LICEUL TEHNOLOGIC CORBU

PROIECT DE CERTIFICARE A Calificarii

PROFESIONALE
NIVEL 5

CALIFICAREA: asistent de gestiune

COORDONATOR: INTOCMIT
Prof. pascariu maria siklodi (puskas) eva

2020
LICEUL TEHNOLOGIC CORBU

1
TEMA :

Strategii de îmbunătățire a calității

2020

CUPRINS
ARGUMENT…………………………………………………………………….pag. 3

CAPITOLUL 1 - ELEMENTE DE TEORIE A CALITĂŢII

1.1 Definirea conceptului de calitate ...................................................................pag. 4

2
 1.2 Orientări actuale privind definirea calităţii .................................................pag. 9
1.3 Ipostazele calităţii…………………………………………………………….pag. 11
1.4 Evoluţia conceptului calitate şi a practicilor industriale aferente…….…...pag. 13

CAPITOLUL 2- TENDINŢE ÎN ASIGURAREA CALITĂŢII

2.1 Conceptul de ”calitate totală” ……………………………………………….pag. 15

2.2. Asigurarea calităţii …………………………………………………………..pag. 19
2.3. Strategii de asigurare a calităţii …………………………………………….pag. 20

CAPITOLUL 3 - STUDIU DE CAZ LA SC ROMAQUA SA-

Strategii de asigurare a calității

3.1 Prezentarea societății ………………………………………………………...pag. 24

3.2 Descrierea produselor………………………………………………………...pag. 25
3.3 Asigurarea calității la SC Romaqua SA…………………………………….pag. 31
3.4 Managementul calității la fabricarea berii………………………………….pag. 34
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………….pag. 39

Secolul XX îl putem caracteriza ca fiind secolul care a determinat evoluţia conceptului

„calitate”, cu consecinţe majore asupra producţiei de bunuri: ƒ creşterea complexităţii produselor
şi/sau serviciilor, diversificarea şi înnoirea rapidă a ofertei de produse, mondializarea pieţelor de
desfacere, concurenţa internaţională deosebit de agresivă,evoluţii socio-culturale semnificative
determinate de societatea de consum.
În aceste condiţii, companiile au devenit tot mai dependente de esenţa raţiunii lor de a exista:
clientul. În plus, clientul a devenit tot mai informat, tot mai pretenţios şi din ce în ce mai atent cu
banii pe care-i cheltuieşte. De aceea, firmele care au supravieţuit sunt doar acelea care au încercat să
înţeleagă clientul şi să-şi orienteze produsele, serviciile şi activităţile spre client.

3
 Calitatea este o noţiune cu o foarte largă utilizare, ceea ce face extrem de dificilă definirea ei
din punct de vedere ştiinţific. Discipline ca filozofia, economia şi cele tehnice dau înţeles diferit
acestui termen.
În filozofie, calitatea este definită ca o categorie ce exprimă sinteza lucrurilor şi însuşirilor
esenţiale ale obiectelor, precum şi ale proceselor. În virtutea calităţii, într-un sistem de relaţii, un
obiect este ceea ce este şi poate fi deosebit de alte obiecte.
În ceea ce priveşte conceptul de calitate al produselor şi serviciilor, în literatura de
specialitate sunt formulate mai multe definiţii în care am făcut referire în primul capitol al lucrării
„Strategii de îmbunătățire a calității ”. De altfel, David A. Garwin, profesor la Harvard Business
School a pus în evidenţă cinci orientări principale în definirea calităţii produselor : transcendentă,
spre produs, spre proces, spre costuri şi spre utilizator, toate prezentate în lucrare.
In producţie şi, ulterior, în circuitul tehnico-economic al mărfurilor se utilizează o serie de
termeni denumiţi ipostaze ale calităţii, ce exprimă diferite faze de realizare a calităţii. Diferitele
ipostaze ale calităţii, specifice fiecărei faze a circulaţiei produsului, sunt: calitatea proiectată,
calitatea omologată, prescrisă, contractată, livrată, reală, industrială (tehnică), comercială.
În cel de-al doilea capitol am prezentat tendințe în asigurarea calității, conceptul de TQM
-Managementul calității totale, principii și strategii de asigurare a calității.
Ultimul capitol este un studiu de caz la SC Romaqua Group SA, o companie veche, cu tradiție,
recunoscută pentru calitatea produselor sale prin numeroase premii internaționale, dar și apreciată
de clienți, meritând pe deplin renumele de „Regina apelor minerale”. Este și fruntașă an de an în
topul celor mai renumite branduri românești.
Păstrarea acestei tradiții pentru calitate s-a transmis de la o generație la alta. În plină eră a
tehnologizării SC Romaqua aplică cele mai înalte standarde de calitate, surprinse în acestă lucrare.

CAPITOLUL 1 - ELEMENTE DE TEORIE A CALITĂŢII

1.1 Definirea conceptului de calitate

Viziunea contemporană asupra organizării, funcţionării şi managementului întreprinderilor

moderne a fost inspirată de fiziologia organismelor complexe şi de funcţionarea ecosistemelor
naturale. Astfel, în cadrul modului de funcţionare al întreprinderilor putem distinge câteva mari
funcţii, din ansamblul de acţiuni ce concură la realizarea şi vânzarea produselor. Spre exemplu: funcţia
tehnică, sau funcţia comercială etc.

4
 Din alt punct de vedere, ansamblul indivizilor ce compun o întreprindere este structurat în mai
multe compartimente. O funcţie a organizaţiei nu se identifică întotdeauna cu un compartiment; de
asemenea, fiecare compartiment structural al organizaţiei poate avea ca sarcini de serviciu mai multe
funcţii; fiecare funcţie poate fi asumată de mai multe compartimente. Aceste funcţii, ale
întreprinderilor, sunt necesare pentru un bun echilibru, al organizaţiei, în relaţiile cu mediul economic.
Funcţia calitate nu a fost identificată şi definită decât în ultimii 50 de ani.
Primele lucrări privind organizarea sau managementul industrial nu au realizat o definire
completă a acestei funcţii, ea fiind asimilată, cel mai frecvent, cu o simplă inspecţie calitativă a
produselor realizate. În realitate, această funcţie este esenţială pentru orice întreprindere şi are ca scop
satisfacerea cerinţelor clientului la un cost minim. Principalele mijloace cu care operează această
funcţie sunt acţiunile corective şi preventive implementate în cadrul tuturor compartimentelor dintr-o
întreprindere: administrativ, financiar, comercial, tehnic, fabricaţie, inspecţie etc.
Rezultă că, îndeplinirea funcţiei calitate, într-o întreprindere este sarcina tuturor. Trebuie, însă,
evitată situaţia în care această funcţie să nu reprezinte responsabilitatea nimănui. În acest sens este
nevoie ca în orice organizaţie să existe un serviciu „calitate”, având ca atribuţii de serviciu animarea
acţiunilor tuturor celorlalte servicii, în acest domeniu, prin colectarea datelor privind rezultatele
activităţilor şi prin furnizarea de obiective în acest domeniu.
Acest serviciu nu trebuie să fie responsabil pentru buna sau slaba calitate a produselor, el
trebuie să coordoneze acţiunile prin care fiecare serviciu operaţional participă la construirea calităţii
într-un mod eficace şi/sau eficient. În condiţiile actuale, în care asistăm:
 creşterea complexităţii produselor şi/sau serviciilor; ƒ
 diversificarea şi înnoirea rapidă a ofertei de produse; ƒ
 mondializarea pieţelor de desfacere; ƒ
 concurenţa internaţională deosebit de agresivă; ƒ
Criza mondială de materii prime şi materiale, funcţia „calitate”, a unei întreprinderi, are un rol
decisiv în relaţiile pe care orice întreprindere le stabileşte cu partenerii din mediul economico-social,
(fig. 1.1), în vederea realizării de produse, sau prestării de servicii.

