MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA
Facultatea: Științe economice
Catedra: Economie și turism

Referat
La tema: Măsurarea și estimare a calității în cazul produselor
Disciplina: Bazele științei mărfurilor

A elaborat: studenta Vacarciuc Valeria

GR.-204BA
A coordonat: profesor Șargu Lilia

Chișinău2020
1
 Cuprins
Introducere

1. Concepte generale 3

2. Indicatori de calitate 4

3. Metode de determinare a calității 8

4. Metode calimetrice 9

5. Determinarea canticativă a calității 11

6. Determinarea nivelului tehnic şi calitativ al unui produs

moldovenesc, comparativ cu produsul similar care se află în circuitul
mondial 12

Concluzii finale

Bibliografie

Introducere
2
 În această lucrare sub formă de referat cea mai importantă particularitate este
caliateta produselor fiind principalul actor în caracteristica produselor . Ea este
prezentă ca fiind gradul în care sunt satisfăcute nevoile sociale ale beneficiarilor și
respectiv ale societății. În sens mai larg, calitatea se defineşte ca "ansamblu
măsurabil al valorilor de întrebuinţare, al proprietăţilor utile ale mărfurilor, care
exprimăgradul de eficienţă al satisfacerii unei nevoi sociale". Aceasta înseamnă
cănoţiunea de calitate reprezintă de fapt o formă de manifestare a valorii de
întrebuinţare a produselor, care exprimă capacitatea mărfurilor de a satisface eficient
cerinţe ale consumatorilor, sau o parte ale acestora.
Referatul cuprinde tema cu denumirea ” Măsurarea și estimare a calității în
cazul produselor ”. Specialiştii apreciază că problemele determinării calităţii
produselor au căpătat în prezent o importanţă tot atât de mare cât producţia însăşi,
deoarece calitatea ca mărime determinată este tot mai mult inclusă în sistemul
indicatorilor unei economii moderne. Ştiinţa măsurării şi estimării calităţii se numeşte
calimetrie.
Ca scop voi urma în special modul de măsurare și estimare a calității produselor;
scopul major este de acumulare de cunoștințe pe tema ” Măsurarea și estimare a
calității în cazul produselor ” și aplicarea cunoștințelor acumulate pe parcursul
semestrului, acumularea de cunoștințe despre calimetrie ca știință.
În prumul compartiment propunem noțiuni generale și concepte generale despre
caliatetea produselor și despre calimetrie.
În punctul 2 analizăm indicii de calitate a produselor și formulele lor de aplicare.
În punctul 3 enumeram cîteva metode de determinare a calității și caracteristica
cestora , iar în punctul 4 analizăm metodele calimetrice care ne ajută la măsurarea
calității produselor. Aici avem și un exemplu concred de masurare în una din
metodele prezentate.
În punctul 5 se descrie masurarea cantitativă a calității care este un compartiment
nu mai puțin important în calimetrie.
În cele din urmă am ales să analizez în punctul 6 determinarea nivelului tehnic şi
calitativ al unui produs moldovenesc, comparativ cu produsul similar care se află în
circuitul mondial care se face anterior prin parcurgerea unor pași importanți descriși
mai jos în temă.
Cert este ca de la primele etape ale diviziunii muncii într-o formă sau alta
problema calităţii, a rezolvării cât mai corecte a problemelor ridicate de un obiect
necesar vieţii de zi cu zi a fost, indubitabil, un motor al activităţii umane.
1. Concepte generale

