M4: Management de proiect

Suport de curs

1. CONCEPTE UTILE ÎN MANAGEMENTUL DE PROIECT

Definiţie:

Orice ansamblu care implică un număr oarecare de activităţi, are un început şi un sfârşit şi are drept
scop o schimbare.

Conceptul proiect nu trebuie confundat cu:

1. program
2. cerere de finanţare

Program = un ciclu sau set de activităţi, în general fără un termen de

încheiere precis delimitat, care constituie o abordare integrată
pentru îndeplinirea misiunii şi obiectivelor organizaţiei

Cerere de finanţare = un document care prezintă proiectul cu scopul de a obţine bani de

la un finanţator

Elementele caracteristice ale unui proiect sunt:

 are un început şi un sfârşit bine definite
 implică o varietate de activităţi, evenimente şi sarcini
 utilizează o varietate de resurse
 are un grad mai mic sau mai mare de autonomie faţă de activităţile zilnice ale organizaţiei
 are ca scop o schimbare, percepută ca favorabilă de către iniţiatorii săi.

2. MANAGEMENTUL DE PROIECT– principii şi funcţii:

Indiferent de tipul de proiect, independent de personalitatea şi stilul managerului,

managementul de proiect va respecta următoarele principii :
a. Principii în managementul de proiect
- cunoaştere clară şi împărtăşirea misiunii organizaţiei (scopului şi obiectivelor acesteia);
- cunoaşterea deplină a resurselor disponibile (umane, materiale, financiare, de timp);
- planificarea, organizarea, coordonarea resurselor;
- respectarea standardelor ( standard – nivel de performanţă la care considerăm că ne atingem
obiectivele / de calitate, ocupaţionale);
- flexibilitate (adaptarea planificărilor iniţiale la eventualele modificări neprevăzute).

b. Funcţiile managementului de proiect:

Funcţiile reprezentative în managementul proiectului

1
 PLANIFICARE

CONTROL CONDUCERE ORGANIZARE

IMPLEMENTARE

planificarea gândire anticipativă privind etapele ce trebuie străbătute pentru atingerea

obiectivelor; presupune stabilirea unor obiective, a activităţilor prin care sunt
atinse şi a resurselor necesare pentru aceasta
organizarea alocarea resurselor organizaţiei (umane, informaţionale, materiale,
financiare, de timp) şi stabilirea proceselor (politici, proceduri, etc.), ţinând
cont de planificarea făcută; urmăreşte utilizarea eficientă a resurselor
disponibile
implementarea realizarea activităţilor planificate cu resursele alocate şi conform
specificaţiilor
controlul aprecierea progresului obţinut în direcţia obiectivelor; presupune
monitorizarea permanentă a costurilor şi activităţilor, evaluarea rezultatelor
şi impactului şi emiterea de recomandări pentru viitor
conducerea direcţionarea oamenilor implicaţi pentru asigurarea coordonării eforturilor
individuale

3. Tipologia proiectelor

Există o foarte mare varietate de proiecte. Orice încercare de epuizare a subiectului