5
 Fig.1.1 Organizaţia şi partenerii ei

Distingem, ca parteneri ai unei organizaţii:

• acţionarii, care investesc capital;
• băncile, care prestează servicii financiare şi furnizează creditele necesare funcţionării
întreprinderii;
• statul şi instituţiile sale, care creează cadrul legislativ, absolut necesar funcţionării oricărei
organizaţii;
• furnizorii, aceştia oferă competenţe ce corespund nevoilor de funcţionare a întreprinderilor;
• personalul, prin nivelul de cunoştinţe, de pregătire şi prin aptitudinile pe care le posedă,
prestează diferite activităţi în cadrul organizaţiilor, activităţi ce au ca scop realizarea de produse;
• clienţii, care au diferite necesităţi şi care reprezintă destinatarii produselor/serviciilor.
Între organizaţie şi aceşti parteneri se stabilesc o serie de relaţii, absolut necesare bunei
funcţionări: relaţii de schimb; de capital; de dividende; servicii publice; impozite; relaţii de muncă;
salarii; preţ plătit; produs şi/sau serviciu aşteptat.
Apare, deci, necesitatea ca întreprinderea să ofere credibilitate tuturor partenerilor, altfel
aceştia nu angajează astfel de relaţii. Rolul funcţiei calitate este, tocmai, acela de a furniza încrederea
necesară diferiţilor parteneri în relaţia cu o organizaţie.
Pe de-altă parte, suntem martorii unor evoluţii şi mutaţii esenţiale pe care le putem evidenţia pe
piaţa produselor, şi anume:
• Apariţia şi dezvoltarea tehnologiilor moderne au condus la creştere accelerată a volumului de
produse similare, iar oferta depăşeşte cererea. Acest fapt a condus la accentuarea competiţiei pe piaţă.
Practic, calitatea produselor a devenit criteriul de selecţie al produselor. Putem spune că s-a realizat,

6
deja, trecerea de la o eră cantitativă la o eră calitativă, în domeniul producţiei industriale şi în cel al
prestării serviciilor.
• Creşterea cerinţelor în domeniul calităţii produselor şi serviciilor. Factorii care au determinat
această evoluţie în domeniul calităţii sunt prezentaţi în fig. 1.2.

Fig. 1.2 Factorii care au determinat creşterea cerinţelor în domeniul calităţii

În lucrarea Quality Control Handbook, apărută în 1951 (urmată de încă trei ediţii îmbunătăţite
şi revizuite, în anii 1962, 1974 şi 1988), J. Juran face o analiză detaliată a conceptului calitate şi
desprinde patru aspecte importante, care trebuie luate în considerare atunci când se utilizează această
noţiune, vezi fig. 1.3: ƒ calitatea proiectului; ƒ calitatea de conformitate; ƒ capacitatea de utilizare; ƒ
service-ul, sau alte activităţi post-livrare.

Fig. 1.3 Teoria lui J. Juran privind cele patru aspecte esenţiale, corelate conceptului calitate
Astfel, în ediţia a II-a a lucrării sale, Total Quality Control (carte apărută în anii 1951, 1961,
1983 şi 1991), A. Feigenbaum propune următoarea definiţie: „ansamblul caracteristicilor dobândite
în urma marketing-ului, proiectării, fabricaţiei şi mentenanţei, care determină gradul în care

7
produsul în funcţionare, sau serviciul, va satisface aşteptările clientului”. Elementele esenţiale,
considerate de Feigenbaum, necesare pentru a obţine produse sau servicii de calitate sunt prezentate în
fig. 1.4.

Fig 1.4. Elementele esenţiale, în concepţia lui A. Feigenbaum, corelate cu conţinutul conceptului calitate

Din această definiţie putem observa, că se diferenţiază noi aspecte economice cu privire la
calitate. Acesta înglobează, pe de-o parte preţul (ca o expresie a costurilor de producţie) şi pe de-altă
parte valoarea (în sensul de valoare de utilizare pentru client), aceasta din urmă fiind elementul decisiv
în alegerea clienţilor. În această direcţie se încadrează şi accepţiunea propusă de W.E. Deming:
„producţia eficientă a produselor aşteptate de piaţă”.
Trebuie să mai amintim încă două definiţii ale calităţii, foarte larg vehiculate în această
perioadă. Şi anume, în anul 1974, J. Juran propune celebra definiţie, „ fitness for use”, adică: „adecvat
scopurilor de utilizare”, pentru ca în 1979, Crosby să considere calitatea ca fiind: „conformitatea cu
cerinţele”.
Pentru a putea realiza vestita familie de standarde ISO 9000, era absolut necesară
standardizarea conceptului calitate. Definiţia propusă de ISO, în anul 1987, a avut ca sursă de
inspiraţie, pe lângă lucrările şi accepţiunile date acestui concept de către precursorii managementului
calităţii (Shewhart, Deming, Feigenbaum, Juran şi Crosby) şi explicaţiile formulate, pentru această
noţiune, de către lingvişti în dicţionarele explicative, pornind de la etimologia cuvântului calitate:
„totalitatea însuşirilor şi laturilor esenţiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se
de celelalte lucruri; fel de a fi”. (Dicţionarul explicativ al limbii române, DEX, ediţia 1998).
Astfel, prima definiţie standardizată ISO, pentru noţiunea calitate, a fost: „ansamblu de
caracteristici ale unei entităţi, care îi conferă acesteia aptitudinea de a satisface necesităţi
exprimate sau implicite”.

1.2 Orientări actuale privind definirea calităţii

8
 David A. Garwin, profesor la Harvard Business School3 a pus în evidenţă 5 orientări principale
în definirea calităţii produselor: transcendentă, spre produs, proces, costuri şi spre utilizator.
Orientarea transcendentă

9
 Potrivit orientării transcendente, calitatea reprezintă o entitate atemporală, absolutul, fiind
percepută de fiecare individ în mod subiectiv. Această orientare, puternic marcată de idealismul lui
Platon, nu permite definirea clară a calităţii produselor şi nici măsurarea ei, neavând, în opinia lui
Garwin, utilitate practică. O organizaţie care doreşte să atingă „perfecţiunea în calitate şi în afaceri” sau
să ofere, prin produsele sale, „gustul perfecţiunii şi perfecţiunea gustului”, demonstrează o asemenea
abordare a calităţii produselor.
Orientarea spre produs
Orientarea spre produs este total opusă orientării transcendente, calitatea fiind considerată o
mărime care poate fi măsurată exact. Ea este definită ca reprezentând ansamblul caracteristicilor de
calitate ale produsului. Diferenţele de ordin calitativ ale produselor se reflectă în diferenţele care apar
între caracteristicile acestora. De exemplu, calitatea unui covor este considerată cu atât mai ridicată, cu
cât desimea acestuia (numărul de noduri pe dm2) este mai mare. Acceptarea acestui principiu duce la
concluzia că o calitate mai ridicată se poate obţine numai cu costuri mai mari.
De cerinţele clientului. În evaluarea calităţii pot fi luate în considerare o multitudine de
caracteristici ale produsului, dar rezultatul acestei evaluări nu reprezintă o măsură a calităţii însăşi.
Orientarea spre procesul de producţie
Calitatea este privită din perspectiva producătorului. Pentru fiecare produs există cerinţe
specificate, care trebuie îndeplinite. Produsul este considerat „de calitate” atunci când corespunde
specificaţiilor. De exemplu, pentru o ţesătură sunt prevăzute o serie de cerinţe privind caracteristicile de
rezistenţă, desimea şi fineţea firelor. Dacă aceste cerinţe sunt satisfăcute, ţesătura este considerată de
calitatea corespunzătoare.
Potrivit acestei orientări, calitatea reprezintă, prin urmare, conformitatea cu cerinţele
(„conformance to requirements”), definiţie pe care o formulează Crosby. Orice abatere faţă de
specificaţii înseamnă o diminuare a calităţii. Dar, pentru un utilizator, este posibil ca un produs realizat
potrivit specificaţiilor să nu fie un produs de calitate. Un ceas elveţian poate să nu fie considerat de
aceeaşi calitate cu un ceas realizat în Hong Kong, chiar dacă ambele corespund specificaţiilor.
Criticând acest mod de abordare, Deming dă un exemplu sugestiv: „Ascultaţi prima dată
orchestra filarmonicii din Londra (Royal Philharmonic), interpretându-l pe Beethoven, apoi ascultaţi
aceeaşi simfonie interpretată de o orchestră oarecare. Ambele orchestre respectă specificaţiile. Nu fac
nici o greşeală. Dar fiţi atenţi la deosebire !”
Orientarea spre costuri

10
 Calitatea produselor este definită prin intermediul costurilor şi, implicit, a preţurilor la care sunt
comercializate. Un produs este considerat „de calitate” atunci când oferă anumite performanţe la un
nivel acceptabil al preţului.
O asemenea orientare este agreată, potrivit sondajelor efectuate, de un segment relativ important
de consumatori. De pildă, în Germania, 17% din persoanele chestionate apreciază calitatea produselor în
corelaţie directă cu preţurile de vânzare.
Orientarea spre utilizator
Potrivit acestei orientări, calitatea produsului reprezintă aptitudinea de a fi corespunzătoare
pentru utilizare – „fitness for use” – concept introdus de Juran8. Fiecare client are preferinţe individuale,
care pot fi satisfăcute prin caracteristici de calitate diferite ale produselor. Acest punct de vedere este
preferat de adepţii unei economii de piaţă.
În vederea asigurării „conformităţii pentru utilizare”, trebuie luatre în considerare o multitudine
de activităţi intercorelate, pe care Juran le-a reprezentat sub forma cunoscutei „spirale a calităţii”.

