Legtura metalic

Mineralogul si chimistul norvegian V.M.Goldschmidt considera c ntre

atomii unui metal ar exista covalene. L.Pauling considera c n reeaua metalic
legturile dintre atomi sunt n rezonan, electronii de valen fiind repartizai
statistic n mod egal ntre toi atomii alturai ai reelei cristaline. De exemplu, n
reeaua cristalin a sodiului fiecare atom, avnd un electron de valen n
orbitalul 3s, poate forma o covalen cu un atom vecin. Prin urmare, dup
L.Pauling, ntre atomii unui metal se stabilesc legturi dielectronice, labile, care
se desfac i se refac necontenit, ntre diferitele perechi de atomi vecini din reea.
La formarea legturilor metalice n sodiul cristalizat ia parte numai electronul de
valen al fiecarui atom n parte. Pentru explicarea intensitii legturii metalice,
L.Pauling considera c prin transfer de electroni de la un atom la altul se
formeaz i structuri ionice. Prin urmare, la metale unii atomi primesc mai muli
electroni dect pot include n stratul de valen.
Coeziunea mare a metalelor este explicat de ctre L.Pauling prin existena
valenei metalice, care este cuprins ntre 1 i 6. Valena metalic este
reprezentat de numarul electronilor care particip la formarea legturii
metalice. Pentru elementele cu Z=19-31 valenta metalic este reprezentat de
cifra scris deasupra fiecarui element. Prin urmare, numarul maxim de legturi
metalice este format de metalele tranziionale cu coeziune maxim din grupele
VI b, VII b i VIII b.
Metalele al cror numr de legturi metalice este mare, au raze atomice
mici, densiti i duriti mari, temperaturi de topire i de fierbere ridicate,
precum i o rezisten remarcabil la solicitrile mecanice exterioare.
Spre deosebire de covalene, legturile metalice sunt nesaturate,
nelocalizate i nedirijate n spaiu, ceea ce ar explica plasticitatea metalelor.
Metalele -80 din cele 106 elemente descoperite pana acum prezinta unele
proprieti macroacopice comune ( conductibilitate electric si termica, luciu,
s.a ) care isi au originea in structura lor electronica si n caracterul deosebit al
legturii dintre atomii lor. In condiii obinuite, elementele cu caracter metalic
sunt solide, cristaline ( cu o excepie -Hg) iar proprietile specifice se
manifest in aceast stare.
Natura legturii dintre atomii metalelor nu poate fi ionic deoarece ntre
atomi de acelai fel nu este posibil, nu poate fi covalen localizata ntre cata 2
atomi, deoarece ntr-un cristal, fiecare atom de metal este inconjurat de 8 sau 12
atomi de acelai fel, de asemenea nu poate fi Van der Waals deoarece forele de
coeziune dintre atomii metalelor sunt mult mai puternice decat la aceasta
legtur.
Faptul c proprietile metalelor nu se puteau explica prin extinderea teoriei
legturii chimice din nemetale si din combinaiile chimice la reelele metalice, a
condus la necesitatea fundamentrii teoretice a legturii interatomice din metale,
admitandu-se existena unor electroni mobili in aceste reele.
1

