SPECTROSCOPIE ŞI LASERI

CURS (partea a II-a LASERI)

1. Introducere – Radiaţia laser şi proprietăţile ei.
1.1. Radiaţia electromagnetică – interacţia ei cu materia.
1.2. Proprietăţile radiaţiei laser – Monocromaticitatea, Direcţionalitatea, Coerenţa.
2. Mecanismele Laserului.
2.1. Modelul atomic Bohr.
2.2. Fotonii si diagramele nivelelor energetice.
2.3. Absorbţia radiaţiei electromagnetice.
2.4. Emisia spontană de radiaţie electromagnetică.
2.5. Echilibrul termodinamic.
2.6. Inversia de populaţie.
2.7. Emisia stimulată.
2.8. Ecuaţiile de dezexcitare.
2.9. Tranziţiile stimulate.
2.10. Amplificarea.
2.11. Laserul cu 3 nivele.
2.12. Laserul cu 4 nivele.
3. Sistemul laser
3.1. Mediul activ.
3.2. Mecanismul de excitare.
3.3. Rezonatorul laser.
4. Cavitatea optică şi modurile de oscilaţie.
4.1. Undele de excitare.
4.2. Modurile longitudinale ale unui laser.
4.3. Modurile transversale ale unui laser.
4.4. Cavitatea optică.
5. Amplificarea laser – Câştigul laser.
5.1. Forma liniilor de florescenţă.
5.2. Amplificarea într-un ciclu din cavitatea optică.
5.3. Calculul pierderilor din cavitate.
6. Tipuri de laser şi caracteristicile lor.
6.1. Laseri cu gaz:
Gaz atomic:- laserul cu He-Ne.
- laserul cu vapori metalici neutrii (laserul cu vapori de cupru).
- laserul cu He-Cd.
Gaz ionic: - laserul cu Ar+
- laserul cu Kr+
Gaz molecular:- Laserul cu CO2.
- Laserul cu N2.
- Laserul cu excimeri.
- Laserul chimic.
- laserul de infraroşu îndepărtat ( 12 ÷ 1000µm )
6.2. Laser cu corp solid:
- Laserul cu rubin.
- Laserul cu YAG:Nd şi laserul cu sticlă dopată cu Nd.
- Laserul cu alexandrit.
- Laserul cu centri de culoare.
- Laserul cu Ti:safir.
6.3. Laserul cu semiconductori (Diodele laser, laser cu injecţie).
6.4. Laser cu colorant (lichid).
6.5. Laseri speciali:
- Laser cu electroni liberi.
. Laser cu raze X.
7. Caracteristicile radiaţiei laser.
- Radiometria şi unităţile de măsură a radiaţiei electromagnetice.
- Distribuţia spaţială a energiei unui laser cu corp solid.
- Divergenţa fasciculului laser şi posibilitatea de focalizare.
- Caracteristicile radiaţiei pulsate.
- Mecanisme speciale de creare de pulsuri (Modul de comutare Q-swich şi mecanisme de blocare a modurilor longitudinale a unui laser)
- Polarizaţia radiaţiei electromagnetice:
- polarizarea prin reflexie,
- polarizarea prin refracţie,
- polarizarea prin absorbţie selectivă,
- polarizarea prin dispersie,
- polarizarea prin dublă refracţie,
- polarizarea prin lamă sfert de undă.
8. Aplicaţii ale laserilor
- Aplicaţii industriale.
- Aplicaţii în medicină.
- Aplicaţii militare.
- Aplicaţii cotidiene.
- Aplicaţii în investigaţii ştiinţifice.
- Aplicaţii speciale.
- Holografia.
- Coerenţa fasciculului laser (coerenţa temporală, coerenţa spaţială).
- Principiile holografiei.
- Tipuri de holograme.
- Aplicaţiile holografiei.
- materiale (medii) penttru înregistrarea hologramelor.
1
1. Introducere – Radiaţia laser şi proprietăţile ei.