Fig. 1.5 Spirala calității

Această spirală reprezintă, de fapt, întreaga traiectorie a produsului, de la cercetarea pieţei pentru
identificarea nevoilor, trecând prin proiectare, producţie, vânzări, servicii, servicii post-vânzare,
ajungând din nou la cercetare.
Pentru satisfacerea cerinţelor este important ca relaţia calitate-cumpărător să fie mai puternic
reflectată în definiţia calităţii, deoarece cumpărătorul hotărăşte, în final, ce este calitatea. Unii autori
propun, în acest scop, o definiţie mai cuprinzătoare a calităţii produselor.

11
 În opinia lui Haist şi Fromm, de pildă, calitatea reprezintă corespondenţa cu cerinţele clientului,
cerinţe referitoare la funcţionalitate, preţ, termen de livrare, siguranţă, fiabilitate, compatibilitate cu
mediul, service, costuri în utilizare, consultanţă etc.
Prin definiţia pe care o formulează, Zink subliniază, pe de altă parte, necesitatea de a se evidenţia
clar dimensiunea temporală a relaţiei calitate-client: „calitatea înseamnă îndeplinirea cerinţelor (stabilite)
pentru asigurarea satisfacţiei clientului pe termen lung”.
Împărtăşind un punct de vedere relativ asemănător, Smith pune accentul, în definirea calităţii, pe
componenta relaţională a acesteia: „calitatea este mai degrabă expresia relaţiei dintre anumite atribute
ale entităţii – caracteristicile calităţii sale – şi standardul sau criteriul de evaluare stabilit în raport cu
cerinţele clienţilor” 10. Potrivit acestei definiţii, calitatea se referă la o entitate, dar o caracterizează
numai în legătură cu un anumit referenţial, care trebuie să reflecte cerinţele clientului.
Satisfacerea cerinţelor clientului presupune o fundamentare riguroasă a tuturor deciziilor privind
proiectarea şi realizarea unui produs, pe baza studiilor de piaţă efectuate. Cerinţele identificate şi definite
prin aceste studii vor servi pentru realizarea produselor. Prin urmare, specificaţiile nu reprezintă criterii
de calitate absolute, ci numai mijloace necesare pentru satisfacerea aşteptărilor clienţilor.

1.3 Ipostazele calităţii

Producţia, respectiv produsul şi consumul (utilizarea) se află în interconexiune prin

intermediul calităţii. Calitatea produsului finit este influenţată de materiile prime şi auxiliare utilizate în
procesul tehnologic, de tehnologia folosită dar şi de calificarea personalului .
Calitatea industrială (tehnică) se referă la conformitatea produsului cu documentele
tehnice şi este un ansamblu de trei funcţii:
- funcţia legislativă – se referă la întocmirea proiectelor şi a documentaţiei tehnice;
- funcţia executivă – care este dependentă de materiile prime, utilaje şi personalul operativ;
- funcţia juridică – constă în asigurarea calităţii prin “anchete” şi “expertizare”, respectiv
controlul total realizat pe baze statistice şi de inspecţie.
Calitatea comercială – exprimă nivelul caracteristicilor psihosenzoriale, varietatea gamei
sortimentale, mărimea termenului de garanţie, modul de prezentare şi desfacere, mărimea cheltuielilor
de întreţinere şi funcţionare.

12
 Calitatea comercială are o mare importanţă în luarea deciziei de cumpărare a anumitor produse.
Aceasta reprezintă punctul de vedere al consumatorului care priveşte produsul prin prisma serviciului
pe care-l aduce în timpul utilizării. Uneori chiar supracalitatea (când nu este solicitată de client) poate
încadra produsul într-o clasă de calitate inferioară. Din acest motiv, studierea calităţii, analiza şi
evaluarea sunt deosebit de importante nu numai în momentul realizării produsului ci pe întreaga durată
de existenţă a acestuia (fig. 1):

Fig.1.6 – Sistemul de relaţii dintre calitatea produsului şi etapele sale de existenţă

Standardul care se referă la o serie de procese generice pentru managementul tuturor

fazelor din viaţa unui produs sau serviciu (de la proiectare şi elaborare, la producţie, utilizare, inclusive
retragere) este standardul ISO/CEI 15288, intitulat Ingineria sistemelor – Procesele sistemului ciclului
de viaţă.
In producţie şi, ulterior, în circuitul tehnico-economic al mărfurilor se utilizează o serie de
termeni denumiţi ipostaze ale calităţii, ce exprimă diferite faze de realizare a calităţii. Diferitele ipostaze
ale calităţii, specifice fiecărei faze a circulaţiei produsului, sunt prezentate în cele ce urmează:
1. calitate proiectată (Qpr) – se referă la totalitatea caracteristicilor de calitate şi valorile
acestora selecţionate în faza de proiectare a produsului. Ponderea acesteia este mare (cca. 70 %) şi are
un rol hotărâtor în prevenirea defectelor;
2. calitatea omologată (Qom) – ansamblul caracteristicilor de calitate şi valorile acestora
acceptate prin omologare, în vederea realizării seriei “zero”;
3. calitatea prescrisă (Qprs ) – ansamblul caracteristicilor de calitate şi valorile acestora ce se
regăsesc în standardul produsului; pe baza ei se face recepţia calitativă a loturilor de mărfuri;
4. calitatea contractată (Qct) – totalitatea caracteristicilor de calitate şi valorile acestora care
constituie obiectul contractului de livrare; se stabilesc conform standardului sau conform cu cerinţele
partenerilor de contract;

13
 5. calitatea livrată (Ql) – reprezintă nivelul calităţii produselor din lot în momentul livrării
conform Certificatului de calitate, Declaraţiei de conformitate sau a Buletinului de analiză;
6. calitatea reală (Qr) – reprezintă totalitatea caracteristicilor de calitate şi valorile acestora
constatate după livrare şi determinate prin analize de laborator.
Aceste “faţete” ale calităţii reflectă modul în care sunt percepute cerinţele beneficiarilor,
referitor la calitatea produselor pe parcursul întregului circuit tehnico-economic, plecând de la
specificaţiile preliminare, continuând cu proiectarea şi fabricaţia şi terminând cu satisfacerea cerinţelor
în utilizarea produsului la beneficiar. Satisfacerea acestor cerinţe este în mare parte asigurată de calitatea
“concepţiei – proiectării” şi de calitatea „fabricaţiei”, fapt evidenţiat şi în triunghiul calităţii. Pe lângă
acestea ar trebui luate în considerare şi dimensiunile subiective pentru definirea corectă a calităţii,
referitoare la „părerea clientului” şi „calitatea –serviciului oferit de produs”.

Cerințe de calitate ale beneficiarului

Calitate Calitate
comercială proiectată
Calitatea fabricaţiei
Calitatea produsului finit Calitatea omologată conform documentelor
Fig.1.7 Triunghiul calităţii

1.4 Evoluţia conceptului calitate şi a practicilor industriale aferente

Evoluţia noţiunii calitate (din punct de vedere al conţinutului şi semnificaţiei) a fost determinată
de evoluţia pieţei, de evoluţia percepţiilor clientului şi de dezvoltarea industrială. În consecinţă,
conducerea calităţii, ca şi organizarea folosită în acest scop, a evoluat conducând la apariţia şi
dezvoltarea practicilor industriale, după cum rezultă din fig. 1.8.