Teoria gazului electronic

Primele ncercri de interpretare a legturii metalice au fost fcute de
K.Drude (1900) i apoi de H.Lorentz (1916), care pentru explicarea
conductibilitii electrice a metalelor au elaborat teoria Drude-Lorentz a
electronilor liberi. Conform acestei teorii, o reea metalic este format din
cationii rezultai prin ionizarea atomilor ce o compun i electronii de valen ai
lor, alctuind un gaz" sau nor" electronic, care nu prsete reeaua, aflandu-se
repartizat uniform printre golurile acesteia, unde efectueaz o micare
dezordonat, ntocmai ca moleculele unui gaz oarecare.
Rezultatul interaciunilor electrostatice dintre norul electronic si ionii
pozitivi din nodurile reelei, este coeziunea reelei metalice. Prin acceptarea unei
interaciuni electrostatice, rezulta c legtura din reelele metalice asta nedirijata
in spaiu exercitandu-se in toate directiile, la fel cum si electronii mobili se
misca dezordonat in toate directiile.
Aplicarea unui camp electric exterior face ca electronii s se deplaseze pe
anumite direcii, in sens invers campului.
Aceast teoria a explicat structura compacta a reelelor metalice
conductibilitatea electric si termic, proprietile mecanice. Ea nu a putut ins
explica scderea conductibilitii electrice cu creterea temperaturii.
A ntampinat deasemenea dificulti in corelarea cu datele experimentale,
dintre care merit s menionm imposibilitatea calculrii cldurii specifice,
conform regulii Dulong-Petit ( Ca 3R= 6,4 cal.atomg 1 grd 1 25 j. atomg 1
.grd 1 ).
Conform teoriei molecular - cinatice a gazelor, cldura atomic este 3/2
R, deci cldura atomic a metalului ar trebui s fie 9/2 R i nu 3 R cat rezult
din date experimentale i din legea Dulon-Petit.
Inseamna ca electronii nu contribuie la cldura atomic a metalelor.
Alte insuficiene ale teoriei sunt cele referitoare la prevederea unui
paremagnetism la metale, neconfirmat de datele experimentala cat si lipsa unui
instrument matematic pentru studiul cantitativ al interaciunii din metale.
Interpretarea mecanic cuantica, a legaturii metalice
Pentru interpretarea cunatica a starii metalice au fost utilizate cele doua
metode fundamentale ale legaturii chimice: metoda legaturii de valenta si
metoda orbitalilor moleculari. Ele considera legatura metalica o legatura
covalenta delocalizata.
Interpretarea legaturii metalice prin M.L.V. ( L. Pauling 1938 )
Metoda legaturii de valenta, dezvoltata de L. Pauling, considera legatura
metalica drept o covalenta delocalizata pe directiile in care se afla atomii in
2

reteaua cristalina. Deoarece perechile de electroni care leaga atomii dispunde o

libertate limitata de miscare, ei se pot deplasa numai pe anumite directii
preferentiale, si anume: patru directii in cazul retelelor cubice centrate intern si
sase directii in cazul retelelor cubice compacte si hexagonal compacte. Starea
reala a norului electric din metal este descrisa de structurile limita de rezonanta,
care, in cazul retelei cubice centrate intern de sodiu metalic, sunt prezentate in
figura de mai jos. Privita din acest punct de vedere, legatura metalica trebuie
inteleasa ca o legatura ce se exercita intre un numar mare de centre pozitive si
electrinii valentiali relativ independenti, fiind caracaterizata de faptul ca ea nu
este nici saturata, nici orientata, nici localizata.

Structurile limita ale retelei cristaline de sodiu metalic

Totodata, Pauling a dat notiunea de valenta metalica. Ea se refera la
numarul de electroni cu care fiecare atom de metal participa efectiv la legatura
in reteaua cristalina si care este diferita de starea de oxidare a atomului in
combinatiile sale.
Pentru stabilirea valentei metalice se procedeaza in felul urmator: electrinii din
subnivelele de valenta din atom se decupleaza, isi inverseaza spinul si se
promoveaza in orbitalii vacanti din reteaua metalica, astfel ca un orbital np sau
nd sa ramana liber pt a primi perechea de electroni a structurii ionice. Valenta
metalica este data de numarul de electroni necuplati de pe subnivelele din
reteaua metalica. Ea poate lua valori cuprinse intre 1-6:
K Ca Sc Ti V Cr Mn Fe Co Ni Cu Zn Ge
1
2 3 4 5 6
6
6 6
6
5 4
3
Valena metalic maxim este 6, deoarece acesta este numrul maxim de
valene pe care le poate realiza un atom n reeaua cristalin, dup cele, 6 direcii
n spaiu. Din aceast cauz, valoarea ei rmane 6 chiar dac numrul de
electroni necuplai este mai mare ( 7 n cazul Mn, Co sau S la Fe).
Tria legturii metalice depinde de:
numrul de atomi.pe care se repartizeaz perechile de electroni de legtur,
crescand cu creterea numrului de electroni din stratul de valen;
raza atomic, n sensul c cu cat acestea au valori mai mici, se obin legturi
mai puternice ( elementele tranziionale d ).
3