va avea totdeauna dezavantajul limitării. Proiectele sunt de obicei clasificate astfel:
1. După amploarea lor:
_ organizaţional;
_ local (localitate, judeţ, grup de judeţe);
_ naţional;
_ regional (proiectul este de interes pentru mai multe judeţe din regiunea geografică respectivă);
_ internaţional.
2. După domeniul obiectivului şi activităţilor proiectului:
_ proiecte industriale
_ proiecte comerciale
_ proiecte culturale;
_ proiecte ecologice;
_ proiecte ştiinţifice (de cercetare);
_ proiecte educaţionale;
_ proiecte de management.
Din punctul de vedere al relaţiei proiect - program, primul dintre aceste două elemente poate fi
independent, sau poate fi inclus în cel de al doilea. Aşa cum există programe care conţin proiecte pot
exista şi proiecte al căror scop este definirea şi crearea unui program.
Proiectarea reprezintă demersul pentru transformare, intenţiile generale de orientare a
dezvoltării organizaţionale. Proiectarea instituţională reprezintă integrarea operativă, transpunerea
acţiunilor şi valorilor în rezultate concrete, semnificative, oportune.
Pentru reuşita proiectării avem în vedere patru piloni:
2
- integritatea, care presupune să faci ceea ce ai spus că faci, să rezolvi problemele pe care le-ai creat
prin faptul că nu ai făcut ce ai spus, că ţi-ai încîlcat promisiunile şi că nu ai fost responsabil pentru
asta, să manifeşti o disciplină intelectuală prin autocontrol, rigurozitate, coerenţă şi ordine;
- relaţiile, presupun perceperea celorlalţi indivizi cu care interacţionezi ca surse, ca noi posibilităţi ce ţi
se deschid şi chiar ca antrenori pentru realizarea a ceea ce ţi-ai propus, creează deci relaţii pentru a
avea succes,
- reacţiile, important nu este ce ţi se întâmplă, ci cum reacţionezi, prin reacţiile tale poţi bloca anumite
acţiuni sau le poţi rezolva eficient, prin comportamente şi atitudini personale determinăm succesul;
- antrenarea celorlalţi în acţiuni prin dezvăluirea posibilităţilor pe care le dezvoltaţi atât pentru dvs. cât
şi pentru alţii, menţineţi acele posibilităţi în timp, distanţă şi formă prin conversaţii, acţiuni şi mai ales
modalităţi autentice de a fi.