14
 Fig. 1.8. Evoluţia conceptului calitate

Schimbările şi evoluţiile constatate nu au eliminat complet conceptele şi formele organizatorice

mai vechi, ci s-au suprapus acestora conducând la o diversitate operaţională de căi. Între acestea există,
însă, un fir conducător comun iar variaţiile reprezintă doar expresia măsurii în care se aplică cele mai noi
şi mai eficiente concepte, la care se adaugă elemente aparţinând culturii tehnice şi mentalităţii (fig.1.9)

Fig. 1.9. Evoluţia conceptului calitate şi a practicilor industriale aferente

CAPITOLUL 2
TENDINŢE ÎN ASIGURAREA CALITĂŢII

15
 2.1 Conceptul de ”calitate totală”

În cazul managementului total al calităţii, „Total Quality Management” (TQM), relaţia client-
furnizor este generalizată, aplicându-se în toate domeniile de activitate ale întreprinderii, astfel încât, în
definiţia calităţii prin clienţi se înţeleg atât „clienţi externi”, cât şi „clienţii interni”.
Cu toate că încercările sunt numeroase, nu s-a reuşit, până în prezent, să se stabilească exact
originea expresiei „calitate totală”. Se pare că această expresie s-a impus treptat, printr-un consens
implicit.
Definiţiile conceptului calitate totală sunt relativ recente. Pentru unii, calitate totală înseamnă
calitatea produsului, pentru alţii satisfacerea clientului. Calitatea totală este, pe rând, o filozofie, un
demers, un ansamblu de procedee, o strategie, sau chiar o politică a organizaţiei. Menţionăm că
utilizarea acestei expresii este preponderentă în mediile francofone.
Luând în considerare opiniile exprimate în literatura de specialitate, putem pune în evidenţă
următoarele orientări principale în definirea calităţii totale:
1• calitatea totală este o politică sau o strategie a organizaţiei în domeniul calităţii
• calitatea totală este o filozofie conceptul de calitate totală şi managementul total al calităţii sunt
echivalente
• calitatea totală este o strategie, ea reprezintă scopul, iar managementul total al calităţii
mijlocul pentru realizarea ei.
În unele definiţii se accentuează ideea că este vorba de o „strategie globală” a calităţii, ca şi în
cazul celei formulate de AFCERQ: „calitatea totală reprezintă un ansamblu de principii şi de metode
organizate într-o strategie globală, vizând mobilizarea întregii organizaţii pentru a obţine o mai bună
satisfacere a clientului, la un cost cât mai mic”. Defounty defineşte în acest sens conceptul de calitate
totală, ca reprezentând: „o strategir globală prin care o întreprindere, împreună cu partenerii săi, face
totul pentru a satisface cerinţele clienţilor săi, în ceea ce priveşte calitatea, costurile şi termenele, prin
ţinerea sub control a proceselor şi prin implicarea conducerii şi a personalului”.
Potrivit altor opinii, calitatea totală reprezintă pentru întreprindere o politică, prin care aceasta
tinde la mobilizarea permanentă a tuturor membrilor săi, pentru a îmbunătăţi calitatea produselor şi
serviciilor pe care le realizează, precum şi calitatea funcţionării şi obiectivele sale, în relaţie cu mediul
său. Scopul acestei politici l-ar constitui satisfacerea cerinţelor clienţilor, în condiţii de rentabilitate
pentru întreprindere şi în spiritul respectului interesului general (al societăţii).

16
 Unii autori consideră calitatea totală ca reprezentând „o filozofie”, în sensul de teorie implicită a
organizaţiei, care descrie obiectivele sale în domeniul calităţii.
În opinia altora, calitatea totală reprezintă „un demers de progres continuu”, privind
performanţele produselor şi serviciilor, termenele şi costurile astfel încât să fie satisfăcute cerinţele
clienţilor în condiţii de profit.
Există şi tendinţa ca expresiile Total Quality Control, Company Wide Quality Control, Total
Quality Management să fie considerate concepte de calitate totală, caracterizate prin promovarea unor
strategii integratoare în domeniul calităţii.
Cei mai radicali apreciază că expresia „calitate totală” reprezintă traducerea nereuşită a
conceptului de Total Quality Management, pentru care ar fi preferabil să se utilizeze expresia
„management global al calităţii”.
Conceptul „Total Quality Control” a fost definit, pentru prima dată, de Feigenbaum, în anul
1956, astfel: principiul de bază al conceptului de calitate totală, care reflectă şi diferenţa fundamentală
faţă de alte concepte constă în aceea că, pentru a obţine o eficienţă corespunzătoare, ţinerea sub control a
calităţii trebuie să înceapă cu identificarea cerinţelor de calitate ale consumatorilor şi să înceteze numai
după ce produsul a ajuns la consumator, iar acesta este satisfăcut. Total Quality Control înseamnă
coordonarea acţiunilor lucrătorilor, a maşinilor şi informaţiilor pentru atingerea acestui obiectiv”.
Deşi este de acord cu conceptul TQC dezvoltat de Feigenbaum, Ishikawa pledează pentru o
abordare mai largă a calităţii, în afara domeniului strict profesional, apreciind că trebuie acordată mai
multă încredere nespecialiştilor. Pentru a se diferenţia de Feigenbaum, începând cu anul 1968, Ishikawa
şi-a denumit propriul concept „Company Wide Quality Control (CWQC)”. Cele trei componente de
bază ale CWQC sunt:
11. asigurarea calităţii
2. ţinerea sub control a calităţii
3. ţinerea sub control a costurilor, cantităţilor şi termenelor de livrare.

În definirea „management total al calităţii” (Total Quality Management -TQM) pot fi puse în
evidenţă, de asemenea, mai multe orientări, punându-se accentul pe dimensiunea sa filozofică, ori pe
aspectele tehnice şi socio-umane pe care le implică. O definiţie larg acceptată este cea formulată de
standardul ISO 8402: TQM reprezintă un sistem de management („management approach”) alunei
organizaţii, centrat pe calitate, bazat pe participarea tuturor membrilor săi, prin care se urmăreşte

17
asigurarea succesului pe termen lung, prin satisfacerea clientului şi obţinerea de avantaje pentru toţi
membrii organizaţiei şi pentru societate”.
În opinia lui Kélada, calitatea totală reprezintă „satisfacerea nevoilor clienţilor în ceea ce priveşte
calitatea produsului sau serviciului (Q), livrarea cantităţii cerute (V), la momentul (T) şi locul (L) dorite,
la un cost (C) cât mai mic pentru client, în condiţiile unor relaţii agreabile şi eficiente cu acesta şi ale
unui sistem administrativ (A) fără erori, începând cu elaborarea comenzii şi până la plata facturii”.
Calitatea totală este, prin urmare, o noţiune mult mai largă decât calitatea produsului
(serviciului), ea se referă la satisfacerea nevoilor clientului extern, exprimate în termenii QVTLCRA,
anteriori menţionaţi.
Mai mult, Kélada consideră că satisfacerea clientului nu este suficientă, trebuie depăşite
aşteptările acestuia, promovând conceptul „Above Customer Expectation” (sau „Beyond Customer
Satisfaction”). Produsul oferit trebuie să-l entuziasmeze pe client, el trebuie să fie încântat de serviciul
care i se oferă.

18
 Pe de altă parte, în realizarea acestui deziderat, nu trebuie pierdute din vedere necesităţile
întreprinderii, asigurându-se îndeplinirea cerinţelor de rentabilitate. Kélada face deosebire clară între
conceptele de „calitate totală” şi „gestiunea integrală a calităţii” (GIQ). În opinia lui, calitatea totală
reprezintă scopul, iar GIQ (TQM) este mijlocul pentru atingerea acestui scop.
O accepţie relativ asemănătoare dă acestor concepte Corning. El defineşte relaţia dintre
„calitate”, „calitate totală” şi TQM în următorii termeni:
1• calitate – înseamnă satisfacerea continuă a cerinţelor clienţilor;
• calitate totală – înseamnă satisfacerea continuă a cerinţelor clienţilor, în condiţiile unor costuri
minime;
• prin TQM se asigură satisfacerea acestor cerinţe, în condiţiile unor costuri minime, cu
implicarea întregului personal al organizaţiei.
Managementul calităţii totale (T.Q.M. – Total Quality Management) reprezintă: “mod de
management al unei organizaţii, concentrat asupra calităţii, bazat pe participarea tuturor membrilor
acesteia şi care vizează un succes pe termen lung prin satisfacerea clientului precum şi avantaje pentru
toţi membrii organizaţiei şi pentru societate.” - Conform ISO 8402:1994. (Fig.2.1)
 Fig. 2.1. Managementul calităţii totale- TQM

Această teorie de management a apărut în mediul industrial al anilor 80. Ca denumire, T.Q.M.
provine din conceptul de Controlul Calităţii Totale (T.Q.C. – Total Quality Control) dezvoltat în anul
1961 de Armand Feigenbaum. Din punctul de vedere al conţinutului, acest concept integrează elemente
şi idei, dezvoltate până în acel moment, de către personalităţile marcante din acea perioadă şi
Managementul calităţii totale (T.Q.M.).
Calitatea rezultă, astfel, din mobilizarea permanentă a tuturor compartimentelor organizaţiei, pe
întreaga durată a ciclului de viaţă al produsului respectiv. Sfârşitul acestui ciclu corespunde identificării
unor noi cerinţe ale clientului şi astfel demarează un nou ciclu de viaţă al produsului, conform "spiralei
calităţii" a lui J. Juran.
 2.2. Asigurarea calităţii