Valena metalic caracterizeaz o serie de proprieti ale metalelor, cum

sunt: duritatea, densitatea, fuzibilitatea, tenacitatea, conductibilitatea, care, n
general, cresc o dat cu creterea valenei metalice.
Metalele din blocul sp au 4 orbitali disponibili pentru realizarea laturii de
valen ( 1 orbital ns i 3 orbitali np ).
Metalele tranziionale ( blocul d ) au 9 orbitali disponibili ( 5 orbitali (nl) d, 1 orbital ns si 3 orbitali np ).
Structurile de rezonan nesincronizate aplic conductibilitatea electrica
cat i scaderea acesteia cu creterea temperaturii.
Numrul de electroni cu care un atom participa efectiv la realizarea
legaturilor din retea este denumit de Pauling valena metalica. Introducerea
acestei noiuni a permis o bun corelare cu variaia proprietilor fizice ale
metalelor.
In perioada a 4 a- elementele grupei I,II A i III-VI B - valena metalica
este reprezentat de electronii din 4s i 3d variind de la 1 la 6 fiind maxima la
crom. Elementele urmtoare din grupa VII si VIII B de asemenea au valena
metalica egal cu 6, dup care, ncepand cu cuprul valena metalic scade
datorit numrului orbitalilor disponibili.
n tabelul urmtor sunt prezentate principalele tipuri de
hibridizare
ale generatorului de complex i geometriile corespunztoare
complecilor:
Numr de
coordinaie
2
3
4
4
5
5
6

Hibridizare

Geometrie

sp
sp2
3
sp
dsp2
3
3
dsp , d sp
d2sp2, d4s
2 3
3 2
d sp , sp d

liniar
trigonal
tetraedric
plan-ptrat
bipiramidal-trigonal
piramid ptratic
octaedric

Geometria compuilor coordinativi cu numr de coordinaie 2

N.C. = 2 se ntlnete la un numr restrns de compui coordinativi, fiind
ntlnit
cu precdere la ionii metalici cu configuraia d10, Cu+, Au+, Ag+, Hg+, Hg2+,
ioni cu raz i sarcin mic.
Ionii metalici corespund n general unei hibridizri de tip sp (rar ds
sau dp). Geometria este liniar, L M L, ntre legturile metal ligand
realizndu-se un unghi
de 180.

Compuii coordinativi cu N.C. = 2 ai Cu+ i Au+ sunt instabili

avnd tendina accentuat de a coordina nc doi liganzi, stabiliznd speciile
tetracoordinate..
Geometria compuilor coordinativi cu numr de coordinaie 3
Numrul compuilor coordinativi cu N.C. = 3. este relativ redus.
Tipurile de geometrie corespunztoare N.C. = 3 sunt: triunghiular-plan,
piramidal-trigonal i n form de T :

Geometrii caracteristice N.C. = 3 - geometria plan-trigonal (a), piramid

trigonal (b), geometria n form de T (c)
Formeaz compui coordinativi cu geometrie triunghiular-plan
ionii cu configuraie d10, respectiv Cu+, Au+, Hg2+, Pt0, cu liganzi
voluminoi I-, PPh3, etc. n soluie apoas au fost evideniai ionii
[Ag(CN)3]2-, [Ag(X)3]2- (X = Cl-, Br-), [ZnX3]- (X= Cl-, Br-, I-, CN-)
Ionii d6 i d8 prefer o geometrie piramidal-trigonal. Metalele cu
configuraie d6-d9 prefer uneori o geometrie n form de T.
Ionii metalici d10 cu geometrie plan-trigonal formeaz orbitali hibrizi de
tip sp2, (mai rar d2s sau dp2).

