Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Iași
Coordonator, Student ,
Prof. Univ. Dr. Mircea Pop Pătachi Ionuț George
1
Cuprins
Cuprins
1.Definitii si notiuni de termeni specifici Managementului Calitatii.....................................................3
1.1. Notiunea de Calitate...................................................................................................................3
1.2. Calitatea Totala...........................................................................................................................3
1.3 Calitatea Complexa......................................................................................................................4
1.4 Calitatea Dinamica......................................................................................................................5
1.5 Factori care influenteaza calitatea................................................................................................6
1.6 Controlul Calitatii........................................................................................................................6
1.7 Concepte integratoare de asigurare a calitatii...............................................................................7
1.8 Standardizarea.............................................................................................................................8
1.4 Tipuri de standarde și familia de standarde ISO 9000..................................................................9
Familia de standarde ISO 9000............................................................................................................10
1.9 Avantajele Standardizarii...........................................................................................................11
1.10 Managementul Calitatii.........................................................................................................12
1.11 Principiile Managementului Calitatii...................................................................................13
1.12 Sistemul de Management al calitatii........................................................................................15
1.3 Implementarea unui Sistem de Management al Calitatii............................................................16
1.14 Auditul.....................................................................................................................................17
1.15 Certificarea.............................................................................................................................19
Standarul ISO 9001 din anul 2015.......................................................................................................20
2
1.Definitii si notiuni de termeni specifici Managementului Calitatii
3
-calitatea totala este o politica sau o strategie a organizatiei in domeniul calitatii;
-calitatea totala este o filozofie;
-conceptul de calitate totala si managementul total al calitatii sunt echivalente;
-calitatea totala reprezinta scopul, iar managementul total al calitatii mijlocul pentru
realizarea ei.
Marea majoritate a autorilor confera acestui concept atributul de strategie a calitatii
Potrivit altor opinii, calitatea totala reprezinta pentru intreprindere o politica, prin care
aceasta tinde la mobilizarea permanenta a tuturor membrilor sai, pentru a imbunatati calitatea
produselor pe care le realizeaza, precum si calitatea functionarii si obiectivelor sale, in relatie
cu mediul sau Scopul acestei politici il constituie satisfacerea cerintelor clientilor, in conditii
de rentabilitate pentru intreprindere si in spiritul respectului interesului general (al societatii).
Calitatea totala este, prin urmare, o notiune mult mai larga decat calitatea produsului,
ea referindu-se la satisfacerea nevoilor clientului.
In definirea managementului total al calitatii (TQM) se remarca, de asemenea, mai multe
orientari, punandu-se accentul pe dimensiunea sa filozofica, sau pe aspectele tehnice si
socioumane pe care le implica.
Standardul ISO 8402 formuleaza o definitie larg acceptata: TQM reprezinta un sistem
de management al unei organizatii, centrat pe calitate, bazat pe participarea tuturor membrilor
sai, prin care se urmareste asigurarea succesului pe termen lung, prin satisfacerea clientului si
obtinerea de avantaje pentru toti membrii organizatiei si pentru societate.
Relatia dintre conceptele de calitate, calitate totala si TQM este redata de Corning in
urmatorii termeni :
-calitatea reprezinta satisfacerea continua a cerintelor clientilor;
-calitatea totala se refera la satisfacerea continua a cerintelor clientilor, in conditiile unor
costuri minime;
-prin TQM se asigura satisfacerea acestor cerinte, in conditiile unor costuri minime, cu
implicarea intregului personal al organizatiei.
4
- estetice
- organoleptice
- caracteristici sociale
- ergonomice: marfa –om
- ecologice: marfa-mediu-om
- caracteristici economice
- costul utilizarii la beneficiar (cheltuieli de mentenanta)
Intre aceste grupe de caracteristici exista relatii de interdependenta, de aceea
evaluarea calitatii se face printr-o sinteza a principalelor caracteristici din fiecare grupa, sau
numai a unora dintre ele, in functie de natura si destinatia produsului.
5
1.5 Factori care influenteaza calitatea
Calitatea produselor este determinată şi influenţată de o serie de factori: principali,
adică cei care acţionează în procesul de producţie sau secundari care acţionează în sfera
circulaţiei mărfurilor (producător-comerţ-consumator).