3
 Specialiştii apreciază că problemele determinării calităţii produselor au căpătat în
prezent o importanţă tot atât de mare cât producţia însăşi, deoarece calitatea ca
mărime determinată este tot mai mult inclusă în sistemul indicatorilor unei economii
moderne.
Economia de piaţă actuală înaintează cerinţe principial noi privind calitatea
producţiei. Aceasta se explică prin faptul că în lumea contemporană supravieţuirea
oricărei firme, situaţia ei stabilă pe piaţa de mărfuri şi servicii este determinată de
nivelul competitivităţii ei. Calitatea este autoritatea firmei, profitul, prosperitatea ei şi
activitatea de dirijare a calităţii; în cadrul firmei devine alfa şi omega întregului ei
personal – de la conducător până la executantul concret.
Calitatea este totalitatea însuşirilor şi criteriilor produselor, mărfurilor, serviciilor,
lucrărilor, muncii, capacitatea de a satisface necesităţile şi cerinţele oamenilor, de a
corespunde destinaţiei preconizate şi cerinţelor respective. Ea se determină de măsura
în care mărfurile, lucrările, serviciile corespund condiţiilor şi cerinţelor standardelor,
contractelor, cerinţelor consumatorilor. În mod tradiţional se distinge calitatea
producţiei, lucrărilor, muncii, materialelor, mărfurilor, serviciilor [1, p.110].
Deşi calitatea mărfurilor nu este posibil a se măsura cu valori obişnuite,  EOQC a
pornit de la ideea că şi calitatea produselor trebuie măsurată şi astfel s-a născut o nouă
ştiinţă, CALIMETRIA [2, p.41]. 
Ştiinţa măsurării şi estimării calităţii se numeşte calimetrie, termen  adoptat în anul
1971 de Organizaţia Europeană a Controlului Calităţii (EOQC) [2, p.41]. 
Calitatea poate privi caracteristicile produselor din perspectiva aspiraţiilor  sau din
perspectiva realizărilor, iar distanţa dintre aspiraţii şi realizări măsoară calitatea.
Valorile realizate pentru caracteristicile unui produs se exprimă prin  analiza
produsului respectiv.  Valorile de referinţă se pot lua de la produse similare, cu
aceleaşi  caracteristici tipologice şi care au aceeaşi destinaţie. În această situaţie, 
comparaţia se exprimă prin nivelul tehnic al produsului[2, p.41]. 
Dacă se compară valorile caracteristicilor calitative ale unui produs cu  cerinţele
specificate pentru acesta în documentele legate, comparaţia se exprimă prin nivel
calitativ.
Deci, aspiraţiile se pot materializa în produse reale sau în produse dorite, după cum
rezultă şi din standardul ISO 8402-86. Depinde modul în care se exprimă comparaţia,
respectiv prin nivelul tehnic, sau prin nivelul calitativ al produselor[2, p.41].

2. Indicatorii de calitate
4
 Ansamblul de expresii numerice cu ajutorul căruia se caracterizează un produs sau
un fenomen social-economic, se numeşte indicator[2, p.41].
De sporirea calităţii producţiei depinde în mare măsură supravieţuirea
întreprinderii în condiţiile relaţiilor de piaţă, ritmul de implementare a progresului
tehnico-ştiinţific, creşterea eficienţei producţiei, economisirea tuturor tipurilor de
resurse ce se utilizează la întreprindere. Însuşirile produselor se exprimă cantitativ în
indicii de calitate. În mod tradiţional însuşirile şi, respectiv, indicii de calitate se
clasifică în zece grupe [3, p. 188-189].
• Indicatorii de destinaţie caracterizează utilitatea efectului de la folosirea
producţiei conform destinaţiei ei şi deservesc domeniul utilizării produselor.
Exemplu, pentru produsele de destinaţie de producţie, ca indicator de bază poate
servi indicatorul productivitatea, care exprimă ce pondere din producţie poate fi
fabricată cu producţia dată sau ce volum a serviciilor poate fi prestate într-un anumit
interval de timp.
• Indicii de siguranţă – funcţionarea normală, capacitatea de păstrare,
posibilitatea de reparaţie, precum şi trăinicia articolului respectiv. În funcţie de
particularităţile produselor estimate pentru caracterizarea siguranţei pot fi folosiţi
atât aceşti patru indicatori menţionaţi, cât şi alţii.
• Indicii ce ţin de tehnologie caracterizează eficienţa soluţiilor tehnologice şi de
proiectare pentru asigurarea unui grad înalt al productivităţii muncii în procesul de
fabricare şi reparaţie a produselor. Anume cu ajutorul tehnologiilor se asigură
producerea în masă a diverselor articole, distribuirea raţională a consumului de
materiale, mijloace, muncă şi timp în procesul de pregătire tehnologică, fabricare şi
exploatare a producţiei.
• Indicii de standardizare şi unificare denotă că producţia corespunde
standardelor, unor părţi unificate şi originale, precum şi nivelului de unificare în
comparaţie cu alte articole. Toate detaliile articolului se împart în standarde,
unificate şi progonale. Cu cât mai puţine sunt detaliile originale cu atât e mai bine
pentru producătorul articolului, cât şi pentru cumpărător.
• Indicele ergonometric reflectă interacţiunea omului cu articolul produs şi
complexul de calităţi igienice, antropometrice, fiziologice şi psihologice ale omului,
ce apar în timpul utilizării articolului dat. Poate fi vorba de eforturile necesare pentru
conducerea tractorului, poziţia volanului la bicicletă, iluminare, temperatură,
umiditate, prăfuire, zgomot, vibraţie, radiaţie, concentrare a bioxidului de carbon şi a
aburilor în produsele de ardere etc.