În principiu, Laserul este un dispozitiv care transformă diverse forme de energie (radiaţie
electromagnetică, energie electrică, energie chimică, etc.) în radiaţie electromagnetică (include radiaţia
optică). Este o definiţie prea generală, ce impune introducerea bazelor fizice ale unui laser.
LASER=Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation.
Intenţionăm să obţinem o descriere calitativă a naturii cuantice a laserului, bazându-ne pe câteva
principii de bază, ce provin exclusiv din matematicile avansate.
Înainte de a studia laserul, trebuie să ne familiarizăm cu termenii de bază folosiţi la descrierea
undelor electromagnetice:
- Lungimea de undă (λ )
- Frecvenţa (ν )
- Perioada (T )
- Vieza luminii (c )
- Indicele de refracţie (n ) .
1.1. Radiaţia electromagnetică – interacţia ei cu materia.
Radiaţia electromagnetică produsă de un laser, se poate situa în regiunea spectrală ce include
domeniul spectral vizibil, spectrul ultra-violet (UV), spectrul infra-roşu (IR), precum şi în alt domeniu.
Pentru început să descriem proprietăţile radiaţiei electromagnetice:
1.1.1. Radiaţia electromagnetică în vid.
Radiaţia electromagnetică este o undă transversală, care se propagă în vid cu o viteză constantă,
egală cu viteza luminii c ≅ 3 ⋅ 10 8 m / s .
Unul din parametrii mai importanţi ai unei unde este Lungimea de undă (λ ) (lambda) ce
reprezintă distanţa dintre două puncte consecutive ale unei unde ce au aceeaşi fază.

Fig. 1.1: Deplasarea în funcţie de coordonata spaţială (la un timp dat). A= amplitudinea

Frecvenţa (ν ) (niu) se defineşte ca numărul de oscilaţii într-o secundă (numărul de perioade de

oscilaţie într-o secundă).
Relaţia dintre cei doi parametrii este:
c = λ ⋅ν
Din punct de vedere fizic, toate undele electromagnetice sunt la fel (din punct de vedere al
proprietăţilor) exceptând unda longitudinală.

Fig. 1.2. Deplasarea în funcţie de timp (a unui punct din spaţiu)

Perioada (T ) reprezintă distanţa minimă între două puncte adiacente ce au aceeaşi fază.

2
 Fig. 1.3. Comparaţia a două unde cu lungimile de undă diferite: lungimea de undă (λ 2 ) lungă
şi (λ1 ) scurtă

Figura 1.4. descrie spectrul electromagnetic.

Fig. 1.4. Spectrul electromagnetic

Undele electromagnetice conţin multe ordine de mărime a lungimilor de undă (10−3 ÷ 107 [µm])
(sau frecvenţă ).
Frecvenţa radiaţiei eletromagnetice este invers proporţională cu lungimea de undă.
Spectrul vizibil este o regiune mică din spectrul electromagnetic.
Aspectul discret al radiaţiei electromagnetice este rezultatul muncii lui Einstein la începutul
secolului XX.
A quantum optical description of absorption and emission as a phenomenon of
interaction of light with matter is given by Albert Einstein in 1917. He distinguished
between the three processes of absorption, spontaneous emission and stimulated emission
(whereby the latter builds the theoretical basis for laser operation). Einstein’s derivations are
precise and they give a comprehensive formulation of the processes. Nevertheless, for most
investigations of absorption and emission the stimulated emission can be neglected and a
description based on the laws of Johann Lambert and August Beer is sufficient.
Most colour impressions are generated by absorption. White light is filtered by
coloured materials absorbing a certain region of the spectrum and transmitting the remaining
light which exhibits a specific colour. In Lamberts law the absorption is a function of the
thickness of the absorbing layer, in Beers law it is a function of the concentration of the
3
 Albert Einstein absorbing species. Some absorption processes are follwed by light emission, so called
1879 – 1955 fluorescence or in some cases phosphorescence.
Topics: The laws which are related to absorption and emission are discussed and
Lambert-Beer Law investigated in this experiment. With an absorbing sample the Lambert-Beer law is verified
Absorbance by measuring the transmitted light with a photodiode. Light sources of different colours are
Fluorescence used to excite fluorescent samples. The absorption and emission of light is visualized
Phosphorescence spectrally using an optical grating.
Absorption / Emission Spectra

1.1.2. Radiaţia electromagnetică în materie.

(Utilizăm exprimarea radiaţie electromagnetică sau lumina ca sinonime)
Viteza luminii prin materie:
Când radiaţia electromagnetică traversează materia ce are un indice de refracţie n , aceasta se va
deplasa cu viteza (v ) mai mică decât viteza luminii în vid (c ) , şi este dată de relaţia:
c
v= .
n
c
Această ecuaţie se utilizează ca definiţie a indicelui de refracţie (n ) : n = .
v
Se consideră în general că gazele, inclusiv aerul, au indicele de refracţie egal cu cel al vidului
n0 = 1 . Valorile indicilor de refracţie pentru multe materiale transparente în spectrul vizibil, se situează
între 1,4 ÷ 1,5 , pe când pentru materialele transparente în IR valorile sunt între 2,0 ÷ 4,0 .
Lungimea de undă prin materie:
Vedem că viteza luminii în materie este mai mică decât în vid. Aceasta este asociată cu lungimea
λ0
de undă redusă λ = , spunând că frecvenţa este permanent aceeaşi (Fig. 1.5).
n