Schematic cele doua categorii de factori se prezintă:
Factorii calităţii care: - acţionează în producţie (principali sau determinanţi):
-cercetarea şi proiectarea
-materia primă şi materialele
-procesul tehnologic: utilaje, faze si organizare
-calificarea personalului
-motivarea personalului
-managementul calităţii
-standardele, normele
Influenţează calitatea în comerţ, turism:
-ambalarea
-transportul
-păstrarea
Contribuţia acestor factori este ilustrată grafic în mai multe variante cunoscute în
literatura de specialitate :
- triunghiul calităţii;
- spirala calităţii a lui J.M. Juran
- diagrama cauza-efect a lui Ishikawa
Înainte de a trata principalii factori ai calităţii trebuie prezentate legătura dintre cele
două concepte care se întrepătrund, dar nu se confundă:
a) Calitatea producţiei cuprinde întregul proces începând cu concepţia – proiectarea,
calitatea materiei prime şi a materialelor auxiliare şi funcţional ale utilajelor, nivelul
tehnologiei, calificarea şi experienţa personalului, organizarea.
b) Calitatea produselor reprezintă gradul sau măsura în care s-a materializat calitatea
producţiei în nivelul tehnic, economic şi social al produsului finit.
6
Notiunea este cel mai frecvent asociata cu sensul mult mai restrans de inspectie. În
acest fel se rezuma la activitatea de masurare ,verificare, comparare, încercare a uneia sau
mai multor caracteristici ale unei entitati și compararea lor cu valorile incluse în specificatii .
Folosirea unui numar mai mare de caracterisitici ca etalon pentru calitate obliga
utilizarea unor modalitati de exprimare mai complexe .
În acest context controlul calitatii se poate definii pe scurt ca un mijloc de lucru care
este utilizat pentru verificarea nivelului calitatii sau mentinerii nivelului calitatii unui produs.
Se vorbește despre nivelul de calitate deoarece controlul nu este raportat strict la
verificarea unor mărimi ,ci urmărește prin sectoarele sale, evolutia produsului inclusiv în faza
finala , în etapele de depozitare sau livrare .
Se pot diferentia mai multe tipuri de control ,in funcție de momentul și locul aplicarii
acestuia :
1)in activitatea productiva :
-controlul tehnic de calitate
-controlul de calitate final
-controlul proiectarii
2)in sfera comerciala:
-controlul de recepție
-controlul de litigiu
3)in funcție de nivelele elevate de control avem:
-certificarea sistemelor de asigurare a calitatii
-certificarea personalului pentru o anumita activitate
-certificarea produselor
7
conceptul didactic şi pedagogic de învaţare continua). V. Asigurarea calitaţii, calitatea totala,
cu factor dinamizator imbunataţirea continua a produsului.Este obiectiv şi rezultat al tuturor
etapelor / metodelor aplicate, în care fiecare segment îşi are rolul bine definit.
In acest context, controlul calitaţii este o componenta a asigurarii calitaţii, a ingineriei
calitaţii, extagând din proces activitaţile, operaţiile cu efect negativ, de corectat sau de
acţionat în vederea îmbunataţirii.
1.8 Standardizarea
Standardizarea reprezinta activitatea de elaborare si implementare a unor documente
de referinta (standarde), continand solutii ale problemelor tehnice si comerciale, referitoare la
procese si la rezultatele acestora, care au un caracter repetitiv in relatiile dintre parteneri
economici, stiintifici, tehnici si sociali.
Scopul principal al standardizarii il reprezinta facilitarea desfasurarii normale a
activitatilor in toate domeniile economiei, atat pe plan national, cat si la nivel regional si
international.
Principalele obiective ale standardizarii pot fi considerate urmatoarele:
1) rationalizarea economica;
2) asigurarea si imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor, in corelatie cu protectia
consumatorului si a mediului inconjurator;
3) facilitarea schimbului de marfuri si de informatii tehnico-stiintifice.
Standardizarea reprezintă o activitate organizată, de limitare la un minimum rațional
necesar a varietății produselor și mărcilor de materiale necesare fabricării acestora, prin
elaborarea de noi standarde și revizuirea lor.
Standardizarea este recunoscută astăzi ca fiind disciplina esențială pentru toți agenții
economici, care trebuie să depună eforturi pentru cunoașterea motivațiilor și a implicațiilor
acesteia. Acum 20 de ani standardizarea era un domeniu rezervat doar câtorva specialiști.