5
 • Indicii estetici caracterizează expresivitatea informaţională, raţionalitatea
formei, integritatea compoziţiei, perfecţiunea executării şi stabilitatea aspectului
exterior al mărfii, articolului.
• Indicii de transportabilitate exprimă capacitatea de adaptare a produselor la
condiţiile de transport.
• Indici brevetar-juridici caracterizează protecţia brevetelor şi valoarea
producţiei patentate şi constituie un factor esenţial la determinarea competitivităţii.
• Indicii ecologici reflectă nivelul acţiunilor dăunătoare asupra mediului ambiant,
ce apar în procesul exploatării sau consumului producţiei, bunăoară, conţinutul de
adausuri dăunătoare, probabilitatea poluării cu particule dăunătoare, gaze, radiaţie în
timpul păstrării, transportării şi exploatării producţiei.
• Indicii de securitate caracterizează particularităţile produselor pentru
securitatea cumpărătorului şi a personalului de deservire, adică se asigură securitatea
în timpul montării, deservirii, reparaţiei, păstrării, transportării şi consumului
produselor.
Totalitatea indicilor enumeraţi mai sus formează calitatea produsului. Articolul
trebuie să ofere siguranţă, să fie estetic, să corespundă funcţiilor, adică să satisfacă
cerinţele graţie cărora a fost produs. Dar în afară de aceşti indici, o mare importanţă
are şi preţul articolului. Anume de preţ ţine problema calităţii economic optimă sau a
calităţii economic rationale [1, p.111].
Prin calitate economic optimă se subînţelege coraportul dintre calitate şi cheltuieli
sau preţul unităţii de calitate ce poate fi redat prin următoarea formulă:
Q
K opt = (1)
C∑

unde: Коpt - calitatea economic optimă; Q - calitatea articolului; С∑- cheltuielile

pentru procurarea şi exploatarea articolului în unităţi monetare.
Aflarea numitorului nu prezintă dificultăţi deoarece acesta include preţul de
realizare a articolului, cheltuielile pentru exploatarea, reparaţia şi utilizarea articolului.
Mai dificilă e aflarea numărătorului, adică a calităţii ce include o serie de indici foarte
diferiţi. Cu aceasta se ocupă o întreagă ştiinţă – calimetria, ce a elaborat metode
relativ acceptabile privind estimarea cantitativă a calităţii, adică creşterea unităţii de
calitate în raport cu unitatea monetară de cheltuieli [4, p. 218].
Aşadar, calitatea produselor în condiţiile producţiei contemporane este o
componentă deosebit de importantă a eficienţei, rentabilităţii întreprinderii şi de aceea
trebuie să i se acorde o atenţie permanentă. De calitate trebuie să fie responsabili toţi –
de la directorul întreprinderii până la executantul concret al oricărei operaţiuni. Toate
6
procesele de asigurare, proiectare, menţinere a calităţii sunt concentrate în sistemul de
dirijare a calităţii.
Practic măsurarea şi exprimarea calităţii produselor se face cu ajutorul
indicatorilor de calitate; unii dintre aceştia caracterizând nivelul atins al calităţii
produselor, iar alţii evidenţiind evoluţia calităţii lor. Prin indicator de calitate a
produsului sau serviciului înţelegem expresia cantitativă a caracteristicii sa însuşirii
unui produs care întră în componenţa calităţii acestuia, raportată la condiţiile privind
crearea, utilizarea sau consumarea produsului respectiv.
 În practică se utilizează următorii indicatori de calitate mai importanţi [2,p.41-
42]: 
a) Indicatorul nivelului tehnic şi calitativ de conformanţă (Qc) 
Acest indicator compară caracteristicile produsului cu parametrii  caracteristicilor
din documentaţia de fabricaţie.
b) Indicatorul nivelului tehnic şi calitativ mondial (Qm), care compară
performanţele produsului cu media parametrilor caracteristicilor produselor
străine luate ca bază de comparaţie. În urma comparaţiilor, Qm se poate afla în
următoarele ipostaze
− Qm mai mare decât 1 (produsul este considerat peste nivelul tehnic şi calitativ
mondial) Qm > 1;
− Qm cuprins între 0,85 şi 1, sau cel mult egal cu 1 (produsul este de nivel tehnic şi
calitativ mondial) 0,85 < QM ≤ 1;
− Qm cuprins între 0,5 şi 0,85 (produsul este considerat la nivel tehnic şi calitativ
mondial, mediu) 0,50 ≤ Qm ≤ 0,85;
− Qm mai mic decât 0,50 (produsul este considerat sub nivelul tehnic şi calitativ
mondial) Qm < 0,50.
c) Indicatorul nivelului tehnic şi calitativ de vârf (Qv). Acest indicator
compară performanţele produsului cu cele ale produselor similare cu cei mai
buni parametrii, respectiv cu produsul "ideal".
Marea varietate a produselor şi a caracteristicilor de calitate determină existenţa şi
a unui numar mare de indicatori, între care mai importanţi sunt [3, p. 81-82]:
a) indicatorii tehnici, care caracterizează eficienţa soluţiilor constructiv–
tehnologice utilizate în fabricarea, întreţinerea şi repararea produselor;

