Definirea managementului în opinia savanților autohtoni și internaționali

Radacină cuvantului management provinde din latină - manus(a manevra, a manuii)

engleză - to manage(a duce la bun sfârșit), franceză- manager(a organiza) intră în
economie în prima parte a secolului XX ,(Revolutia manageriala – J Burham)
Managementul este știința de conducere si coordonare de orice subiect ce exercită o
influență rațională asupra obiectului condus care implică mai multe abilități și orientări,
avand ca scop utilizarea resurselor pentru atingerea obiectivelor, succesul măsurându-se în
raportul dintre costuri si profit.
Întâlnim în lucrările nord-americane, pragmatic predominant definiții de ordin ale
managementului, de pe poziția managerului (Reece şi O Grady; Longenecker şi Pringle);
alte abordări tratează managementul ca pe o știință ( publicația franceză Larousse sau
profesorii ruși Popova și Krasnopoiasa). Cele mai semnificative definiții asupra rolului și
esenței conducerii :
Reece și O Grady - "procesul de coordonare aresurselor umane, informaționale, fizice
şi financiare în vederea organizării scopurilor organizației"
Longenecker şi Pringle - "procesul de obținere și combinare a resurselor umane,
financiare și fizice în vederea îndeplinirii scopului primar al organizației- obținerea de
produse și servicii dorite de un anumit segment al societății"
Larousse - definește managementul ca "știința tehnicilor de conducere a întreprinderii"
Mary Parker Follet - anii '20-'30: esența actului de conducere o reprezintă
coordonarea colaboratorilor şi a activităților desfăşurate de aceștia.
Frederick Taylor – “un manager trebuie să fie capabil să creeze și să aplice metode
științifice de conducere”.
Henry Fayol – “un cadru de conducere trebuie să pună în aplicare funcțiile sau
atribuțiile managementului”.
Frank Gilberth- “ rolul esențial al cadrelor de conducere este acela de a descoperi prin
studii şi analize cel mai bun mod de a face ceva, de a-si face meseria.
Oliver Sheldon – “managerul are rolul de a determina cel mai bun echilibru între
problemele producției și umanizarea acesteia.
Douglas McGregor – “modul concret de a conduce al managerilor depinde într-o mare
măsură de presupunerile interne ale acestora cu privire la natura fundamentală a
oamenilor, de filozofia lor de viață”.
Leonard Sayles- “dat fiind faptul că managerii trăiesc într-o lume aflată în mare parte
dincolo de controlul și planificarea lor, trebuie să fie capabili să accepte și să ia
decizii în condiții de incertitudine”.
Chester Barnard – “un conducător are rolul principal de a stabili un climat propice
colaborării dintre oamenii din întreprindere, între diferitele grupuri din care e formată
organizația”.
Ralph Davis - “un conducător trebuie să-și orienteze întreaga activitate în scopul
creării și oferirii, către beneficiari, a unui serviciu de calitate.
Rensis Likert – “un manager trebuie să desfăşoare o astfel de activitate în special din
punct de vedere uman încât să-și determine colaboratorii să-l ajute în acțiunile de
control.
 Peter Drucker – “un cadru de conducere trebuie să ia decizii cu privire la obiectivele
organizației ținând seama de faptul că ele se cristalizează în activități care afectează
supraviețuirea și prosperitatea acestora”.
Jean Gerbier – “managementul inseamna organizare, arta de a conduce, de a
administra, deci conducere”.
A. Mackenzie – “managementul reprezinta realizarea prin altii a obiectivelor propuse,
managerii operand cu idei, lucruri, oameni”.
Konosuka Matsushita – “managementul este arta de a mobiliza si de a canaliza
intreaga inteligenta a tuturor in serviciul scopului urmarit de intreprindere”.
Alexandru Puiu –“managementul este stiinta conducerii si a inovarii in toate domeniile
de activitate. Managementul constituie un sistem de concepte si metode prin care se
realizeaza conducerea unei entitati micro sai macroeconomica, cultural-stiitifica, politica
si sociala,in vederea atingerii unor obiective in conditiile unor performante ridicate si
durabile”.
O altă definiție, oarecum ipotetică îi aparține lui E. Mihuleac: "conducerea trebuie
înțeleasă și definite evidențiindu-se toate laturile muncii adică: economică, psihologică,
tehnică, la fel de importante și pe care conducerea trebuie să le folosească, integrându-le
într-un tot unitar, armonios care să permită atingerea în condiții optime a obiectivelor
fixate pentru o perioadă dată".
Jean Tezenas (Dictionnaire de L organisation et de la gestion) - defineşte
managementul ca fiind "știința și arta de a folosi mijloacele materiale și de a îndruma
oameni cu funcții și specializări diferite, dar care cooperează înăuntrul întreprinderii,
pentru a atinge un obiectiv comun".
Pe poziții oarecum asemănătoare se situează și definiția dată de J.D.Dunn, E. Stephens
şi J.R. Kelley - "managementul este realizarea cu ajutorul comunicării a unui proces de
influențare interpersonală exercitat într-o situație anumită şi îndreptat spre atingerea sau
îndeplinirea unor obiective”.
Din definițiile date managementului în literatura de specialitate din Romania o
prezentăm pe cea a profesorului Zorlențan, care prin management ca ştiință
înțelege: "studierea procesului de management în vederea sistematizării și generalizării
unor concepte, legi, principii, reguli, şi a conceperii de noi sisteme, metode și tehnici care
să contribuie la creșterea eficienței activității desfăşurate pentru realizarea unor obiective".
In opinia profesorilor O. Nicolescu şi I. Verboncu : "managementul firmelor rezidă în
studierea proceselor şi relațiilor de management din cadrul lor, în vederea descoperirii
legităților și principiilor care le guvernează, a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici şi
modalități de conducere, de natură să asigure obținerea şi creşterea competitivității".
V. Cornescu, I. Mihăilescu, S Stanciu : "ca acțiune practică, managementul
desemnează un sistem de principii, cerințe, reguli și metode de conducere, precum și
talentul de a le aplica. Cu alte cuvinte, managementul reprezintă un complex de acțiuni
desfăşurate cu scopul de a asigura funcționalitatea normală, eficientă a colectivităților
umane organizate, în ansamblul lor, cât și a fiecărei verigi structurale componente. El are
ca scop atingerea obiectivelor organizației, în condițiile utilizări cât mai judicioase a
resurselor material, umane, financiare ș.a. de care dispune”.
Compararea definițiilor managementului