Astăzi, companiile au preluat standardizarea ca un element tehnic și comercial major. Ele
conștientizează faptul că trebuie să joace un rol activ în acest domeniu sau să fie gata să
accepte standardizarea care se desfășoară fără contribuția lor sau fără luarea în considerare a
intereselor lor.
Standardele se elaborează la nivel internațional, regional și național. Coordonarea
activităților la aceste trei nivele este asigurată prin structuri comune și acorduri de cooperare.
Standardizarea internațională ISO – Organizația Internațională de Standardizare IEC –
Comisia Electrotehnică Internațională ITU – Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor
Standardizarea regională Europa CEN – Comitetul European pentru Standardizare
CENELEC – Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnică ETSI – Institutul
European pentru Standardizare în Telecomunicații America COPANT – Comisia de
Standardizare Paname-ricană MERCOSUR – Piața Comună a Sudului Standardizarea
națională Fiecare țară are propriul sistem național de standardizare. Organismele principale
sau cele mai reprezentative sunt membre ale organismelor regionale sau internaționale.
La nivel național, activitatea de standardizare este condusă de comitetele de
standardizare care pot beneficia de asistență din partea grupurilor de experți. Aceste
comitete sau grupuri de lucru sunt alcătuite din reprezentanți calificați din cadrul cercurilor
industriale, institutelor de cercetare, autorităților publice, consumatorilor sau organismelor de
profil. La nivel regional sau internațional, activitatea este condusă de comitete tehnice pentru
8
ale căror secretariate, organismele naționale de standardizare își asumă responsabilitatea.
Aceste comitete tehnice sunt create de către consiliile tehnice de management ale
organismelor regionale sau internaționale relevante. Toți membrii naționali au dreptul să fie
reprezentați în cadrul comitetelor internaționale sau regionale pentru fiecare domeniu în
parte.
9
Figura 5.1 Piramida standardizarii
10
14. SR ISO 10003:2008– Managementul calităţii. Satisfacţia clientului. Linii directoare
pentru soluţionarea litigiilor în afara organizaţiilor
15. SR EN ISO 19011:2011– Ghid pentru auditarea sistemelor de management
16. SR ISO 10004:2013– Managementul calităţii. Satisfacţia clientului. Linii directoare
pentru monitorizare şi măsurare
11
Reducerea gradului de incertitudine al pietei ceea ce inseamna ca existenta unui set
corespunzator si stabil de standarde creeaza mai multa transparenta in situatiile concurentiale
pe piata si in felul acesta deciziile pentru investitii pe termen scurt sunt mai usor de luat.
Utilizarea eficienta a materialelor, energiei si resurselor umane deoarece standardizarea are
la baza rezultatele conjugate ale stiintei, tehnicii si experientei, oferind cele mai bune solutii
pentru:
-valorificarea superioara a resurselor materiale si energetice;
-folosirea cu maximum de randament a capacitatii de productie;
-reducerea consumurilor si costurilor de fabricatie;
-cresterea productivitatii muncii.
Sintetizand, cu alte cuvinte, cele mentionate mai sus, rezulta ca standardizarea nu este
un scop in sine ci, ea este un factor cu multiple efecte printre care enumeram:
-Validarea tehnologiilor -progresele tehnologice incluse in standarde sunt adoptate si
folosite mai usor si mai repede;
-Crearea posibilitatilor pentru productia de masa -standardizarea componentelor,
proceselor si produselor permite economii de scara in productie;
-Favorizarea competitiei -cand caracteristicile produselor diferitilor agenti economici sunt
conforme cu un anumit standard, comparatia se poate face mai usor iar competitia este mai
acerba;
-Asigurarea compatibilitatii -standardele care se ocupa de interfete creeaza conditii pentru
compatibilitatea produselor;
-Imbunatatirea comunicatiilor -prin standarde, informatiile despre produse sunt oferite
cumparatorilor intr-o maniera consistenta si usor de inteles;
-Asigurarea bunastarii publice -standardele protejeaza viata si sanatatea oamenilor,
siguranta lor si mediul inconjurator.
12
- conducerea calităţii.
Planificarea calităţii este funcţia care fixează strategia firmei, politica firmei în
domeniul calităţii. În funcţie de politică se stabilesc un număr restrâns de obiective, a căror
soluţionare va fi detailată până la posturile de lucru.
