Managementul proiectelor-

generalității
Managementul proiectelor reprezintă aplicarea unui
set de principii, reguli, cunoştinţe, metode, tehnici,
instrumente în planificarea, conducerea și
organizarea, monitorizarea şi controlul, tuturor
aspectelor unui proiect precum şi motivarea tuturor
celor implicaţi pentru a realiza obiectivele
proiectului, respectând limita timpului, a costului şi
al criteriilor de performanţă stabilite.
Altfel spus :
 Managementul proiectelor este ştiinţa de
planificare, organizare, conducere, control a
activităților și a resurselor alocate, astfel încât
acestea să acopere în întregime realizarea unui
proiect. Toate cele menționate anterior sunt
posibile în contextual unor resurse clar definite, fie
ele resurse financiare, umane, materiale,
intelectuale, informaționale etc.
 Managementul proiectelor poate fi definit ca
procesul prin care managerul de proiect planifică și
controlează etapele și activitățile unui proiect, în
contextual unor resurse stabilite pe care o entitate
publică sau privată le pune la dispoziția proiectului.
 Managementul proiectelor cuprinde structurile
organizatorice necesare derulării proiectelor la
nivelul organizaţiei, organizarea internă a
proiectului, corelaţiile dintre acestea dar și
corelaţiile dintre acestea și mediul extern format
din parteneri, colaboratori, furnizori,
beneficiari și autorități.
 În contextual în care managementul proiectelor
este o formă de gestionare și de conducere a
proiectelor, se poate spune că este o formă
particulară a științei de management.
Principalele avantaje ale managementului de
proiect sunt:
 Folosirea managementului de proiect oferă
posibilitatea rezolvării unor probleme
complexe, în intervale de timp mult reduse și
cu rezultate economice superioare
 Promovarea unei structuri organizatorice de tip
matriceal, care favorizează schimbarea și eficiența
organizational în contextual în care principalele
caracteristici ale acestei structurii sunt buna
comunicare, eficiența organizațională și schimburi
informaționale
 Folosirea unor instrumente moderne de planificare,
monitorizare și control, ce conduc la optimizarea
folosirii resurselor, creşterea rentabilităţii şi
reducerea riscurilor asociate proiectului
 Existența unei coordonări unitare a proiectului,
realizată de managerul de proiect, căruia i se
adaugă, în funcţie de mărimea proiectului şi alte
persoane, cu responsabilități definite
 Orientarea spre satisfacerea clientului – în sensul
că întreaga acțiune se bazează pe orientarea spre
client, ale cărui cerințe se regăsesc exprimate prin
obiectivele proiectului.
 Stabilirea unor relații mai bune cu clienţii
 Creșterea eficienței organizației din prisma
activităților sale prin orientarea spre rezultate,
îmbunatățirea coordonării interdepartamentale şi
îmbunatățirea moralului angajaţilor
 Un control foarte bun asupra utilizării resurselor,
fiind extrem de util în situaţiile când resursele
disponibile în activitatea unei organizații sunt
restrânse
 Organizarea pe echipe de proiect – grupuri
pluridisciplinare ce reunesc participanții la
realizarea proiectului. O astfel de structurare
favorizează comunicarea și face posibilă abordarea
sistemică a problemelor, reducând activităţile
neproductive şi erorile ce apar la
rezolvarea etapizată, secvențială a problemelor, în
structurile clasice.
Dezavantajele managementului de proiect
 Creșterea complexității organizației

 Apariția unor dificultăți în organizare

 Creșterea costurilor anumitor activități

 Utilizarea incompletă a personalului în intervalul de

timp dintre finalizarea unui proiect şi iniţierea
următorului proiect
 Apariția și manifestarea unor duble subordonări la
nivelul specialiștilor implicați în realizarea
proiectului
 Apariția unor situații conflictuale între
compartimentele implicate în realizarea proiectului
și componenții echipei de proiect sau managerul de
proiect
 Dificultatea selecției managerilor de proiect buni şi
a convingerii lor să-și asume responsabilitatea și
riscurile impuse de proiect, cât şi a riscurilor
profesionale pe care acest sistem le impune
 Dubla subordonare a specialiștilor din organizație,
implicați şi în proiect pot duce la stări tensionate
Managementul proiectelor reprezintă un domeniu
complex, care apelează la cunoştinţele teoretice şi
practice din diverse alte domenii.
Elemente de bază în administrarea proiectelor
Timpul, deoarece proiectul se va desfășura după o
programare foarte riguroasă cu început și sfârșit
(predarea proiectului) clar definite și cu termene
pentru fiecare etapă și activitate.

Bugetul, deoarece proiectul se va desfășura după o

planificare financiară bine fundamentată sub forma
unui buget al proiectului cuprinzând toate
cheltuielile ce se vor efectua, pe categorii (resurse
umane, materiale, achiziții etc).
Calitatea, deoarece proiectul are standarde de
calitate pentru fiecare produs sau serviciu rezultate
din proiect.

Aşteptările participanţilor (finanţatori, membrii

echipei de proiect, managerul de proiect, beneficiari,
stakeholderii implicaţi în realizarea proiectelor,
angajaţi, acţionari, furnizori, organisme
organizatoare sau gestionare de competiții de
proiecte și altele de interes public etc.).
 Principiile managementului de proiect

Principiul angajamentului. În cadrul unui proiect

trebuie să existe un tip de angajament echitabil
înainte de începerea oricărei activităţi. Angajamentul
presupune ca toate părțile implicate să cunoască
foarte bine ce efort trebuie depus pentru a se realiza
proiectul, cunosc, procesele şi riscurile asociate
proiectului, sunt dispuse să îşi împartă şi să îşi
asume responsabilităţile, riscurile şi un eventual
eşec.
Principiul succesului predefinit. Elementele pe baza
cărora proiectul este considerat un succes, atât în
ceea ce priveşte derularea, cât şi produsul final,
trebuie să fie definite de la bun început, înainte de
declanşarea oricărei activităţi.