Pentru produse mai complexe este dificil, chiar imposibil să se ţină sub control, să se verifice
caracteristicile de calitate ale fiecărui element component, şi în multe cazuri metodele statistice de
control şi încercare s-au dovedit insuficiente. Apare necesitatea unei noi forme de organizare, orientată
pe acţiuni de prevenire a erorilor printr-un mod de abordare planificat şi sistematic al tuturor activităţilor
care afectează calitatea, suplimentar faţă de acţiunile de identificare a neconformităţilor şi a cauzelor lor,
precum şi de corectare, acţiuni tipice ale activităţilor de control a calităţii.
Alţi factori ce trebuie amintiţi, care au contribuit la impunerea unei noi forme de organizare şi
conducere a activităţilor din cadrul unei organizaţii, având ca finalitate tot calitatea produselor, pe lângă
efectul conjugat al complexităţii produselor, sunt: ƒ extinderea mondială a pieţelor de desfacere; ƒ
dezvoltarea nivelului general al educaţiei şi instruirii oamenilor.
În consecinţă, plecând de la principiile de bază ale controlului calităţii, o nouă abordare se va
construi progresiv începând cu anii 1950. Conform noii abordări, controlul trebuia să se integreze
fabricaţiei, iar produsul trebuia să fie conceput astfel încât să satisfacă exigenţele controlului integrat.
Această nouă abordare se numeşte “asigurarea calităţii”: “ansamblul activităţilor planificate şi
sistematice implementate în cadrul sistemului calităţii şi demonstrate atât cât este necesar, pentru
furnizarea încrederii corespunzătoare că o entitate va satisface condiţiile referitoare la calitate“,
(Conform ISO 8402:1994) sau „parte a managementului calităţii, concentrată pe furnizarea încrederii că
cerinţele referitoare la calitate vor fi îndeplinite”. (Conform ISO 9000:2000) Apariţia şi dezvoltarea
conceptului de asigurare a calităţii este legată, în primul rând, de industria aero-spaţială şi nucleară: anul
1959 reprezintă declanşarea cursei pentru cucerirea spaţiului. În aceste condiţii NASA (care a primit
drept sarcină să cucerească Luna în 10 ani) îşi bazează strategia pe o programare minuţioasă a calităţii şi
pentru a reuşi, realizează un standard: NBH 5300-4 1/B „Quality Program.
Ulterior, aceste practici se extind şi asupra sectoarelor cele mai diverse de activitate, culminând,
în anul 1987, cu apariţia familiei de standarde ISO 9000.
Asigurarea calităţii a condus la o nouă formă de relaţie client-furnizor bazată pe încrederea
clientului în furnizorul său. De asemenea, acest demers are la bază trei principii generale:
1. Principiul structural - factorii esenţiali pentru asigurarea calităţii trebuie identificaţi şi
fiecăruia i se va asocia o funcţie de control corespunzătoare.
 2. Principiul organizatoric - fiecărei funcţii de control identificate i se va asocia un colectiv
având ca atribuţii de serviciu funcţia de control respectivă. Astfel, funcţia calităţii se manifestă atât pe
orizontală cât şi pe verticală, devenind una din funcţiile economice principale.
3. Principiul funcţional – asigurarea calităţii se bazează pe un model cibernetic de funcţionare.
Pentru implementarea acestui principiu organizaţiile trebuie să-şi creeze un compartiment de
asigurare a calităţii şi un sistem informaţional referitor la calitate, ambele având ca obiectiv reglarea
funcţiei calitate.
Aplicarea acestor principii într-o organizaţie, au ca obiectiv planificarea operaţiilor de control, la
nivelul întregii activităţi, necesare pentru obţinerea calităţii şi pun accentul, în special, pe acţiunile
preventive: „acţiuni de eliminare a cauzelor unei neconformităţi potenţiale sau a altei posibile situaţii
nedorite” (Conform ISO 9000:2000).
Pentru a furniza încredere în obţinerea calităţii, este necesar ca implementarea acestor operaţii de
control să fie demonstrată printr-o serie de mijloace:
• documentele asigurării calităţii;
• audituri, pentru analiza eficacităţii funcţionării;
• dovezi obiective.
Acest caracter global, al asigurării calităţii, determinat de faptul că vizează întreaga activitate
dintr-o organizaţie, face ca pentru implementare să fie nevoie de un cadru general, asigurat printr-o
responsabilizare a managementului. Acest cadru îl reprezintă sistemul calităţii: „structuri organizatorice,
proceduri, procese şi resurse necesare pentru implementarea managementului calităţii”. (Conform ISO
8402:1994).

2.3. Strategii de asigurare a calităţii

Abordarea bazată pe procese

Orice activitate sau ansamblu de activităţii care utilizează resurse pentru a transforma elementele
de intrare în elemente de ieşire, poate fi considerată un proces, vezi fig. 2.2.
Există o relaţie semnificativă între procesele organizaţiei şi principii. Două dintre principii: ƒ
- abordarea proceselor; ƒ
- abordarea sistemică a managementului.
Indică faptul că orice activitate este mai bine stăpânită dacă este abordată ca proces, ce adaugă
valoare şi că S.M.C. reprezintă, de fapt, o colecţie de procese corelate şi care interacţionează între ele.
 Fig. 2.2. Definirea noţiunii de proces

Familia de standarde ISO 9000:2000 se bazează pe înţelegerea faptului că:

 orice activitate/operaţie este realizată prin intermediul unui proces (fig. 2.3.);
 fiecare proces are intrări şi ieşiri;
 un proces transformă intrările în ieşiri, utilizând resurse;
 modul de desfăşurare al activităţilor / operaţiilor trebuie să fie precizat în proceduri sau
documente pentru planificarea, operarea şi controlul proceselor;
 ieşirile din procese sunt produse materiale şi / sau imateriale care trebuie să fie conforme cu
cerinţele clienţilor;
 calitatea produselor rezultate, precum şi calitatea cu care sunt desfăşurate activităţile de
transformare, din cadrul unui proces, este influenţată în mod direct de cunoştinţele şi îndemânarea
profesională a personalului ;
 în cadrul proceselor trebuie să existe un sistem de monitorizare şi măsurare:
- a intrărilor;
- în diverse faze ale proceselor de transformare;
- a ieşirilor.

Fig. 2.3. Modelul management al procesului în cadrul S.M.C.

 Pentru ca o organizaţie să funcţioneze corespunzător, trebuie să fie identificate şi gestionate toate
procese specifice, interacţiunile şi corelaţiile dintre ele. Cel mai adesea, elementele de ieşire, dintr-un
proces, sunt elementele de intrare pentru următorul proces. Această abordare îi permite să definească şi
să controleze aceste activităţi - prin intermediul procedurilor şi circuitelor informaţionale conexe. În
plus, procesele trebuie să fie planificate şi combinate într-o reţea logică (reţea de procese) care să
permită atingerea obiectivelor propuse.
Identificarea şi managementul sistematic al proceselor utilizate în cadrul unei organizaţii şi în
special interacţiunile dintre astfel de procese, poartă denumirea de “abordare bazată pe proces”.
(Conform ISO 9000:2000)

Abordarea bazată pe obiective

Managementul prin obiective, pune accentul pe rezultatele obţinute, vezi fig. 2.4, şi se
construieşte în jurul clienţilor. Orientarea spre client permite precizarea calităţii aşteptate de client şi
obiective în termeni de calitate dorită de întreprindere. Pornind de la produsul, sau serviciul, aşteptat de
client, întreprinderea îşi poate fixa obiective în termeni de calitate dorită.
Astfel, se poate etalona un sistem intern de control al prestărilor realizate şi ajustarea proceselor
pentru a obţine satisfacţia clienţilor.