3.1. Tipologia proiectelor educaţionale

a) proiectul educaţional (sau didactic –se referă atât la cele realizte de profesori în vederea
realizării parcursului didactic, cât şi la cel solicitat elevilor – vezi metoda învăţării sau evaluării prin
proiect), ca activitate de interes general, ce configurează orientările esenţiale ale educaţiei (idealul
educaţiei, valorile societăţii). Acest proiect urmăreşte dezvoltarea competenţelor metodologice şi
acţionale (profesionale, sociale etc.) În ceea ce priveşte procesul educaţional se poate aminti metoda
învăţării prin proiecte ce are următoarele caracteristici: orientarea către activitate şi produsul ei, inter-
şi transdisciplinaritate, motivarea elevilor şi descoperirea propriilor abilităţi în procesul muncii,
conectarea la problemele sociale, la situaţii concrete, organizarea în comun a procesului de învăţare
(formatori-formabili ex. pliantul şcolii, ghidul oraşului etc.)
b) proiectul curricular, ca acţiune de configurare şi anticipare a activităţilor şi proceselor
educaţionale concrete (activitatea actorilor educaţionali şi relaţiile dintre aceştia). Acest proiect
constituie reprezentarea demersului cu caracter aplicativ, ce urmăreşte dezvoltarea competenţelor,
deprinderilor şi abilităţilor pe o anumită temă, domeniu. Realizarea unei programe sau a unui suport de
curs pentru discipline opţionale, CDŞ etc.
c) proiectul instituţional (de înfiinţare sau dezvoltare a şcolii), ca instrument al politicii
manageriale a directorului, centrat pe schimbare, pe inovarea şi dezvoltarea şcolii în plan structural şi
funcţional, este un instrument de coordonare a activităţilor, în condiţii de incertitudine. Acest proiect
are următoarele caracteristici: concentrează atenţia asupra finalităţilor educaţiei (dobândire de abilităţi,
atitudini, competenţe), asigură concentrarea tuturor domeniilor funcţionale ale managementului
(curriculum, resurse etc.), asigură coerenţa transpunerii strategiei pe termen lung a şcolii într-o listă de
obiective pe termen scurt, ce pot fi înţelese şi manageriate, oferă colectivului şcolar posibilitatea
proreacţiei şi nu a reacţiei la schimbare, favorizează creşterea încrederii în capacităţile şi forţele
proprii, asigură dezvoltarea personală şi profesională, întăreşte parteneriatele din interiorul şi exteriorul
unităţii şcolare.
Proiectul educaţional are în vedere dezvoltarea personalităţii sub influenţa schimbărilor
sociale fundamentale, de la simpla achiziţie de cunoştinţe (a şti) şi de la formarea deprinderilor (a
învăţa să faci), la dezvoltarea atitudinilor (a vrea să fii), a personalităţii în întregul ei ( a învăţa să fii)şi
a competenţelor sociale şi profesionale (a învăţa să fii împreună cu alţii), toate acestea determinând
devenirea individului (a învăţa să devii).
Proiectul curricular are caracter aplicativ şi urmăreşte dezvoltarea de deprinderi, abilităţi şi
competenţe în activitatea pe o anumită temă. Chiar curriculum-ul naţional sau CDŞ –ul poate fi
considerate proiecte propuse actorilor educaţionali. În cadrul acestui tip de proiect se poate aminti
metoda învăţării prin proiecte. Atât elevii cât ţi profesorii trebuie să ştie să realizeze proiecte.
Caracteristicile acestei metode sunt: orientarea către activitate şi produsul ei, are ca principale
activităţi reflecţii, abstractizări, verbalizări, teoria şi practica se sprijină reciproc, inter- şi trans-
disciplinaritate, motivarea leevilor şi descoperirea propriilor abilităţi, conectarea la situaţii reale şi la
probleme sociale, organizarea în comun a procesului de învăţare (profesori şi elevi) – ex. pliantul
şcolii, avizierele şcolii, ghidul oraşului, diagrama folosirii spaţiilor, harta cafenelelor IT etc. Condiţii
pentru a asigura reuşita acestei acţiuni: urmărirea etapelor – informare, planificare, decizie, executare,
3
control, evaluare, pregătirea elevilor pentru munca la proiect (cunoştinţe, deprinderi practice,
comportament social), elevii trebuie să se documenteze singuri pentru realizarea proiectului, colectivul
d eprofesori şi comunitatea elevilor trebuie să stimuleze astfel de activităţi, prezentarea etapelor,
obstacolelelor, succeselor la întâlnirile grupelor de lucru. Profesorul are responsbilităţile-
preorganizarea procesului de proiectare, consultanţă, observare şi îndrumare.
Proiectul de dezvoltare instituţională a şcolii reprezintă expresia concretă a echilibrului
dintre reglementări şi iniţiative, negociind, în favoarea şcolii, compromisul dintre logica de tip
birocratic şi cea de tip autonom. El are caracter anticipativ şi valoare strategică, are ca scop