Fig. 1.5: Cum se modifică lungimea de undă în materie

Un exemplu de interacţie este comportarea unei unde când intersectează limita dintre două medii.
Această trecere duce la modificarea undei.
Fenomenul de refracţie a luminii – Legea lui Snell:
Scăderea vitezei luminii în materie, şi micşorarea lungimii de undă este produsă de refracţia razei
de lumină.
Ecuaţia lui Snell:
n1 ⋅ sin θ 1 = n 2 ⋅ sin θ 2
unde θ1 şi θ 2 sunt unghiurile razei cu normala în punctul de incidenţă în cele două medii, iar n1 şi n2 sunt
indicii de refracţie pentru cele două medii.
The fundamental law which describes the geometrical behaviour of light when passing
from one medium to another is defined as the refraction law, stated by Willebrord Snell
(Snellius) in the year 1621. Through the index of refraction which is one parameter of the
Snellius Law a connection from geometrical optics to properties of matter and finally to the
speed of light is given. Further more, since the refraction depends on the wavelength of light,
the Snellius Law is fundamental for the dispersion phenomenon. The Snellius Law builds an
important basis not only for classical optics, but also for modern geometrical optics, for
example in the description of light propagation in optical fibres.
Willebrord Snell Within the frame of this experiment the Snellius Law is verified quantitatively. Deflection,
1580 – 1626 offset and guidance of light traveling in and through transparent materials are demonstrated.
Topics: Snellius Law; The propagation of light through an optical fibre is simulated by a wave guide model. A
Index of Refraction; model for diffraction of light rays on a rain drop is also given to understand the origin of
Total Reflection; Optical rainbows. The right selection of material allows to follow the light beam within the object of
Fibre; Rainbow investigation.
4
 Exemplu: Viteza luminii roşii (λ0 = 0,6 µm ) într-un mediu este v = 1,5 ⋅ 10 8 m / s . Care este
lungimea de undă a luminii prin acest mediu?
Soluţie: În primul rând calculăm indicele de refracţie: n = c = 3 ⋅ 10 8m / s = 2,0 . Apoi calculăm
8

v 1,5 ⋅ 10 m / s
lungimea de undă prin mediu: λn = λ0 = 0,6µm = 0,3µm .
n 2,0
Concluzie: Lungimea de undă a luminii roşii într-un mediu cu indicele de refracţie n = 2,0 este λ n = 2,0 = 0,3µm .
1.2. Proprietăţile radiaţiei laser – Monocromaticitatea, Direcţionalitatea, Coerenţa.
Lumina obişnuită este compusă din multe lungimi de undă diverse, emise în toate direcţiile, şi nu
există nicio relaţie între fazele diferitelor unde emise la un moment dat.
Radiaţia Laser este caracterizată prin proprietăţi certe care nu sunt prezente în alte tipuri de
radiaţie electromagnetică:
1.2.1. Monocromaticitatea.
1.2.2. Direcţionalitatea.
1.2.3. Coerenţa.
1.2.1. Monocromaticitatea.
Monocromaticitatea înseamnă o culoare.
La trecerea luminii albe printr-o prismă, aceasta se împarte în diferite componente colorate, cum
se poate vedea în figura 1.6.

Fig. 1.6.: Lumina albă la trecerea prontr-o prismă

Semnificaţia noţiunii de culoare: În sens teoretic o culoare, ce este caracterizată de o linie
spectrală, semnifică o lungime de undă (λ0 ) . În realitate, linia spectrală are o lăţime spectrală finită
(∆λ ) în jurul lungimii de undă centrale (λ0 ) , cum se vede în fig. 1.7.

Fig. 1.7. Lărgimea de bandă a radiaţiei laser în teorie şi în realitate

1.2.2. Direcţionalitatea
Radiaţia emisă de un laser, într-o direcţie dată, este dispersată într-un con cu un unghi de
divergenţă (θ ) definit (vezi figura 1.8).