Pe lângă planurile strategice, pe termen lung, pentru atingerea obiectivelor acestora,
sunt necesare planuri tactice, pe termen mediu şi planuri operaţionale. Acestea pot fi de tip
administrativ (formulare manual calitate, asigurare personal, echipamente, etc.) sau planuri pe
produs când sunt implicate serviciul marketing, fabricaţie şi control.
Pentru planificare, este necesar să se răspună la întrebări de tipul: Ce?, De ce ? Unde?
Când? Cum? Cine?
O altă funcţie a managementului de calitate, fundamentală pentru reuşita
implementării calităţii totale este organizarea calităţii. Deşi privită ca funcţie secundară, ea
asigură autoritatea şi responsabilitatea privind calitatea.
Pentru atingerea unei responsabilităţi reale este necesară implementarea şi garantarea
funcţiei de autoritate. Acest lucru este doar la dispoziţia managerului.
Personalul din cadrul tuturor nivelurilor ierarhice reprezinta esenta unei organizatii si
implicarea lor totala permite ca abilitatile lor personale sa fie utilizate in beneficiul
companiei.
13
Standardul ISO solicita pregatirea perofesionala a angajatilor pentru a se asigura
faptul ca au toate instrumentele pentru a-si duce la indeplinire activitatea curenta si pentru a
contribui la succesul unei organizatii.
Pentru ca personalul sa sprijine initiativele legate de calitate, trebuie in primul rand sa
le inteleaga. Organizatiile care deruleaza sisteme de management al calitatii trebuie sa faca
treceri in revista cu privire la standardul ISO 9001 la care sa participe intreg personalul.
Un rezultat dorit este obtinut intr-un mod mult mai eficient cand activitatile si
resursele aferente destinate crearii rezultatului sunt gestionate sub forma unu proces.
Un proces reprezinta un set de activitati care folosesc resurse (angajati, echipamente
tehnice etc) pentru a transforma elementele de intrare in rezultate finite. Fiecare organizatie
este alcatuita dintr-o serie de procese aflate in interactiune.
14
Fiecare organizatie are specificul ei, asa ca nu exista un singur raspuns corect legat de
modalitatea de aplicare a acestor principii. Cu toate acestea, implementarea standardului ISO
9001 poate ajuta la crearea unei baze solide pentru imbunatatirea calitatii si cresterea gradului
de satisfacere a consumatorilor.
Sistemul de management al calității (SMC) este „un sistem de management prin care
se orientează și se controlează o organizație în ceea ce privește calitatea”.
În același standard ,o definitie mai extinsa precizeaza :” Sistemul de management al
calitatii este acea parte a sistemului de management al organizatiei, orientata către obtinerea
rezultatelor ,in raport cu obiectivele calitatii ,pentru satisfacerea necesitatilor ,asteptarilor și
cerintelor partilor interesate ,dupa caz .”
Un sistem de management al calitatii este pur și simplu o metoda prin care organizatia
demonstreaza ca înțelege cerintele clientilor ei și produce produse si/sau servicii care
îndeplinesc aceste cerinte ,la un nivel din ce în ce mai ridicat.
Un Sistem de management al calităţii este pur și simplu o metodă prin care organizația
demonstrează că înțelege cerințele clienților ei și produce produse și/sau servicii care
îndeplinesc aceste cerințe, la un nivel din ce în ce mai ridicat.
Sistemul de management al calităţii permite unei organizații să-și atingă scopurile și
obiectivele stabilite în politica și strategia acesteia. Totodată, oferă coerență și satisfacție în
termeni de metode, materiale și echipamente. Pentru a fi efectiv, e nevoie ca Sistemul de
management al calităţii să interacționeze cu toate activitățile organizației, pornind de la
identificarea cerințelor clientului și urmărind obținerea satisfacției clientului.
Sistemul de management al calităţii este rezultatul evoluției de-a lungul istoriei a
preocupărilor legate de calitatea produselor sintetizate în standarde.
Versiunile originale ale standardelor de calitate erau orientate spre asigurarea calității:
producție, verificare și controlul calității produselor.
15
5. Asigurarea Calității – conducerea unei organizații se asigură că un produs sau serviciu va fi
satisfăcător pentru cumpărător.