optimizarea şi dezvoltarea ofertei educaţionale a unităţii şcolare, concentrează atenţia asupra
finalităţilor educaţiei (dobândire de competenţe, atitudini, abilităţi), asigură concentrarea tuturor
domeniilor funcţionale ale managementului (curriculum, resurse, relaţii etc.), asigură coerenţa
transpunerii strategiei pe termen lung a şcolii într-o listă de obiective pe termen scurt, oferă
posibilitatea colectivului şcolar să aducă îmbunătăţiri, să înţeleagă, să accepte etc. şi nu să reacţioneze
la schimbare, favorizează creşterea încrederii în capacităţile şi competenţele proprii,asigură dezvoltare
profesională şi personală, consolidează parteneriate în interiorul şi exteriorul unităţii şcolare,
stimulează dezvoltarea ethosului şcolar. Sursele proeiectului şcolii sunt: cultura organizaţiei şcolare,
viziunea echipei manageriale, nevoile şi resursele comunitare, scopul şi obiectivele unităţii şcolare etc.
Un proiect de dezvoltare instituţională poate avea următoarea structură:
1. Componenta strategică alcătuită din:
- viziunea (imaginea ideală a ceea ce îşi doreşte şcoala să realizeze în viitor) şi misiunea (ceea ce
îşi propune organizaţia şcolară pentru realizarea acestei viziuni; misiunea exprimă justificarea
existenţei organizaţiei şcolare într-un context educaţional şi comunitar, se deduce din analiza de nevoi
educaţionale la nivelul comunităţii şi din interesele comune ale actorilor educaţionali ce realizează
oferta educaţională, misiunea reprezintă cultura organizaţională, elementele ei profunde – valori,
norme, reprezentări, înţelesuri, prejudecăţi etc. şi cele superficiale – simboluri, sloganuri, ritualuri şi
ceremonii, mituri şi eroi, modele comportamentale, jargonul, stiluri vestimentare etc., de asemenea,
misiunea formulează tipul de rezultate şi performanţele, expectanţele proiectului). Prin intermediul
acestor două componente se asigură direcţia, orientarea, coerenţa, consistenţa, extinderea etc. a
activităţilor organizaţiei şcolare pentru realizarea finalităţilor propuse. Pentru reuşita proiectului aceste
două componente vor fi formulate astfel încât să îndeplinească condiţiile: ancorate în realitatea
educaţională, clare, pragmatice, utile, corelate cu politicile educaţionale naţionale şi comunitare, cu
managementul educaţional, cu nevoile educaţionale, curriculum-ul, legislaţia, cultura organizaţiei
şcolare. Pentru formularea acestor două elemente este necesar să fie punctate următoarele aspecte:
scopul organizaţiei şcolare (raţiune de a fi), filozofia şcolară şi valorile organizaţiei şcolare,
caracterisiticile organizaţiei şcolare (norme, regulamente, reprezentări, modele comportamentale ,
atitudini, elemente originale ce o deosebesc de celelalte organizaţii şcolare), nevoile şi expectanţele
grupurilor de interes.
- Scopurile strategice. Acestea derivă din misiune şi trebuie să întrunească condiţiile: realiste,
motivante, clare, flexibile. Acestea reflectă priorităţile comunităţii educaţionale, aspectele ce trebuie
dezvoltate sau ameliorate. (ex: educaţia democratică, educaţie ecologică etc. – programe educaţionale
specifice, inserţia profesională a absolvenţilor şcolii- grupului şcolar sau şcolii de arte şi meserii,
realizare sau dezvoltarea unor parteneriate locale, naţionale, internaţionale etc.)
- Opţiunile strategice. Acestea derivă din misiune şi sopuri, se formulează luând în considerare
punctele tari. Domeniile în care se pot face aceste opţiuni pot fi: curricular, resurse materiale, resurse
financiare şi materiale, relaţii comunitare etc. În funcţie de opţiune se realizează strategia propriu-zisă.
Se precizează termenele, resursele etc.
- Componenta tactică dată de: planificări şi planuri în care sunt formulate obiectivele, activităţile
conrete, responsabilităţile, resurse etc. Obiectivele vor fi operaţionale, deci concrete, realizabile,
măsurabile, adecvate situaţiei educaţionale, adecvate temporal şi spaţial, vor puncta activităţi, procese
şi operaţii concrete, observabile. Pentru fiecare activitate se vor formula clar şi precis responsabilităţile
şi resursele educaţionale alocate (financiar şi materiale, informaţionale, de timp, de autoritate şi putere,
umane). Indicatorii de performanţă se vor elabora astfel încât să aibă caracteristicile: observabili facil,
măsurabili, facil de aplicat, adecvaţi, acceptabili, relevanţi. Proiectele de acest tip sun proiectate pe o
4
perioadă de cel puţin 1 an, dar se pot extinde până la 3-5 ani, implică lucru în echipă, responsabilizare
în funcţie de aptitudini, interese, comunicare eficientă etc.