Geometria compuilor coordinativi cu numr de coordinaie 4

Numrul de coordinaie 4 este deosebit de frecvent la ionii metalelor
tranziionale care pot adopta dou geometrii diferite, tetraedric i plan-ptrat:

Geometrii caracteristice N.C. = 4 - tetraedru (a), geometria plan-ptrat (b)

Geometrii caracteristice N.C. = 4 - tetraedru (a), geometria plan-ptrat (b)
Geometria tetraedric corespunde unei hibridizri de tip sp3 (dsp2, d3s,
sau sf3) i este caracteristic ionilor metalelor tranziionale cu orbitalele (n-1)
incomplet ocupate cu electroni. Practic toate metalele seriei tranziionale 3d
formeaz specii tetraedrice mai mult sau mai puin stabile. Pe baza determinrii

energiei de stabilizare n cmp cristalin (Td), cele mai stabile configuraii

corespund configuraiilor d2i d7.
Geometria plan-ptrat este caracteristic pentru compuii n care
liganzii sunt puternic complexai. Ionii cu configuraie d4, d8, d9 formeaz
compui cu geometrie plan- ptrat i n cazul liganzilor slab coordinai.
Orbitalii hibrizi sunt deobicei de tip dsp2 (mai rar d2p2 sau dsf2).
Geometria compuilor coordinativi cu numr de coordinaie 5
Complecii pentacoordinai prezint dou tipuri de
piramidal- tetragonal i bipiramidal-trigonal.

geometrii:

Geometrii caracteristice N.C. = 5 - piramid tetragonal (a) i bipiramid trigonal

(b)
Geometria piramidal-tetragonal (ptratic) este ntlnit la ionii cu
hibridizare de tip d4s i d2sp2, n complecii de Co2+, Mn3+, Ni3+.
Geometria bipiramidal-trigonal se ntlnete la compuii ionilor d6 spin
minim. Hibridizrile posibile sunt dsp3, d3sp si corespund unor compui de
tipul metalcarbonililor de fier, ruteniu, mangan, osmiu.
Geometria compuilor coordinativi cu numr de coordinaie 6
Numrul de coordinaie 6 este cel mai frecvent n chimia
coordinativ. i corespunde n majoritatea cazurilor o structur octaedric (Oh)
i o hibridizare d2sp3 sau sp3d2 (mai rar sp2d3 sau d2sf3). n anumite
cazuri compuii cu N.C. = 6 prezint o geometrie de prism trigonal:

Geometrii caracteristice N.C. = 6 - octaedru (a) i prism trigonal (b)

Geometria octaedric se ntlnete la toi ionii metalelor tranziionale.

Ionii metalelor tranziionale, Cr2+, Cr3+, Fe2+, Fe3+, Co2+, Co3+, Ni2+,
Ru3+, Rh3+, Pt(IV), Pd(IV), formeaz aproape n exclusivitate compui
hexacoordinai cu geometrie octaedric. Elemente ale grupelor principale, Al3+,
Ga3+, In3+, Tl3+, Ge(IV), Sn(IV), Pb2+ i unele metale alcalino-pmntoase,
pot forma compui ocatedrici.
Liganzii pot fi mono- sau polidentai cu atomi donori din oricare din
grupele VA VIIA, plus carbonul.
n cazul geometriei de tip prism trigonal, ionului metalic i
corespunde o hibridizare de tip d4sp. Genereaz astfel de compui ionii cu
configuraie d0, d5 i d10, precum i ionii d1 i d7 spin maxim i sunt
caracteristici molibdenului, wolframului i zirconiului cu liganzi din clasa
ditiocetonelor.
Proprietatile fizice
-n stare solid au proprieti fizice caracteristice care le deosebesc de
nemetale i combinaiile chimice; proprietile lor se pstreaz i n stare
lichid dar nu i n stare gazoas (vapori).
-legatura metalica determin caracteristicile fizice ale metalelor:
Proprieti fizice ale metalelor explicate prin legtura
metalic
Proprietatea

Descriere

Observaii

Starea de agregare
La temperatura

Sunt solide, cu excepia

mercurului, Hg, care este
lichid
Este definit ca jumtatea
distanei dintre doi atomi
vecini n reelele compacte

n cristalul metalic
poziii fixe

Raza atomic sau

raza metalic

Temperatura de
topire (p.t.)
Aspectul

Conductibilitatea
electric

Variaz n limite largi (39C la Hg, 3410C la W)