7
 b) indicatorii economici, care evidenţiază cheltuielile făcute cu obţinerea
produsului şi eficienţa economică a folosirii acestuia;
c) indicatorii de fiabilitate ce caracterizează însuşirile de bună funcţionare,
mentenabilitate şi durabilitate ale produselor, în condiţiile concrete de utilizare;
d) indicatorii de destinaţie, care definesc specificul de construcţie, de compoziţie,
de structură etc., şi condiţionează domeniul de întrebuinţare a produselor;
e) indicatorii ergonomici, ce au în vedere sistemul on-produs-mediu, adică
însuşirile de igienă, antropometrice, psihologice ale omului în procesul de producţie,
ca şi în viaţa de toate zilele;
f) indicatorii estetici care caracterizează expresivitatea produsului, raţionalitatea
formei, integritatea compoziţiei, funcţionalitatea modelului, perfecţionarea execuţiei
industriale a produsului.
Dintre indicatorii utilizaţi pentru măsurarea performanţelor calitative ale
produselor, cu aplicabilitate largă în activitatea de analiză economică enumerăm:
a) indicatorul calităţii totale (Kt), care sintetizează aportul caracteristicilor de
calitate (tehnice, comerciale, ergonomice, ecologice etc.) la realizarea produsului.
Indicatorul calităţii totale se determină după relaţia:
K1 = (K1 x p1) + (Ke x p2) + (Kc x p3), (2)
unde: K1 – valorile caracteristicilor tehnice ale produsului;
Ke – valorile caracteristicilor: ergonomice, ecologice şi estetice;
Kc – valorile caracteristicilor comerciale;
p1, p2, p3 – ponderile celor trei grupe de caracteristici în calitatea totală; suma lor
trebuie să fie egală cu o sută.

b) indicatorul parţial ai calităţii exprimă o serie de caracteristici măsurabile ale

produsului (rezistenţa la rupere a unui de fir textil, conţinutul în carbon al unui anumit
tip de fontă, conţinutul în grăsimi al diferitor produse lactate etc.) conţinutul lor
reflectând o însuşire, o trăsătură sau o proprietate corespunzătoare anumitor cerinţe.
Aprecierea performanţei calitative presupune compararea cu produse etalon, apelând
la un coeficient de comparare (K(c)).