4. Metodologia elaborării proiectelor în educaţie

Demersul urmat în elaborarea unui proiect este determinat de mai mulţi factori, de aceea nu
există o reţetă precisă, el trebuie justificat de particularităţile contextuale şi situaţionale. Forma de
prezentare este dată de indicaţiile finanţatorului sau ale celui ce aprobă proeictul respectiv. De regulă
în elaborarea unui proiect trebuie să răspundem la întrebările: De ce? (motivaţia), Ce? (scopuri şi
obiective), Cum? (strategii, căi de realizare, planuri şi acţiuni), Cine? (responsabilităţi), Cu ce? (resurse
umane, materiale, financiare, informaţionale, sintetizate în bugete – până la nivelul acţiunilor
concrete), Când? (termene), Cu ce rezultate? (produse şi efecte).
Un proiect bine realizat trebuie să îndeplinească următoarele CONDIŢII STRATEGICE:
- adecvarea (să fie potrivit atingerii scopurilor şi obiectivelor stabilite),
- fezabilitatea (caracter realist),
- economicitatea (consum optim de resurse),
- simplitatea şi precizia (să cuprindă acele obiective şi să aloce acele resurse necesare şi
suficiente realizării intenţiilor; excesul de precizie poate fi la fel de dăunător ca şi imprecizia),
- sistematizarea, lizibilitatea şi claritatea în conceperea şi redactarea lui,
- operaţionalitatea (aplicare facilă),
- unitatea şi consistenţa (să nu conţină contradicţii conceptuale, principiale sau acţionale),
- continuitatea (fiecare acţiune să le pregătească pe cele ulterioare),
- flexibilitatea (adaptabilitatea la situaţii noi, alocarea unor resurse pentru situaţii neprevăzute,
proiectul nu trebuie să restrângă posibilităţile viitoare de acţiune),
- încadrarea optimă în timp (precizarea orizontului temporal al fiecărei acţiuni care trebuie
adaptat nivelului proiectului strategic, tactic, operaţional),
- viabilitatea şi repetabilitatea (proiectul trebuie menţinut şi aplicat atâta timp cât condiţiile de
context nu se schimbă radical) etc.

CONDIŢII TACTICE:

- consultarea expertizei în domeniu,

- respectarea cadrului normativ,
- luarea în considerare, în procesul decizional, a mai multor cursuri alternative de acţiune,
- explorarea impactului proiectului asupra misiunii şi priorităţilor organizaţiei,
- stabilirea programelor şi acţiunilor concrete în vederea atingerii scopurilor şi obiectivelor
stabilite,
- identificarea posibilităţilor de dezvoltare profesională şi personală,
- selectarea soluţiilor originale şi creative pentru problemele apărute,
- stabilirea procedurilor concrete şi a indicatorilor de performanţă pentru realizare, urmărire
şi evaluare.

5. Structura / elaborarea proiectului educaţional

Etapele proiectului:

ETAPE ACTIVITĂŢI DE REALIZAT

1. concepere - proiectul este necesar sau nu?
- identifică şi justifică problema
- stabileşte scopul şi obiectivele proiectului
- pregăteşte propunerea de proiect pentru a fi
înaintată spre aprobare forului de decizie al
5
 organizaţiei
2. planificare - defineşte abordarea organizaţională a proiectului
- defineşte sarcinile în cadrul proiectului
- programează etapele de execuţie
- distribuie resursele
- formează echipa de proiect
3. implementare - pregăteşte şi derulează activităţi
- monitorizează şi evaluează periodic
- realizează periodic rapoarte (tehnice, narative şi
financiare)
-
4. încheierea - încheie aranjamente şi contracte legate de proiect
- evaluare finală
- realizează rapoarte finale

Scopul proiectului

Scopul unui proiect reprezintă rezolvarea problemei. Problema de defineşte concomitent cu scopul.
Scopul este stadiul în care dorim să ajungă problema în urma proiectului.