Pentru construirea unui Sistem de management al calităţii este nevoie de clarificarea
următoarelor elemente:
– structura organizatorică;
– responsabilități;
– gestionarea datelor;
– identificarea proceselor (procesele de management, managementul resurselor (inclusiv
achizițiile), procesele de realizare a produselor, procesele de măsurare, analiză, audit intern și
îmbunătățire, procesul de livrare a produsului/serviciului, etc.);
– resurse (includ resursele naturale, financiare și de capital uman);
– satisfacția clienților;
– îmbunătățirea continuă;
– realizarea unui produs/serviciu de calitate;
– întreținerea infrastructurii (clădiri, utilaje, echipamente, aparatură, etc.);
– sustenabilitate (inclusiv utilizarea eficientă a resurselor și efectuare de acțiuni responsabile
pentru mediu);
– transparență privind activitățile desfășurate și conexiunile dintre ele (include
trasabilitatea);
– audit independent.
16
BENEFICIILE IMPLEMENTĂRII UNUI SMC
-Crește capacitatea de planificare, comunicare internă,și decizie;
-Crește capacitatea de urmărire a furnizorilor;
-Crește satisfacția cliențilorși gradul lor de retenție;
-Reduce pierderile cauzate de erori de operare.
-Crește disciplina în muncă deoarece introduce în organizație o metodă sistematică de
controlal calității;
-Contribuie la păstrarea unui nivel bun de competitivitate pe piață a organizației prin
introducerea unor măsuri adecvate de control asupra calității;
-Contribuie la respectarea cerințelor legale privind calitatea producței de bunuri și servicii;
-Oferă posibilitatea de îmbunătăţire continuă prin audituri interne regulate;
-Asigură un control mai bun asupra motivăriiși îmbunătățirii continue a nivelului
decompetență al personalului;
-Crește capacitatea de adaptare a organizației la schimbare;
1.14 Auditul
Sub aspectul concepției și accepțiunii sale generale, auditul se tratează ca o
manifestare de control al corectitudinii și analiza performanțelor financiare pornind de la ceea
ce reflectă conturile și sintezele contabile,fapt pentru care International Accounting Standard
au constituit baza de fundamentare a Normelor Internaționale de Audit de către organismele
specializate ale Uniunii Europene, (Comité Règlementaire de l’audit) luând în considerare
cele mai notabile realizări economice obținute sau situația financiară globală la un moment
dat comparate cu situațiile ideale,cu speranța,cu perspectiva.
Conform Regulamentului Financiar aplicabil bugetului general al Comunității
Economice Europene nr.1605/2002 , Directiva a Opta a Consiliului nr.84/253/EEC și
Recomandarea 2001/256/EEC, auditul reprezintă părerea unui specialist autorizat de o anume
organizație profesională,cu privire la starea economică generală a unei companii,firme sau
autorități instituționale așa cum este redată ea în sintezele contabile, în conturi, bilanțuri și
fluxurile de trezorerie; ca,la rândul lor acestea redau o imagine fidelă a realității situate pe o
anume scară a performanței comparativ cu piața, cu realizările de vârf și rezultatele așteptate
de posesorii capitalului/patrimoniului - iar toate acestea sunt consemnate într-un raport
întocmit sub responsabilitatea auditorului.
Se înțelege deci că auditul este o măsură a performanței ,fapt pentru care,prin audit, în
general, se înțelege examinarea profesională a unei informații în vederea exprimării unei
aprecieri responsabile și independente prin raportarea la un criteriu (standard, normă) de
calitate. Dar obiectivul oricărui tip de audit îl mai constituie și asigurarea calității și
corectitudinii informațiilor concomitent cu îmbunătățirea utilizării acestora spre a obține
maximum de performanțe.
Elementele principale care definesc auditul se referă,în consecință, la:
examinarea unei informații care trebuie să fie exclusiv o examinare profesională;
scopul examinării unei informații este acela de a exprima o evaluare a acesteia;
aprecierea exprimată asupra unei informații trebuie să fie responsabilă și independentă, ceea
ce presupune că persoana care face această examinare are anumite responsabilități pentru
activitatea sa și trebuie să fie o persoană independentă;
17
examinarea trebuie să se facă nu oricum ci după anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse
într-un standard sau normă legală sau profesională care constituie criteriu de calitate.