2.4 Schema de asigurare a calității prin managementul de obiective

Acest tip de organizare şi orientare a proceselor se bazează pe resurse umane bine pregătite şi
motivate. Numai în acest mod, îşi pot ele, aduce contribuţia la reuşita unui astfel de demers, din cadrul
unei organizaţiei. Practic, fiecare operator / participant, din cadrul unui proces, joacă un rol important în
stabilirea ţintelor şi luarea deciziilor legate de propriul loc de muncă.
 Deci, ce reprezintă, de fapt, acest tip de management, prin obiective ? Managementul prin
obiective reprezintă un sistem în care fiecare participant contribuie la determinarea obiectivelor şi la
determinarea metodelor prin care acestea ar putea fi atinse.
Bineînţeles, că aceste obiective sunt dezvoltate într-un cadru limitat de obiectivele generale, ale
organizaţiei, cele fixate de top management. De asemenea, aceste obiective specifice trebuie aduse la
cunoştinţa conducerii şi aprobate de aceasta.
Implementarea managementului prin obiective presupune patru etape importante :
I. Elaborarea obiectivelor. Această etapă se realizează prin:
 Structurarea unei strategii a organizaţiei (analiza mediului – economic, politic, concurenţial – şi a
poziţiei organizaţiei; identificarea circumstanţelor favorabile, a riscurilor şi a punctelor tari/slabe ale
organizaţiei);
 Elaborarea obiectivelor generale ale organizaţiei;
 Comunicarea descendentă a obiectivelor generale şi a priorităţilor din organizaţie;
 Determinarea obiectivelor individuale (realizabile şi măsurabile), cele care vor servi drept criterii
de evaluare a proceselor.
II. Formularea unui plan de acţiune. În această etapă se stabileşte: Cum ? Când ? De către cine ? sunt
efectuate măsurătorile în cadrul proceselor. Practic, în această etapă se pun bazele aplicării principiului
îmbunătăţirii continue a performanţelor procesului.
III. Ţinerea sub control a proceselor. Procesele din cadrul unei organizaţii se ţin sub control prin
utilizarea ciclului P.D.C.A. Etapele şi modul prin care se realizează controlul, în vederea îmbunătăţirii
continue a performanţelor procesului. Estimarea rezultatelor în raport cu obiectivele stabilite permite, de
asemenea, evaluarea performanţelor şi randamentului angajaţilor şi iniţierea unor programe de formare a
acestora.
IV. Evaluarea periodică. Presupune: analiza performanţelor indivizilor în funcţie de performanţe şi
randament și planificarea unor programe de formare pentru angajaţi.
Avantajele managementului prin obiective sunt:
 Indicarea cu claritate a rezultatelor care sunt aşteptate de la angajaţi;
 Planificarea mult mai facilă a termenelor scadente;
 Îmbunătăţirea comunicării între responsabili şi colaboratorii lor;
 Evaluarea performanţelor colaboratorilor pe baza performanţelor lor;
 Conştientizarea rolului pe care fiecare angajat îl are îndeplinirea obiectivelor generale ale
organizaţiei.
CAPITOLUL 3 - STUDIU DE CAZ LA SC ROMAQUA SA: Strategii de
asigurare a calității

3.1 Prezentarea societății

Romaqua Group SA este o societate cu capital integral autohton și privat și este unul dintre
principalii producători de apă minerală și băuturi răcoritoare din România. Compania deține o fabrică de
îmbuteliere a apei minerale la Borsec, din anul 1998. Pe lângă aceasta, mai deține fabrici de îmbuteliere
a apei minerale și plate, precum și de băuturi răcoritoare la Stânceni și Bușteni, la care se adaugă cea de
bere de la Lancrăm și una de cafea la București. Romaqua este deținută în proporție de 98% de
Romaqua Holdings, principalul acționar fiind omul de afaceri Octavian Crețu.
Compania este prezentă pe 5 segmente de piață: ape minerale naturale, băuturi răcoritoare, bere,
cafea, băuturi energizante, fiind lider de piață pe segmentul de ape minerale naturale cu brandul Borsec
și pe segmentul still drinks cu brandul Giusto Natura.
Romaqua deține în portofoliu băuturile răcoritoare carbogazoase Giusto, Brifcor, Cico și Quick
Cola, băuturile răcoritoare necarbogazoase Giusto Natura și Giusto Natura Plus, apele minerale
naturale Stânceni, Aquatique și Borsec, cafeaua Metropolitan și berile Albacher și "Dorfer". În anul
2006, compania a relansat mărcile Brifcor și Cico, care au existat în România comunistă.
Brandul Borsec ocupă prima poziţie în topul “50 cele mai puternice branduri româneşti”

Fig. 3.1. Lista celor 50 cele mai puternice branduri românești

 3.2 Descrierea produselor

Conform definiției, apa minerală naturală trebuie să aibă o origine subterană. Datorită protecției
sale naturale, la care se adaugă cea asigurată de om, prin instituirea în jurul izvoarelor a unor zone cu
activități strict reglementate, apa minerală, în starea ei naturală, trebuie să fie pură microbiologic, lipsită
în totalitate de contaminanți și să aibă o compoziție fizico-chimică caracteristică și constantă în timp.
Apa minerală naturală nu are limite de conținut pentru constituenții chimici majoritari. În
schimb, compușii cu potenţial toxic sunt strict reglementați. Indicatorii privind contaminarea (indicator
al purității originare) au cele mai restrictive valori dintre toate apele îmbuteliate.
Datorită proprietăților naturale specifice, care sunt atent și continuu monitorizate în timp, este
interzisă tratarea apelor minerale naturale în vederea dezinfectării sau schimbării compoziției chimice
originare. Toate apele minerale naturale trebuie să fie îmbuteliate la sursă. Apele minerale naturale au
efecte benefice pentru sănătate, acestea putând fi menționate pe etichetă dacă au fost demonstrate
științific, dar se interzice atribuirea unor efecte «vindecătoare».
În mod natural, din punct de vedere fizico-chimic, nu există două tipuri identice de apă minerală.
Compoziţia mineralogică a rocilor traversate de apă în parcursul ei subteran, durata acestui parcurs,
amestecul cu alte ape, precum şi prezenţa emanaţiilor naturale de CO2, sunt doar câţiva factori care au
un impact determinant asupra caracteristicilor apelor minerale la sursă (starea originară). Legislaţia care
reglemen-tează procesul de îmbuteliere permite unele mici intervenţii ale omului, cum ar fi scoaterea
sau introducerea unor cantităţi suplimentare de gaz carbonic.
Pentru diferenţierea apelor minerale naturale îmbuteliate, au fost stabilite mai multe criterii de
clasificare.În cele ce urmează, ne vom opri asupra câtorva dintre acestea şi anume:
 Mineralizaţia totală;
 Compoziţia chimică;
 pH-ul (aciditatea);
 Conţinutul şi originea CO2
În scopul analizei diferitelor tipuri de apă minerală naturală îmbuteliată, au fost selectate două
criterii importante, şi anume:
1) mineralizaţia totală şi
2) conţinutul şi originea CO2
Mineralizaţia totală
 Există mai multe posibilități de exprimare a mineralizaţiei totale a unei ape, cum ar fi: TDS,
reziduu sec la 180 oC, reziduu sec solubil total.
În Directiva 80/777/EC şi în legislaţia românească, apele minerale naturale se separă după
criteriul reziduului sec în patru categorii:
– cu mineralizaţie foarte scăzută – reziduu sec la 180 oC < 50 mg/l;
– cu mineralizaţie scăzută (oligominerale) - reziduu sec la 180 oC, între 50 - 500 mg/l;
– cu mineralizaţie medie - reziduu sec la 180 oC, între 500 - 1500 mg/l;
– cu mineralizaţie ridicată (puternic mineralizate) - reziduu sec la 180 oC > 1500 mg/l.
În prezent, pe piaţa românească, ponderea cea mai mare o reprezintă apele minerale cu
mineralizaţie scăzută (49%), urmate de cele cu mineralizaţie medie (34%) şi de cele cu mineralizaţie
ridicată (17%).
În ultimii ani, s-a observat o tendinţă de creştere a ponderii apelor cu mineralizaţie scăzută, în
detrimentul apelor puternic şi mediu mineralizate, respectiv de la 16% în 1997 la 30% în 2005 şi apoi la
49% in 2011.
Conţinutul şi originea dioxidului de carbon
După conţinutul în CO2, apele minerale în starea lor naturală (la sursă), pot fi împărţite în două
categorii: ape minerale carbogazoase şi ape minerale plate (necarbogazoase). Faţă de starea lor naturală,
în funcţie de cerinţele pieţei şi conform legislaţiei în vigoare, (EC Directive 80/777, SR 4450/97), apele
minerale pot fi impregnate (îmbogăţite) cu CO2sau pot fi degazificate parţial sau total.
Ca urmare acestui fapt, după îmbuteliere, apele minerale naturale pot fi clasificate după cum
urmează:
– Ape minerale naturale, natural carbogazoase;
– Ape minerale naturale, necarbogazoase (plate);
– Ape minerale naturale, total sau parţial degazificate;
– Ape minerale naturale, îmbogăţite cu dioxid de carbon de la sursă;
– Ape minerale naturale, carbogazificate.
În România există o tradiţie puternică legată de consumul de apă minerală naturală
carbogazoasă, chiar dacă în ultimii ani tot mai mulţi români au prins gustul apelor plate, fără dioxid de
carbon. În prezent, 60% din piaţă este reprezentată de apele minerale carbogazoase, sub diferitele lor
categorii: carbogazificate (34%), natural carbogazoase (17%) şi natural carbogazoase îmbogăţite cu
CO2de la sursă (4%), decarbogazificate parţial (5%), din care 0,2% reprezintă apele minerale
decarbogazificate total. Restul de 40% este deţinut de apele minerale naturale necarbogazoase (plate).
 Analizând evoluţia structurii producţiei de apă minerală naturală în funcţie de conţinutul în CO2,
pe perioada 1997 – 2015, se remarcă o creştere semnificativă a sectorului de ape plate, de la 1% în 1997
la 48% în 2015. Totodată, se remarcă apariţia pe piaţă a apelor minerale naturale decarbogazificate
parţial sau total, care în 1997 erau practic inexistente. Aceasta se explică prin dorinţa producătorilor de a
fi prezenţi pe piaţă cu cât mai multe sortimente.
Astfel, deţinătorii de surse de apă naturală carbogazoasă încearcă, prin procesul de degazificare,
să intre pe piaţă cu un produs cât mai apropiat de apa plată, tot mai apreciată de anumiţi consumatori.
Pe de altă parte, cei care au doar surse de apă plată, procedează în unele cazuri la impregnarea apei cu
dioxid de carbon, reuşind să fie prezenţi astfel şi pe piaţa apelor carbogazoase, al căror consum este
tradiţional în România.
Caracterizare fizico – chimică a apei minerale carbogazoase Borsec
Apa minerală naturală ”Borsec” este natural carbogazoasă, hidrogencarbonatată, calcică, magneziană, cu
mineralizație medie spre ridicată.