Prezint luciu metalic
Sunt opace
Sunt
alb-argintii
(majoritatea) sau colorate
(Cu - rocat, Au- galben etc)
Sunt bune conductoare
de electricitate

atomii ocup

n grupe cresc cu creterea lui Z

n perioade, cele mai
mari
raze
atomice le au metalele alcaline iar
cele mai mici metalele din mijlocul
celor trei serii de tranziionale.
p.t. depind de tria legturii metalice.
O parte de lumin este reflectat de
suprafaa metalului, o parte este
absorbit de electronii mobili.

Existen benzii de energie i

structura ei permite scurgere de
electroni prin cristalul metalic. Sub
influena unei diferene de potenial
electronii mobili se mic ordonat
deplasndu-se spre polul pozitiv.
Conductibilitatea electric crete
cu scderea temperaturii i este
maxim la zero absolut

Conductibilitatea
termic
Duritatea (rezistena
la zgriere, la lovire)

Proprieti mecanice

Densitatea

Solubilitatea

Plasticitatea

Sunt bune conductoare

de
cldur
Variaz n limite largi, de la
metale moi (Na, K),
la
metale foarte dure (Cr)

Variaz
n
acelai
conductivitatea electric.

sens

cu

La lovire cristalele metalice nu se

sfrm ci se deformeaz. Cum
legtura metalic nu este orientat
n spaiu ca legtura covalent,
planele de atomi pot luneca unele
peste altele fr ca legtura dintre
atomi s se rup.
ndeprtarea
atomilor din
reeaua metalic se face mai
uor sau mai greu n funcie de tria
legturii metalice.
3 Metalele uoare au < 5g/cm3
Variaz de la 0,53 g/cm
iar
3
(Li) la 22,6 g/cm (Os)
3
metalele grele au > 5 g/cm
Metalele sunt insolubile La
solidificarea
topiturii
se
n
realizeaz
solveni
comuni.
Se legtura metalic ntre atomii
dizolv numai
n
alte unor metale diferite.
metale
topite formnd
aliaje
Metalele
pot
fi Sub
aciunea
unor
fore
deformate
exterioare
permanent sub aciunea atomii de metal se deplaseaz ntrunor fore
exterioare. o nou
poziie
n
care
se
Sunt maleabile (pot restabilete legtura metalic.
fi trase n foi) i ductile (pot
fi trase n fire)

Interpretarea legaturii metalie prin M.O.M ( A.Sommerfeld, T.Bloch-1928,

L.Brillouin )
M.O.M. pleaca de la ideea ca distribuia electronilor n atomii colectivizati
n reele metalice este deosebita de cea din atomul liber.
Astfel n atomii liberi electronii sunt distribuii intr-un anumit numar de
subnivele conform principiilor lui Pauli si Hund, iar in metalele compacte,
organizate n reele cu atomii foarte apropiai, doar electronii interiori ocupa
orbitali distinci, electronii exteriori sa contopesc ntr-un grup de orbitali
delocalizai. Altfel electronii de valena nu mai aparin atomilor individuali, ei
devin comuni cristalului metalic.
Totodata energiile apropiate ale acestor orbitali delocalizai, formeaza o
banda de energie
ce aparine n comun tuturor nucleelor.
Bazandu-se pe aceste considerente, M.O.M. interpreteaz interpreteaza
legatura metalica ca o legatura covalenta extinsa, policentrica si formata in
8

campul tuturor nucleelor din cristalul metalic. M.O.M. admite deci formarea de
orbitali moleculari, prin contopirea orbitalilor moleculari din stratul de valen,
rezultand banda de energie care se extinde la toate nucleele.