Cr
K (c)= , (3)
C0

Unde: Cr – nivelul calitativ realizat;

8
 C0 – nivelul calitativ etalon (referinţă);
c) Indicatorii cumulativi ai calităţii se utilizează în ramurile în care se fabrică
produse complexe la care calitatea nu se poate rezuma la o singură caracteristică, iar
importanţa fiecărei caracteristici este diferită. Indicatorul (K(cum)) se caracterizează
după relaţia:
n
k cum=∑ (Ci +q i)=C1 q1 +… C n qn, (4)
i=1

unde:Ci – valorile caracteristicilor calitative;

qi – ponderile acordate fiecărei caracteristici; i = 1 ... n.
Indicatorul cumulativ calculat se poate folosi atât pentru comparaţii în timp, cât şi
pentru selectarea furnizorilor ori producătorilor diferiţi ai unui acelaşi tip de produs
[vezi: 3, p. 80-92].
3. Metode de determinare a calitații
Complexitatea determinării calităţii produselor a condus la apariţia unor metode
variate [5 ].
Metode de cercetare a pieţei
Metodele de cercetare a pieţei se bazează pe analiza opiniilor consumatorilor
privind calitatea produselor. Pentru culegerea informaţiilor se utilizează diferite tipuri
de chestionare, completate direct de consumatori, sau se apelează la alte metode
specifice cercetării de piaţă: metoda purtării experimentale, expoziţii cu vânzare etc.
Metode experimentale
Metodele experimentale (de laborator) au la bază utilizarea mijloacelor şi
procedeelor tehnice pentru determinarea calităţii produselor. Aceste metode se aplică
numai în cazul caracteristicilor produselor care pot fi determinate cu aparate,
instrumente, mijloace de măsurare adecvate (de exemplu caracteristicile fizice,
chimice, tehnologice etc.). Ele sunt considerate obiective, asigurând comparabilitatea
rezultatelor obţinute în determinarea calităţii produselor. Din acest motiv metodele
experimentale (de laborator) sunt standardizate, fiind preferate în cadrul relaţiilor
contractuale, atunci când se impune precizarea metodelor utilizate pentru
determinarea calităţii produselor livrate.
Metode psihosenzoriale
Metodele psihosenzoriale sunt utilizate, de regulă, în completarea metodelor
experimentale, pentru determinarea acelor caracteristici ale produselor (gust, aromă,
9
miros etc.), în cazul cărora nu pot fi utilizate asemenea metode. Metodele
psihosenzoriale se bazează pe utilizarea simţurilor umane, caracterizându-se prin
rapiditate şi economicitate. Ele sunt larg utilizate în practica comercială pentru
determinarea calităţii produselor alimentare, cosmetice, textile etc.
Datorită caracterului complex al calităţii, s-a considerat că ea se poate exprima ca o
funcţie a principalelor caracteristici ale produsului / serviciului, privite în
corespondenţă cu cerinţele şi nevoile consumatorilor, conform relaţiei:
Q = F(x, y, z, ....) (5)
Aprecierea calităţii se poate face prin [5]:
- sistemul de indicatori ai caracteristicilor de calitate
- indicatorii lipsei de calitatea (indicatorii non-calităţii)

4. Metode calimetrice
Măsurarea calităţii se face prin metode calimetrice [2, p.42].
Principalele metode utilizate în calimetrie, sunt:
a) metoda comparativă directă;
b) metoda comparativă indirectă;
c) metoda demeritelor.

Metoda comparativă directă măsoară nivelul calitativ al unui produs prin

comparaţie cu un produs etalon. Se au în vedere caracteristicile tehnice, calitative,
economice, sociale ale produselor.
Metoda comparativă indirectă când se compară caracteristicile unui produs cu
caracteristicile a 5-6 produse similare realizate de firme de prestigiu pe plan naţional
şi internaţional.
Metoda demeritelor. Principiul acestei metode constă în stabilirea nivelului
calitativ al produselor în funcţie de defectele lor, nu de calităţile pe care le au. Această
metodă se utilizează destul de mult, deoarece prezintă unele avantaje faţă de metodele
comparative directe şi indirecte. Astfel: este rapidă, uşor utilizabilă, permite obţinerea
informaţiilor asupra evoluţiei calităţii produselor încă din faza de fabricaţie şi astfel se
pot lua unele măsuri imediate pentru remedierea defectelor. Metoda demeritelor se
mai numeşte şi metoda celor 5 treiuri, deoarece:
− pentru aplicarea ei sunt suficiente cunoştinţele a trei clase elementare;
− sunt necesare 3 din cele 4 operaţiuni aritmetice;
10
 − pentru completarea "Jurnalului demeritelor" (fişe de control), sunt necesare 3
minute;
− pentru interpretarea datelor din "Jurnalul demeritelor" sunt necesare 3 secunde;
− "Jurnalul demeritelor" permite stabilirea a trei indicatori de calitate: frecvenţa
relativă a defectelor zilnice, indicele demeritului, histograma defectelor.