Fig. 3.2 Compoziția chimică a apei minerale carbogazoase Borsec

Studiile chimice efectuate de INRMFB atestă că apa minerală naturală, natural carbogazoasă
“Borsec” stimulează apetitul și favorizează digestia prin activarea secreției sucului gastric.
Facilitează funcțiile hepato-biliare și exercită o acțiune diuretică, putând favoriza dizolvarea
nisipului din urați sau oxalați. Este indicată în gastrite cronice hipoacide și diabet zaharat clinic
compensat. Conținuturile de calciu și magneziu o pot recomanda pentru echilibrarea sistemului nervos și
refacerii sistemului osos.
Apa minerală naturală, natural carbogazoasă ”Borsec” se comercializează în flacoane PET de 0,5
și 1,5 litri, precum și în sticle de 0,25 – 0,75 și 1 litru cu precădere, în locații HoReCa.
Eticheta
 Img.3.3 Eticheta apei minerale carbogazoase Borsec
Caracterizarea Apei plate Borsec
În puține locuri natura a fost atât de darnică cu apa, ca la Borsec. Zona era deja, demult
cunoscută pentru apele ei minerale carbogazoase, dar puteau fi identificate oare și surse de apă minerală
plată ? Cercetările au început în anii ́90 când moda apelor plate a început să prindă în România.
După câțiva ani, o apă limpede și rece țâșnea artezian dintr-un foraj executat la 2 – 3 km de
stațiune, lângă ”Poiana Zânelor”, în locul în care câțiva fagi batrâni își făcuseră loc printre pădurile de
brazi din jur, în rezervația Scaunul Rotund. Apa provine din aceleași roci ca și cea carbogazoasă,
respectiv din calcarele dolomitice cristaline de Rebra, care local, sunt protejate la suprafață, de câțiva
metri de argilă cenușie compactă. Apa începe să fie îmbuteliată în anul 2001 și după o perioadă de câțiva
ani, ajutată de gustul ei rotund, plăcut, conferit de bicarbonații de calciu și de magneziu dizolvați și
susținută de asemenea, de faima ”surorii” mai mari, ajunge să fie una dintre apele plate cele mai vândute
de pe piață.”Borsec”, din sursa Făget este o apă minerală naturală necarbogazoasă (plată),
hidrogencarbonatată calcică, magneziană, cu mineralizație scăzută.

Tabel 3.4 Compoziția chimică a apei minerale necarbogazoase (plate) Borsec

Apa minerală naturală plată ”Borsec” se comercializează în flacoane PET de 0,5 și 2 litri și în
recipiente de sticlă de 0,25 și 0,75 litri destinate locațiilor HoReCa
 Img.3.5 Eticheta apei minerale plate Borsec
Caracterizarea Apei minerale plate Aquatique
Apa minerală naturală plată, oligominerală ”Aquatique” a fost lansată pe piață de compania
Romaqua Group, în anul 2007. Apa provine dintr-un izvor ales cu grijă, în urma unor îndelungate studii,
situat pe Valea Spumoasă lângă Bușteni, în zona nepolutată Parcul Natural Bucegi, Rezervația
”Abruptul Prahovean”, la altitudinea de 1100 m.
Apa își are originea în pecipitațiile sub formă de zăpadă și ploaie căzute la altitudini situate în jur
de 2000 m pe Platoul Bucegi. Odată pătrunsă în sol, apa este îndelung filtrată prin fisurile și porii unei
stive groase de peste 800 m de conglomerate și gresii, pentru a ieși la lumina zilei printr-un izvor situat
într-o zonă accidentată, la baza abruptului Bucegilor.
La sursă, apa are o temperatură de 6 oC, una dintre cele mai scăzute din țară. În 2009,
”Aquatique” primește distincția ”Grand Gold Medal” de la Institutul Internațional de Selecție a Calității
– Monde Selection, Bruxelles.
”Aquatique” este o apă minerală naturală necarbogazoasă, hidrogencarbonatată calcică, cu
mineralizație scăzută (oligominerală). Prezintă cea mai scăzută concentrație în Na și Cl dintre apele
minerale autohtone.

Tabel 3.6 Compoziția chimică a apei minerale necarbogazoase (plate) Aquatique

Apa oligominerală naturală ”Aquatique” se comercializează în flacoane PET de 0,5 – 2 – 5 și 7 litri.
 Img.3.7 Eticheta apei minerale plate Aquatique

Caracterizarea băuturilor răcoritoare Giusto Natura

Gama de bauturi racoritoare plate Giusto Natura are continut de fruct de minim 6% si este
disponibila in opt sortimente (portocale, ananas, vișine, tropical, grapefriut) ce raspund celor mai diverse
gusturi, in doua variante de ambalaj: flacoane PET de 0,5 si 2l. Bauturile racoritoare plate Giusto Natura
ofera prospetime si puritate deoarece sunt preparate cu apa de munte provenita din zona Busteni –
regiune protejata natural, aflata departe de orice factor de poluare.

Img.3.8 Gama băuturilor răcoritoare Giusto

Calitatea produselor Brifcor şi Giusto Natura Vişine a fost recunoscută de la prima participare la
"Selecţia Mondială a Calităţii". Produsele au întrunit toate cerinţele juriului Institutului Internaţional de
Selecţie a Calităţii, ale specialiştilor în degustare şi au îndeplinit toate regulamentele impuse de Uniunea
Europeană în domeniu. Drept urmare, producătorul a obţinut punc-tajul necesar premierii cu Medalia de
Aur. Ceremonia de decernare a premiilor a avut loc la Barcelona-Spania.
Atributul Giusto: cel mai apropiat gust de cel al sucurilor tip nectar și juice.
Băuturile răcoritoare Brifcor, Quick Cola, Cico
 Brifcor, Quick-Cola si Cico reprezinta trio-ul bauturilor racoritare din perioada comunista,
nascute din dorinta de a suplini lipsa marilor branduri (Coca-Cola, Pepsi). Si cum romanul este o fire
nostalgica... o revenire a acestora pe o piata atat de aglomerata era inevitabila.
In 2006, compania Romaqua anunta revenirea brandului Giusto-Brifcor (bautura apartinand
categoriei de sucuri naturale si pastrand gustul si aroma vechiului Brifcor) pe piata romaneasca, mizand
pe nostalgia consumatorilor dupa bautura copilariei sau adolescentei. Desi pastreaza elemente retro in
compozitia designului de ambalaj, lipsa unei strategii de comunicare coerente si constructia ineficienta a
brandului nu ii ofera acestuia sanse reale in competitia cu gigantii internationali, considera analistii din
domeniu.
Aceeasi companie are in portofoliul de produse si Quick-Cola, iar in 2010 a anuntat lansarea
bauturii Cico (produs deja denuminator pentru categoria din care face parte). Designul ambalajului
urmareste linia grafica a mult mai cunoscutului competitor Fanta, dar constructia cromatica a
ambalajului nu este dezvoltata in armonie cu produsul.