Principiul eficienţei/consistenţei interne/

interdependenţei. Între aria de cuprindere a
proiectului, timpul alocat, bugetul stabilit și calitatea
proiectată a produsului final există o relaţie de
interdependenţă.
Principiul strategiei. Orice proiect trebuie să aibă la
bază o strategie.

Principiul controlului. Toate proiectele trebuie să

beneficieze de politici şi proceduri riguroase şi
eficiente de control şi monitorizare.

Principiul canalului unic de comunicare. Între

finanţator şi managerul de proiect trebuie să existe
un singur canal prin care sunt comunicate deciziile
de importanţă vitală pentru proiect.
Principiul mediului de lucru stimulativ. Managerul de
proiect are datoria de a crea, pentru membrii echipei,
un mediu de lucru stimulativ, care să exploateze
întreg potenţialul acestora. Crearea acestui mediu
încurajator se realizează atât prin adoptarea unui stil
managerial adecvat tipului de proiect, cât şi prin
administrarea inteligentă a relaţiei cu organizaţia în
ansamblu.
 Planificarea proiectelor

Planul aferent planificării proiectului presupune

parcurgerea următoarelor componente:
 Prezentare generală: prezentarea de argumente în
sprijinul desfăşurării proiectului;
 Obiectivele care trebuiesc soluţionate;

 Ordinea de soluţionare a acestora;

 Identificarea şi stabilirea scopului proiectului:

oportunitatea afacerii, cerințe majorele, rezultatele
așteptate, constrângerile posibile;
 Acţiunile care trebuiesc întreprinse;

 Care sunt condiţionările dintre acestea;

 Ordinea de soluţionare;
 Durata de realizare a fiecărei acțiuni;
 Data de început şi de sfârşit a fiecărei acțiuni;
 Resursele materiale necesare;
 Echipa de proiect: stabilirea structurii de
repartizare a muncii şi a responsabilităţilor
defalcată pe fazele de dezvoltare ale proiectului şi
pe persoanele care răspund de conducerea şi
urmărirea proiectului.
 Nivelurile de calitate impuse şi criteriile de apreciere
ale acestora;
 Costurile diferitelor acţiuni preconizate;
 Bugetul proiectului;
 Programul de achiziţie a resurselor necesare;
 Riscuri: indice de risc, metode de identificare și
evaluare a riscurilor, de reducere a riscurilor și
planificarea de urgență;
 Protocoale specifice de finalizare, închidere şi
predare a proiectului;
 Gestionarea modificărilor planului de proiect
necesare, apărute pe parcursul desfăşurării
proiectului;
 Comunicare: tip de comunicare, canale de
comunicare și metode de raportare.
Planul de proiect trebuie să descrie executarea,
gestiunea și controlul proiectului și de obicei acoperă
următoarele domenii:
 Scopului proiectului,

 Cerințele proiectului,

 Programarea,

 Managementul achizițiilor,

 Managementul resurselor,

 Managementul financiar - contabil,

 Managementul calităţii,

 Informarea și comunicarea,

 Managementul schimbării,

 Managementul riscului.
Planificarea unui proiect trebuie să răspundă la
următoarele chestiuni fundamentale:
 care este durata de execuţie a proiectului, din
momentul conceperii şi până în momentul terminării
şi predării acestuia;
 ce resurse vor fi utilizate şi cum vor fi folosite aceste
resurse;
 care este costul proiectului;

 care sunt performanţele şi calitatea aşteptată ale

rezultatelor.
Activitățile aferente planului proiectului pot să fie:
A1. Definirea scopului proiectului- stabilirea
cerințelor proiectului, definirea scopului proiectului,
crearea structurii de lucru
A2. Realizarea graficului calendaristic- definirea
activităţilor și subactivităților, estimarea duratelor
activităţilor, dezvoltarea graficului calendaristic,
identificarea resurselor ce se doresc a se folosii
A3. Managementul costurilor- estimarea costurilor,
determinarea bugetului
A4. Elaborarea planului aferent managementului
calității
A5. Elaborarea planului de gestionare a resurselor
umane
A6. Elaborarea planului de management al
comunicațiilor
A7. Elaborarea planului de management al riscului-
identificarea riscurilor, efectuarea analizei calitative
și cantitative a riscului, identificarea răspunsurilor la
Planul de risc
A8. Realizarea managementului achizițiilor
A9. Elaborarea planului de management al părților
interesate
Timpul este cea mai rară resursă economică, preţioasă,
pretenţioasă și ireversibilă. Timpul este neînlocuibil,
dar în acelaşi timp “nelimitat”.
Dintre factorii consideraţi a fi “hoţi de timp”, fac parte
următorii:
 Schimbări neaşteptate;
 Incompetenţă în delegarea responsabilităţilor;
 O activitate administrativă excesivă;
 Amânarea hotărârilor;
 Implicarea a prea multor persoane în actul de decizie;
 Un spaţiu de lucru prost organizat;
 Lipsa cunoştinţelor de specialitate
Principalii factori care influențează timpul:

 Factorii culturali
 Factorii individuali
 Factori organizaţionali
 Factori sociali
 Factori tehnologici