Astăzi, Regulamentului Financiar aplicabil bugetului general al Comunității
Economice Europene nr.1605/2002 , Directiva a Opta a Consiliului nr.84/253/EEC și
Recomandarea 2001/256/EEC, definesc auditul într-un singur fel: „auditul reprezintă
examinarea situatiilor financiare și a raportarilor contabile ale unei companii, societăți, firme
sau instituții și consemnarea rezultatelor în cadrul unui raport care certifică dacă în opinia
auditorilor, raportarile contabile examinate reflectă în mod real situația financiară a
companiei sau a altei entități similare”.
1.1 Auditare-tipuri de audituri
1. Audituri financiare
2. Audituri ale calitatii
3. Audituri de mediu ( ISO 14000 / EMAS )
4. Audituri ale sistemelor de securitate din industria alimentara( HACCP)
5. Audituri ale sistemelor de sanatate si securitate a muncii
A. Clasificarea auditurilor .
-Din punct de vedere al scopului principal :
Audituri interne : confera incredere in sine
Audituri de secunda parte ( la furnizor ) : confera incredere in ceilalti
Audituri de terta parte : confera incredere celorlalti
18
1.15 Certificarea
CERTIFICAREA reprezinta activitatea unei institutii sau organizatii autorizate,
independente, in vederea determinarii, verificarii si atestarii scrise a conformitatii calitatii
unei entitati (produs, serviciu sau proces) prin confirmarea superioritatii tuturor
caracteristicilor acesteia in comparatie cu un referential prestabilit.
Criteriile generale pentru organismele de certificare a sistemului de calitate si pentru
cele ce executa certificari de produse si servicii sunt prevazute in normele Comunitatii
Economice Europene EN 45012 si respectiv EN 45011. Aceste norme au fost adoptate in
Romania sub numele de SR EN 45012 si respectiv SR EN 45011 Conditia impusa
organismului de certificare este in primul rand neutralitatea de interese intre agentii
economici angajati in producerea si comercializarea produselor si serviciilor precum si de
proiectarea si implementarea sistemului calitatii. Pentru a vinde un produs pe piata
nationala si cea internationala este necesar ca produsul care se realizeaza sa fie certificat.
Certificarea este procedura de atestare a conformitatii unui produs, a unui serviciu
sau a unui sistem de organizarea a intreprinderii in raport cu un standard.
Activitatea in domeniul certificarii este orientata spre asigurarea protectiei
drepturilor, sanatatii si securitatii consumatorilor, a mediului inconjurator. In Sistemul
National de certificare este prevazuta certificarea obligatorie conform Nomenclatorului
produselor, proceselor si serviciilor supuse certificarii obligatorii si certificarea benevola.
Marcile de certificare obligatorie si benevola au fost inregistrate de Organizatia
Mondiala a Proprietatii Intelectuale din Geneva in 1995. Produsele alimentare supuse
certificarii obligatorii in cadrul Sistemului National de Certificare (SNC MD) se clasifica in
11 grupe de produse omogene:
uleiuri vegetale si produse prelucrarii lor;
carne, produse din carne, carne din pasare, oua si produsele prelucrarii lor; peste,
crustacee, moluste si produsele prelucrarii lor;
lapte si produse lactate;
fructe, legume si produsele prelucrarii lor;
concentrate alimentare;
zahar;
bauturi nealcoolice, vinuri, divinuri, alcoolul etilic, produsele alcoolice de desert si
nealcoolice;
cofetarie, patiserie;
hrana pentru copii;
alte produse alimentare incluse in Nomenclatorul produselor supuse certificarii
obligatorii .
19
Acreditarea reprezinta procedura prin care un organism, reprezentind o autoritate,
recunoaste formal ca un organism sau o persoana este competenta sa indeplineasca sarcini
specifice.
Tipurile de certificari
Certificarea produselor si serviciilor reprezinta atestarea, de catre organismul de
certificare, a conformitatii acestora cu un anumit standard, sau cu un alt document normativ.
Certificarea voluntara se refera la "domeniul nereglementat", deci la produsele si
serviciile pentru care nu exista reglementari obligatorii. Acest tip de certificare este utilizat de
intreprindere ca instrument pentru pastrarea pietelor de desfacere sau pentru cucerirea unor
noi segmente de piata
Certificarea sistemului calitatii reprezinta atestarea, de catre organismul de
certificare, a conformitatii acestuia cu un standard de referinta din familia ISO 9000 sau
echivalentele acestora.