Fig. 1.8. Comparaţie dintre lumina emisă de un laser, şi cea emisă de o lampă cu incandescenţă.
Unghiul de divergenţă este unghiul determinat de apertura fasciculului (de ordinul mili-
radianilor). Relaţia conversiei din radiani în grade este dată de: 360 o = 2 ⋅ π radiani ⇒ 1 radian = 57,3o
iar 1 miliradian = 1 mrad = 0,057 o = 0,057 ⋅ 60' ≅ 3,5' .
Cunoscând divergenţa (θ ) a unui fascicul laser si diametrul fasciculului la ieşire din laser 2r ,
putem determina cât este spotul laserului la o distanţă oarecare L cu ajutorul relaţiei:
5
 θ  R − r θ
tan  = ≈
2 L 2

Exemplu: Un laser cu divergenţa de 1 miliradian, produce la o distanţă de 10 m un spot de 10 mm.

Puterea media a laserului pe unitatea de suprafaţă defineşte densitatea de putere. Această radiaţie pentru
un laser de 5 mW se consideră periculoasă, în comparaţie cu lumina de la o lampă cu incandescenţă de
100 W ce nu este!
Calculaţi densitatea de putere a radiaţiei unei lămpi cu incandescenţă de 100W, pe unitatea de
arie, la o distanţă de 2 metri, comparaţi cu cea a unui laser He-Ne de 1 mW ce are la ieşirea din laser un
diametru de 2 mm, şi divergenţa este de 1 mrad.
Soluţie:
Lumina lămpii cu incandescenţă este emisă în toate direcţiile, sub forma unei distribuţii uniforme
pe suprafaţa unei sfere cu raza de 2 m. Aceasta are suprafaţa π ⋅ R 2 , iar densitatea de putere pe unitatea
100 ⋅ W mW
de suprafaţă la distanţa de 2 m va fi: = 0,2 ⋅ 2 .
π ⋅ 200 ⋅ cm
2 2
cm
Diametrul fasciculului laser la o distanţă de 2 m va fi de 4 mm (conform calculelor de mai jos).

θ  R − r θ ⇒
tan  = = (in radiani )
2 L 2
θ 
R = r + L ⋅ tan  = 1 ⋅ mm + 2000 ⋅ tan (0,5 ⋅ mrad ) = 2,1 ⋅ mm = 0,21 ⋅ cm
2
1 ⋅ mW mW
Densitatea de putere a radiaţiei laser este: = 8⋅ 2 .
π ⋅ 0,21 ⋅ cm
2 2
cm
În concluzie: la o distanţă de 2 m de aceste radiaţii, densitatea de putere a radiaţiei laser este de 40 ori
mai mare decât cea a lămpii, chiar dacă puterea lămpii este cu 5 ordine de mărime superioară puterii laserului.
1.2.3. Coerenţa.
Putem spune că radiaţia electromagnetică are un caracter ondulatoriu, iar unda electromagnetică
se poate descrie ca o sumă (superpoziţie) de unde sinusoidale în funcţie de timp.
Conform teoriei ondulatorii, orice undă poate fi descrisă printr-o funcţie de undă:
y = A ⋅ cos(ω ⋅ t + φ )
unde: A = amplitudinea, ω = 2 ⋅ π ⋅ν = frecvenţa unghiulară, φ = faza iniţială a undei, (ω ⋅ t + φ ) = faza undei.
Figura 1.9 descrie un exemplu de superpoziţie a trei unde sinusoidale y1 , y 2 , y 3 . În figura
1.9a, undele sunt coerente, ca undele produse de un laser. În figura 1.9b, undele au aceeaşi lungime de
undă, dar nu sunt coerente una cu cealaltă.

Fig. 1.9: Superpoziţia undelor Fig. 1.10: Unde cu lungimile de undă diferite

6
 Unde cu lungimi de undă diferite pot avea aceeaşi fază iniţială, dar nu pot păstra aceeaşi fază
relativă pe o distanţă, cum se vede în figura 1.10.
Cum putem vedea în exemplu, coerenţa depinde de monocromaticitate.
Coerenţa este importantă în aplicaţii precum interferenţa, difracţia, şi în procesul holografic.

Rezumat: PROPRIETĂŢILE RADIAŢIEI LASER

1. Divergenţa fasciculului este foarte mică. Fasciculul este ca un fascicul paralel şi păstrează
direcţia spaţială. Direcţionalitatea.
2. Grad înalt de monocromaticitate. Radiaţia are aceeaşi lungime de undă, acurateţea spectrolă.
3. Coerenţa.