Din orbitalii atomici a n atomi metalici, fiecare cu cate 4 orbitali de

valena, disponibili pentru formarea legaturilor - cazul metalelor tipice respectiv 6 orbitali de valen - cazul metalelor tranziionale -, se formeaz 4
n orbitali moleculari, respectiv 6 n orbitali moleculari.
Din cei 4 O.M., 2 sunt O.M.L. iar 2 sunt O.M.A., asa dupa cum din cei 6
O.M., 3 sunt O.M.L., iar 3 sunt O.M.A.
Dar atat O.M.L. cat si O.M.A. sunt degenerati si fiind in numar mare
datorita valorii mari a lui n se contopesc in benzi de energie

Poriunea inferioara a benzii de energie, formata din O.M.L. degenerai, se

numesc banda de valena. Aceasa este ocupata parial cu electroni de valen ai
atomilor din reeaua metalica.
Poriunea din banda de valen, neocupat cu electroni i cu o energie mai
mare decat poriunea ocupat, care permite deplasarea electronilor cand acetia
sunt sub influena unui camp electric se numete banda de conducle.
9

Cu cat banda de conducie este mai larga ( cu atat conductibilittea electrica

a metalului este mai mare. La creterea temperaturii in numar mai mare de
perechi de electroni se desfac, astfel ca electronii ocupa o poriune din ce n ce
mai mare, iar banda de conducie devine din ce n ce mai ngusta si in consecina
conductibilitatea electric scade.
Fenomenul invers are loc la scderea temperaturii, explicandu-se astfel
supraconductibilitatea n apropiere de O K.
Numrul perechilor de electroni ce ocupa banda de valena determina taria
legturii metalice. Aceasta asigura coeziunea atomilor in reelele metalice (si n
stare lichida) i influenteaza totodat proprietile fizice care depind de taria
interaciunilor.

O analiza a structurii metalelor tipice si tranziionale prin M.O.M. conduce

la concluzia ca elementele grupei a VI B realizeaza ocuparea maxima cu
electroni a benzii de valena, deci realizeaza, cele mai tari legaturi metalice
Se impun urmatoarele sublinieri:
- la metalele reprezentativa se formeaza legatura metalic numai prin
participarea orbitalilor ns si np, chiar daca in stratul de valena mai exista

10

orbitali de energie mai mare: nd, nf. Acestea din urma avand energie mai mare
decat a orbitalilor s si p participarea lor la legtur este foarte puin probabila.
-la metalele tranzitionale se formeaza legtura metalic, prin participarea
orbitalilor (n-l)d si ns, energiile lor fiind apropiate.
-simetria hexagonal sau cubica cu fee centrate in care cristalizeaz metalele
tranzitionale explic formarea a cel mult sase legaturi orientate n cele 6
direcii ale reelelor de acest tip.
-metalele tranzitionale ce urmeaz dup grupa a VI B, ocupa cu electroni si o
poriune superioara din banda de energie. Astfel ca o parte din orbitali devin
O.M.N. si apartin numai nucleului propriu si in consecin legtura metalic
devine mai slab.
-odat cu scderea densitii electronice n banda de valena scade tria legturii
interatomice, aa cum este ilustrat de variaia proprietilor fizice la metalele
tranzitionale.
-metalele ce conin 11 si respectiv 12 electroni de valena (gr.I B si II B),
datorit faptului c au orbitalii (n-1)d localizai, participarea la formarea
legturii metalice doar prin n electroni respectiv 2n electroni, ca si metalele
grupelor I si II A.
Este posibil ns o delocalizare la elementele gr.I B, astfel c si o parte
din electronii din (n-l)d pot participa la formarea legturii metalice.
-atomii metalelor tranzitionale ce cristalizeaz in sistemul cubic centrat intern,
cu cifra de coordinaie 3, (V,Ta,Cr,Mo,W,Te), stabilesc legaturi metalice n patru
directii folosind 4 nOA i rezultand 4n OML , iar cu ceilali 2n OA formeaz
OM de semetrii (sau ) extinse. Acestea din urma, daca sunt ocupai cu
electroni, maresc intensitatea legaturii metalice explicandu-se la fel valorile
deosebite de de ridicare ale contactelor fizice la unele din aceste elemente.
De asemenea trebuie mentionat faptul ca la ocuparea cu electroni a
nivelelor energetice intr-o banda, se respect principiul lui Pauli. Asa cum starea
electronilor in atomi este determinat de numerele cuantice, starea unui electron
din cristalul metalic este determinat de banda de stri electronice permise.
Benzile electronilor interiori, au practic aceeasi energie ca si in atomul izolat, iar
benzile electronilor exteriori se ntreptrund, cu atat mai puternic cu cat
electronii sunt mai ndeprtai de nucleu. Astfel se formeaz benzi continue n
care electronii pot circula liberi.
In figura de mai jos reprezentam energia relativ a orbitalilor si a benzilor de
energie in atomul izolat de Na si n reeaua lui cristalin, rezultand c nivelele
energetice interioare nu trec n benzi pan la distana de separare a atomilor din
10
cristal ( rc 10 m ), dar pentru electronii de valen formarea benzii se produce
i la distane mai mari decat 1010 m