Pentru întocmirea "Jurnalului demeritelor" la un produs, trebuie grupate

defectele care pot apare la produse, în 4 categorii ( Tabelul 1): defecte critice,
defecte
principale, defecte secundare şi defecte minore [2, p.43].

Tabelul 1

Pentru fiecare categorie de defecte se va acorda un numit număr de puncta

penalizare: pentru defectele critice – 100 puncte, pentru defectele principale – 50

11
puncte, pentru defectele secundare – 10 puncte, iar pentru defectele minore – 1 punct
[2].

Important este ca indicarea defectelor într-una din grupe să nu fie modificată,

pentru a se putea compara nivelul calitativ de la o perioadă la alta. Se poate calcula şi
un indice al demeritului (D)[2].

De exemplu, dacă avem 3 defecte critice, 4 defecte principale, 10 defecte

secundare, 26 defecte minore şi 65 de produse, indicele demeritului se calculează
astfel:
3 ×100 × 4 ×50+1 ×10 × 26 ×1
D= =6,55
65

Pentru calitate, indicele demeritului este limitat. De exemplu dacă indicele

demeritului este maximum 6, atunci produsele noastre nu se încadrează în calitate.

Se întocmeşte zilnic şi o histogramă a defectelor (fig.1), coloanele fiecărui tip de

defect se haşurează proporţional cu numărul de defecte, dar la o anumită scară
[2,p.44]:
− defectele critice (A), la scara 1:1 (o pătrăţică, un defect critic);
− defecte principale (B), la scara 1:2 (o pătrăţică, la 2 defecte principale);
− defecte secundare (C), la scara 1:10 (o pătrăţică, la 10 defecte secundare);
− defecte minore (D), la scara 1:50 (o pătrăţică, la 50 defecte minore).

Astfel se sesizează rapid defectele mărfurilor şi se pot lua măsuri imediate

pentru remedierea lor.

Figura 1

5. Determinarea cantitativă a calității

Spre deosebire de mărimile fizice care pot fi măsurate cantitativ şi exprimate
valoric, calitatea nu se poate măsura uşor cantitativ. Din acest motiv,trebuie să se
12
recurgă la anumite compromisuri atunci când se măsoară "cantitatea calităţii". Astfel
[2,p.45]:
− la baza măsurării calităţii trebuie să se afle compararea cu calitatea iniţială a
articolului respectiv, cu calitatea cerută de exigenţele pieţei, cu cea prescrisă în
documentaţia tehnică şi cu un produs de referinţă pe piaţa mondială;
− să se utilizeze de obicei unităţi de măsură absolute, iar în situaţii mai greu
comparabile să se recurgă la scările de comparaţie.

Principiile care trebuie avute în vedere la stabilirea cantitativă a calităţii, sunt:

a) proprietăţile mărfurilor vor trebui selectate şi ierarhizate, pentru a se alege doar
acelea care sunt esenţiale pentru destinaţia produsului;
b) la determinarea oricărei caracteristici, indiferent de nivelul de ierarhizare pe care
se află, trebuie ţinut cont de 2 parametrii numerici:
− M = ponderea unei proprietăţi în definirea mărimii calităţii;
− K = indicele de calitate al proprietăţii;
Ponderea proprietarilor de la un nivel oarecare de ierarhizare e condiţionată de
ponderea de la un nivel superior şi de importanţa stabilită pentru proprietăţile situate
la acelaşi nivel.
c) Ponderile "M" de la diferite niveluri de ierarhizare se stabilesc astfel încât suma
lor să fie egală cu 100. Ponderile vor putea suferi modificări în funcţie de variaţia
preferinţelor consumatorilor, sau a posibilităţilor producătorilor.
Pentru exprimarea numerică a calităţii se foloseşte formula:
n
Q=∑ M j ∙ K j (6)
j=1

Unde : Mj = ponderea caracteristicilor respective în definirea calităţii;

Kj = indicele de calitate determinat.