Recomandări:
 Enunţul scopului trebuie sa fie scurt şi concis.
 Nu trebuie sa apară necesitatea de a folosi conjuncţia “şi” pentru a despărţi două propoziţii. Dacă
se întâmplă acest lucru, s-ar putea să fie vorba de două scopuri.

Obiectivele proiectului

Un obiectiv este un rezultat scontat ce trebuie obţinut în efortul de atingere a scopului. Obiectivele sunt
paşii ce trebuie făcuţi pentru a ne apropia de scop. Pe măsură ce organizaţia atinge obiectivele
proiectului, lacuna dintre stadiul actual şi scop se îngustează.

Trebuie avut mare atenţie când se enunţă obiectivele pentru a nu se confunda cu metodele. Acestea din
urmă descriu cum se îndeplinesc obiectivele. Obiectivele reprezintă un sfârşit, în timp ce metodele
reprezintă drum. Cea mai buna regulă de deosebire a lor este următoarea: dacă exista un singur mod
de a îndeplini obiectivul pe care l-aţi enunţat, probabil că, de fapt, aţi enunţat o metodă.

Reţineţi!
Un obiectiv nu este ceea ce vrei să faci, ci ceea ce vrei să obţii prin ceea ce faci.

O alta metodă de a verifica dacă ceea ce se enunţă este un obiectiv sau nu este folosirea iniţialelor care,
una lângă alta, compun în limba engleză cuvântul SMART:
S - specific (specific = este obiectivul clar: cine, ce, când, unde, cum, grup-ţintă?).
M - measurable (măsurabil = sunt rezultatele măsurabile?),
A - achievable (tangibil=este un obiectiv care poate fi în general atins?)
R - realistic(realist=are organizaţia resursele necesare pentru atingerea lui în timpul dat?)
T – time limited (încadrat în timp = există un termen-limită?).

Scopul şi obiectivele unui proiect sunt diferite de scopul şi obiectivele organizaţiei, deşi în mod normal
există o legătură între ele.

Grupul-ţintă
6
Reprezintă persoanele sau categoria de persoane căreia i se adresează proiectul.

Beneficiarii

Reprezintă persoanele sau categoria de persoane care vor avea de câştigat de pe urma proiectului, în
viziunea iniţiatorilor acestuia. Uneori beneficiarii şi grupul-ţintă sunt aceiaşi, alteori nu.

Echipa proiectului

Echipa poate fi definită ca un grup de oameni cu aptitudini şi cunoştinţe complementare. Toţi membrii
sunt motivaţi de acelaşi scop, au aceleaşi valori şi obiective individuale, se sprijină reciproc.

Motivaţia lucrului în echipă:

- individul este limitat în posibilităţile sale fizice şi intelectuale
- creşte eficacitatea
- creşte calitatea
- dezvoltare şi perfecţionare individuală
- satisfacţia în muncă (management şi decizie participativă)
- economisirea timpului şi a banilor

APLICAŢIE PORTOFOLIU:

Realizaţi un proiect educaţional , pe o temă la alegere, după următoarea structură:

 Scop
 Obiective operaţionale
 Grup ţintă / Beneficiari
 Durata
 Activităţi – tipul
- termen
- descriere în maxim 5 rânduri
 Rezultate aşteptate – cantitativ şi calitativ
 Modalităţi de monitorizare şi evaluare
 Diseminare

BIBLIOGRAFIE:

1. MECI, UMPFE.(2009).Management instituţional şi management de proiect. Bucureşti.

2. Voiculescu, Florea. (2004). Analiza resurse-nevoi şi managementul strategic. Bucureşti: Ed.
Aramis.
3. Lesser, Wolfgang. (2007).Managementul proiectelor. Bucureşti: Editura BIC ALL.
4. Oprea, Dumitru. (2005). Managementul proiectelor europene. Iaşi: Ed. Univ. Al. I. Cuza.