Concluzii: După parerea mea fiecare definiție în parte, descrisă de catre cercetătorii
internaționali și autohtoni, este adevarată. Însă toate sunt descrise din diferite puncte de
vedere și fiecare pune accent pe diferite sensuri a managementului. Unii cercetători au
identificat ca managementul este o știință interdisciplinara care se bazeaza pe o serie de
stiințe; managementul are o serie de trăsături, sensuri, funcții. Încă din secolul XX
cercetătorii au analizat această știință și au dezvoltat știința managerială.
Definiția actuală a managementului cinform dexului este
“management sn [At: DEX / P: me-nigi-ment / Pl: ~uri / E: eg management] 1Activitate
și artă de a conduce. 2 Ansamblu al activităților de organizare, de conducere și de gestiune
a unei întreprinderi. 3 Știință și tehnică a organizării și conducerii unei
întreprinderi. 4 Conducere a unei întreprinderi.”
Din punctul meu de vedere managementul poate fi definit ca “ştiinţa de a conduce
și de a face lucrurile să meargă foarte bine la costuri minime”.  Managementul – cel
mai semnificativ factor care conditioneaza dimensiunile performantelor obtinute de
intreprinderi, institutii, alte institutii, precum si de economiile nationale, de tarile lumii, de
organismele internationale.
 Noțiunea de management are mai multe sensuri:
 Managementul este un proces (activitate).
 Managementul este un grup de persoane
 Managementul este o știință și o artă.

Managementul ca stiință - ansamblul organizat de cunostinte, concepte, principii,

metode si tehnici prin care se explica in mod sistematic fenomenele si procesele ce au loc
în conducerea organizatiilor. Managementul ca stiinta studiaza fenomenul de conducere,
astfel conducerea este un proces de influenta a subiectului asupra obiectului cu un anumit
scop dupa o anumita schema(algoritm) si se produce cu ajutorul unor mijloace speciale. 

În continuare este prezentată diferența dintre managementul ca artă si managementul ca

știință, managementul empiric:

Arta Știința Empiric

 Bazat pe calitati personale,
intuitie, talent, capacitati de
reactionare, maiestrie, bun simt.
 Observarea evenimentelor si
acumularea experientei
 Folosirea în mod exclusiv a
experientei
 Rezolvarea problemei dupa
metoda încercarilor si erorilor
 Orientarea prioritara pe termen
scurt
 Informatie limitata si unilate
 Bazat pe calitati personale
si cunoasterea realitatii cu
mijloace stiintifice.
 Analiza proceselor,
identificarea principiilor si
legitatilor.
 Corelarea experientei cu
cercetarea
 Analizarea completa a
actiunilor diversilor factori
de influenta.
 Informatie completa si
complexa
 Informare sumară
 Acțiune spontană, de
oportunitate; conexiunile
proceselor sunt anticipate.
 Cunoașterea
interdependențelor interne ale
organizației; conexiunile cu
mediul exterior sunt realizate
în funcție de necesități.
 Previziunea este realizată pe
baza experienței anterioare.
 Obiectivele sunt asumate pe
termen scurt.
 Managerii se bazează pe:
intuiție, imaginație, talent,
capacitatea de reacție, bun
simț.