6. Determinarea nivelului tehnic şi calitativ al unui produs

moldovenesc, comparativ cu produsul similar care se află în
circuitul mondial
Pentru ca să se poată face această comparaţie, trebuie parcurse anterior următoarele
etape[2, p.44-45]:

13
 a) precizarea caracteristicilor de calitate care să permită comparabilitatea
produselor pe care le analizăm;
b) alegerea produselor cu un nivel tehnic şi calitativ mondial atins de alte produse
similare;
c) stabilirea caracteristicilor de calitate de bază la care se vor compara valorile
indicilor determinaţi;
d) calcularea unor indicatori care să permită exprimarea rezultatelor obţinute şi
fundamentarea deciziilor de corectare eventuală a unor procese tehnologice.
Exemple de indicatori:
− raportul calitativ
valoarea indicelui de calitatea produsului cercetat
( R¿¿ j)= ¿ (7)
valoareaindicelui de calitate a produsului strãin

− indicatorul parţial al calităţii:

n
( Ii )=∑ R j ∙ P j (8)
j=1

în care: Rj = raportul calitativ al unei caracteristici elementare;

Pj = ponderea pe care o are fiecare caracteristică elementară j.

− indicatorul nivelului tehnic şi calitativ mondial (Qm):

n

∑ Ii
Qm= i =1
n (9)
∑ Pi
i=1

în care: Pi = ponderea caracteristicilor de calitate comparate în totalitatea lor.

Pentru a se calcula real indicatorii arătaţi, produsul de referinţă va trebui să fie al

unui producător de tradiţie, al producătorilor care oferă cea mai mare cantitate din
produsul respectiv pe piaţă, sau al producătorului care dispune de sprijinul statului
pentru a câştiga în lupta de concurenţă.

Compararea se poate face numai în raport cu piaţa, de fapt în procesul vânzării –

cumpărării produselor pe piaţă. De asemenea, trebuie ă existe o evidenţă clară a
indicilor de calitate ai produsului propriu, dar şi a performanţelor din aceeaşi
categorie, aflate pe piaţa mondială.
14
 Concluzii finale
În această lucrarea cu tema ”Măsurarea și estimare a calității în cazul
produselor ” am modul de măsurare și estimare a calității produselor; am acumulat
cunoștințe pe tema ” Măsurarea și estimare a calității în cazul produselor ” și
aplicarea cunoștințelor acumulate pe parcursul semestrului, am acumulat cunoștințe
despre calimetrie ca știință. Am acumulat cunoștințe ceea ce privește formulele de
masurare a indicatorilor calității, modul lor de utilizare și de exprimare; importanța
măsurarării și estimării a calității produselor și in particular am concluzionat ca
caliatea producției fabricate constituie un factor foarte important.
Calitatea producţiei fabricate la întreprindere constituie un factor important al
activităţii în condiţiile economiei de piaţă, deoarece asigură extinderea segmentelor de
piaţă, prosperitatea întreprinderii, creşterea profitului.
Calitatea producţiei fabricate la întreprindere constituie un factor important al
activităţii în condiţiile economiei de piaţă, deoarece asigură extinderea segmentelor de
piaţă, prosperitatea întreprinderii, creşterea profitului. De aceea masurare și estimarea
calității este una din etapele foarte importante prin care trece caracteristica unui
produs.
Necesitate și rolul măsurării și estimării calității produselor este pentru
planificare, urmarirea si dirijarea nivelului calității de catre managerul firmei.
Dirijarea calităţii producţiei se bazează pe standardizare ce reprezintă fundamentul
tehnico-normativ, cuprinzând cerinţe înaintate faţă de producţia fabricată pentru
necesităţile economiei naţionale, ale populaţiei, apărării, exporturilor.

15
Referințe bibliografice
1. ROŞCA, Petru; ROŞCA, Leonid. Managementul calităţii produselor şi
serviciilor... . In: Analele Universităţii Libere Internaţionale din Moldova
(Seria Economie). 2010, nr. 11, pp. 110-120. ISSN 1857-1468.
2. VEȘTEMEAN, Lucia; VEȘTEMEAN, Ioana. Bazele merceologiei, 2002. Pp.
41-47. 153 p.
3. Roşca P. Economia întreprinderii. Manual. Chişinău: ULIM, 2004. 280 p.
4. Экономика предприятия: Учебник для вузов /Под ред. проф.
В.Я.Горфинкеля, проф. Е.М.Купрякова. М.: Банки и биржи, ЮНИТИ,
1996. 667 с.
5. Suport de curs. Fundamentele managementului. USEM.

16