11

Trecerea electronilor de la un nucleu la altul nu implic un consun de

energie, n schimb pentru ca electronii s prseasc reeaua cristalina ei trebuie
s inving bariera de potenial cu care este nconjurat cristalul ion.
Energia consunat pentru extragerea unui electron din retea este mai mica
decat n cazul extragerii electronului din atomul izolat. De exemplu la cupru,
Eion= 7,72 eV iar Eextr= 4,3 eV.
Faptul ca Eextr < Eion dovedeste ca energia electronilor aflai n banda de
valena este cu puin mai mare decat n atomii izolai.
Totodata trecerea curentului electric prin metale, desi ar trebui sa decurg fara sa
se ntampine o rezisten, aceasta apare ca urmare a agitatiei termice a ionilor
pozitivi din nodurile reelei, explicandu-se astfel si scaderea conductibilitii
electrice cu cresterea temperaturii.
La elementele semiconductoare apar unele deosebiri fa de metale. Astfel
trecerea, electronilor de la un nucleu la altul necesit un consum de energie
datorit faptului c la semiconductori, banda de energie nu este continu ca la
metale ci conine ntre banda de conductie i cea de valena, o zon interzisa
pentru electron.

12

In aceste condiii pentru trecerea unui electron din banda de valena n

banda de conducie, este necesar un consum, de energie: termica, luminoas etc.
Limea benzii interzise este de 0,1 - 2 eV n semiconductori si > 3 eV n
izolatori.
Se poate explica comportarea deosebita a semiconductor fata de metale
dac reprezentm calitativ diversificarea benzilor de energie in cristale la

distanta de echilibru rc dintre atomi.

In cazul prezenei benzii interzise, dac elementul are un numar mare de
electroni astfel ca acetia ocup nivelele interioare si banda de valen, el nu
poate absorbi energie de la un camp exterior, fiind un izolator,
In cazul prezenei unei benzi interzise foarte nguste, un numr limitat de
electroni ce ocup stri energetice apropiate de limita superioar a benzii pot fi
excitai i trecui pe nivelele libere din banda urmtoare de energii permise. Dar
numrul strilor cu electroni excitai este mult mai mic decat numrul strilor

13

libere n banda a doua, deci el se mic uor sub aciunea unui camp,
conductibilitatea este deci limitata iar un asemenea cristal este semiconductor.
In sfarsit, n cazul suprapunerii benzii de valen cu cea de conducie
electronii au la dispoziie o gam continu de stri cuantice permise, libere,
explicand astfel conductibilitatea electric si termica e metalelor.
Corelaia dintre legtura metalic si proprietile fizice ale sistemelor metalice
se va dezvolta n cadrul prii a II-a a cursului.

Bibliografie
1. Ligia Stoica, V.T. Marculetiu, Chimie Generala partea a I-a, Institutul
Politehnic Bucuresti, Facultatea de Tehnologie Chimica, 1981
2. Gheorghe Marcu, Chimia moderna a elementelor metalice
3. M.Curtui, Chimie general, Ed.Presa Universitar Clujean, Cluj-Napoca,
2000
4. G.Marcu, M.Rusu, V.Coman, Chimie anorganic, Ed.Eikon, Cluj-Napoca,
2004
5. F.A.Cotto, G.Wilkinson, Advanced Inorganic Chemistry, 5 th ed., John
Wiley&Sons,
New York, 1988

14