Versiunea ISO 9001:2015 aduce modificari importante pe care Nigel Croft, Presedinte
al subcomitetului care a dezvoltat si revizuit standardul, le numea ca fiind: “evolutive mai
mult decat revolutionare”.
Aparut in anul 1987, ISO 9001:2015 a beneficiat de 4 revizuiri, ultima dintre ele fiind
si cea mai semnificativa comparativ cu editia ISO 9001:2000. Actualizarea standardului a du-
rat 3 ani si a fost posibila datorita implicarii a sute de experti din industrie si comert, dintre
care: consultanti, utilizatori, organisme de certificare, academicieni si organisme de cercetare,
guverne, ONG-uri, precum si alte mii de persoane, din partea comitetelor nationale, care au
revizuit si au adus imbunatatiri importante pe draftul standardului.
Procesul are loc o data la 5 ani, aceasta fiind considerata perioada optima in care un
standard isi pastreaza relevanta si actualitatea pentru piata iar companiile care au deja vechiul
standard au posibilitatea sa se alinieze la noua versiune in maxim 3 ani de cand aceasta a fost
publicata.
Printre cele mai importante modificari ale ISO 9001:2015, aducem in atentie:
20
business ale unei organizatii; de asemenea, documentatia standardului este acum mai user
friendly permitandu-i o mai usoara parcurgere, intelegere si implementare;
Noua versiune se focuseaza pe obtinerea performantei prin combinarea abordarii pro-
ces cu gandire bazata pe riscuri si prin utilizarea ciclului Plan-Do-Check-Act la toate
nivelurile organizatiei;
ISO 9001:2015 adopta o noua structura de nivel inalt pentru standardele ISO ce
reprezinta sisteme de management, utilizand ca model Anexa SL a suplimentului ISO
consolidata cu directivele ISO/IEC; Anexa SL ofera o structura, un continut si o termi-
nologie similare, scopul alinierii fiind acela al simplificarii in viitor a lucrului cu orice
standard ce reprezinta un Sistem de Management;
Versiunea imbunatatita ISO 9001:2015 va ajuta organismele de certificare ISO sa red-
uca numarul auditurilor si astfel sa reduca costuri;
Revizuirea ISO 9001:2015 tine cont si de nevoile de reglementare solicitate de autori-
tati.
21
Declaratie de intentie
Vă mulțumesc,
Patachi Ionut George
Nr. Telefon 0769672292 ionutpatachi_99@yahoo,com
LOCUL DE MUNCĂ PENTRU Sat Pildești Comuna Cordun Județul Neamț, 937171 Pildești (România)
22
0769672292
ionutpatachi_99@yahoo.com
Angajat la Manor Farm Ltd Anglia (3 luni).Ferma cu un efectiv de 650 capete la muls si categoriile de
tineret. Atributii-dirajarea efectivului catre sala de muls,operator mulgator,evacuare dejectii,hranirea
tineretului,inlocuire asternut
Practician
07/07/2019–14/07/2019
Biobaza Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Iași (România)
EDUCAȚIE ȘI FORMARE
17/09/2018–Prezent
Universitatea de Științele Vieții"Ion Ionescu de la Brad", Iași(România)
2006–2014
Școala cu clasele I-VIII Pildești (România)
COMPETENȚE PERSONALE
română
Limba(i) maternă(e)
Curriculum vitae
23
Limbile străine ÎNELEGERE
Ț VORBIRE SCRIERE
Participare la
Ascultare Citire Discusers orală
conversa
Limba A2 B1 A2 A2 A1
engleză si A1 A1 A1 A1 A1
franceză
Niveluri: A1 i A2: Utilizator elementar - B1 i B2: Utilizator independent - C1 i C2: Utilizator experimentat
Cadrul european comun de referință pentru limbi străine - Grila de auto-evaluare
Competențe de comunicare Capacitatea de a construi relații despre încredere și empatie, capacitatea de a comunica constructiv în
situații de criză, abilități active de ascultare și consultanță, spirit de echipă
AUTOEVALUARE
Competentele digitale
- Grilă de auto-evaluare AM ,B1 B2
24