Img.3.9Gama băuturilor răcoritoare „brandul băuturilor

3.3 Asigurarea calității la SC Romaqua SA

ROMAQUA GROUP Borsec, societate cu capital integral autohton şi privat, înfiinţată la

începutul anului 1999, a realizat în ultimii ani investiţii importante care se ridică până acum la peste 190
mil. euro, mizând în primul rând pe tehnologii şi echipamente de vârf la nivel mondial, care să asigure
obţinerea unui produs finit cu cel mai înalt standard calitativ. Preocuparea pentru un standard calitativ
înalt a făcut ca ROMAQUA să fie prima firmă românească de îmbuteliere care a primit certificarea
conform ISO 9001 Sistemul de management al calităţii şi ISO 14001 Sistemul de management de
mediu. Alte două sisteme de management implementate sunt HACCP (Hazard Analysis and Critical
Control Points) şi IFS (International Food Standard), privind asigurarea securităţii produselor alimentare
din punct de vedere igienico-sanitar. Romaqua Group Borsec are în portofoliu 8 branduri de succes:
apele minerale naturale Borsec, apa minerală naturală Stânceni, apa minerală naturală Aquatique
oligominerală, băuturile răcoritoare Giusto, băutura răcoritoare Quick Cola, băutura răcoritoare Lămâiţa,
cafeaua "Metropolitan caffe", berea Albacher. Pe amplasamentul din Lancrăm, judeţul Alba, societatea
desfăşoară următoarele activităţi: fabricarea berii şi producţie de băuturi răcoritoare nealcoolice. Terenul
pe care este amplasat obiectivul este situat conform PUG în intravilanul oraşului Sebeş, sat Lancrăm pe
DN 1, km 372, jud. Alba. Conform RLU, în unitatea teritorialã se pot executa construcţii şi este
identificat prin CF NR.72080. Ca amplasare generală, obiectivul se învecinează: - nord – albia veche a
râului Sebeș și râu Sebeș; - sud – sud-est drum de folosinţa locală ; - sud – S.C. Automotive Real Estate
S.R.L., dna Popa Adriana Paula, SC Agromert Holding SA și Nelmar Eurofruit SRL, Romaqua Group
SA și SC Algabet SRL, DN1; - la vest – drum de folosinţa locală paralel cu DN1. Amplasamentul este
situat la o distanţă de 8 km faţă de municipiul Sebeş, 6 km faţă de municipiul Alba Iulia şi în imediata
vecinătate a intersecţiei între drumul naţional şi european DN 1 – E81 şi DN 7- E68. Localitatea
Lancrăm este situată în teritoriul administrativ al municipiului Sebeş, aproape de limita nordică a
oraşului. Conform evaluărilor de mediu anterioare demarării investiţiei pe amplasament nu s-au
desfăşurat activităţi care să aibă efecte remanente asupra calităţii solului şi freaticului în zonă. Calitatea
factorilor de mediu a fost investigată în cadrul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului
EIM (în 2012) şi în cadrul Raportului de amplasament (2012)
Un factor important de competitivitate este reprezentat de calitatea produselor. Calitatea își pune
amprenta în succesul pe termen lung al oricarei organizații și reprezintă menținerea performanțelor dar și
îmbunătățirea competitivității, având în vedere condițiile actuale ale concurenței în economia de piață,
dar și a mondializării schimburilor.
În 1998, Romaqua Group a început  un proces de retehnologizare, investind  în    modernizarea   
liniei de îmbulteliere a flacoanelor PET în conformitate cu standardele    și    cerințele    internaționale.   
În prezent, tehnologia Romaqua pentru producția de ambalaje PET și îmbuteliere este alcatuită din   
linii complete, dotate cu: utilaje de injecție pentru preforme  PET, utilaje de suflare a  preformelor    în   
flacoane PET și  linii de îmbuteliere. Echipamentele industriale sunt  produse de  companii foarte   
cunoscute, cum ar fi Krupp Corpoplast(acum SIG) –Germania, Krones–  Germania,  Nestal– 
Elveția, Sasib Beverage (SIG) –  Italia. În  același timp, procesul  de   
retehnologizare a fost implementat și  în sectorul de  îmbuteliere în flacoane de sticlă, prin  înlocuirea
vechilor linii cu două linii de îmbuteliere noi, de mare capacitate, produse de firma germană    Krones.    
Datorită  tehnologiei moderne de captare, transport și îmbuteliere, apa minerală naturală   
Borsec  nu este supusă  riscului contaminării. Noua tehnologie în care s-a  investit mult,  impiedică   
orice intervenție umană asupra apei  în procesul de producție, de la captare și transportul  apei    de    la   
izvor la locul  de îmbuteliere și pânăla  obtinerea  produsului   finit.    
    Preocuparea  managementului pentru îmbunătățirea  calității a făcut ca Romaqua  Group    SA    să   
fie prima firmă de îmbuteliere  din  România care a implementat sistemul de management al calității   
ISO 9001, certificarea internațională fiind acordată de către prestigioasa firmă germană    TUV    Cert.    
Un alt concept implementat în Romaqua Group Borsec, în domeniul calității  de    către    aceeași   
companie germană,  este HACCP, care  presupune o atenție deosebită în    asigurarea    calității        și   
securității    produselor    de    consum    din    punct    de    vedere    microbiologic    și    fizico-chimic.   
Încrederea    în    capabilitatea    organizației    și    trecerea    la    TQM    au    condus,    în   
acest an, la câștigarea Trofeului  celei de-a IVa ediții  a  Premiului   Român  pentru    Calitate    –   
J. M. Juran. În  acest fel, a demonstrat că  prin punerea în  practică a elementelor  excelenței   
manageriale, Romaqua  Group a  satisfăcut,  în  ultimii ani, așteptările tuturor  deținătorilor  de   
interese:  clienți, proprii angajați, furnizori și parteneri, acționari și, nu în ultimul   rând    colectivitatea   
sociala în   cadrul căreia   își  desfășoară  activitatea.    
Selectarea amplasamentului actual este justificata prin: - Pe amplasament s-au desfăşurat activitati
similare, existând infrastructura necesară şi o bună poziţionare în cadrul infrastructurii naţionale de
drumuri şi căi ferate; - existenţa mânii de lucru calificată ; - posibilitatea aprovionării cu materii prime .

3.4 Managementul calității la fabricarea berii

În primăvara anului 2008, Romaqua Group a intrat pe piața berii cu brandul Albacher, făurit în
una dintre cele mai moderne fabrici de bere din lume la Sebeș-Lancrăm, după o rețetă tradițională ce
folosește ingrediente 100% naturale.
Albacher este o bere Premium Lager, produsă exclusiv din ingrediente naturale: apă, malț, mălai
şi hamei. Realizată conform unei rețete tradiționale, berea are un caracter unic şi distinct, exprimat
printr-un gust pur şi o aromă naturală perfect echilibrată, berea Albacher este o bere proaspătă,
nepasteurizată, filtrată la rece, folosind tehnologii de ultimă oră.
Datorită fermentării la temperaturi joase, dioxidul de carbon este persistent, berea menținându-şi
prospețimea şi perlajul un timp îndelungat şi după deschidere. Albacher este prezent pe piață cu
sortimentele Albacher Premium, Albacher Winter, Albacher de Paști, Albacher Radler, acestea fiind
îmbuteliate atât la PET și doză, cât și la sticlă.
 
Savoarea naturală autentică a berii Albacher este reținută integral în procesul de producție
datorită metodelor ultramoderne de filtrare cu membrane și microfiltrare, care înlocuiesc procesul clasic
de pasteurizare. Acestea păstrează neschimbate gustul şi aroma berii Albacher şi garantează simultan
menținerea prospețimii acesteia pe durate îndelungate. Întregul sistem de producție şi îmbuteliere este de
fabricație germană, respectând cele mai înalte standarde de calitate şi beneficiind de inovații tehnologice
de ultimă oră. Acestea permit obținerea unei beri naturale autentice, pure, integrale din punct de vedere
biologic, a cărei calitate premium este garantată atât de ingredientele naturale folosite cât şi de controlul
purității culturilor de drojdii obținute în stația proprie.
Folia de protecție din aluminiu Hygienic Lid Cap menține partea superioară a dozei curată.
Astfel, se crează garanția că întotdeauna bereapoate fi consumată în condiții de maximă siguranță și
igienă.
Sistemul de management al calității
Unitatea este certificată conform ISO 9001 Sistemul de management al calităţii şi ISO 14001
Sistemul de management de mediu. Alte două sisteme de management implementate sunt HACCP
(Hazard Analysis and Critical Control Points) şi (International Food Standard), privind asigurarea
securităţii produselor alimentare din punct de vedere igienico-sanitar.
Selecția materiilor prime

Principalele materii prime şi materiale auxiliare utilizate la fabricarea berii sunt: - malţ, porumb,
hamei, glicolul, hidroxid de sodiu, soluţie 48%, OXYSAN ZS, P3 – Horolith V, Euromelt 377, Calgonit
Bandfit EE, amoniac (centrala de frig), bioxid de carbon Materialele aprovizionate şi utilizate sunt în
conformitate cu procedurile de lucru, fiind urmărite şi verificate din punct de vedere tehnico-economic.
Substanţele chimice utilizate sunt însoţite de Fişele tehnice de securitate. Materiile şi materialele sunt
depozitate separat, în funcţie de tipul substanţelor chimice şi cât mai aproape de locul de utilizare, în
diferite magazii sau spaţii de stocare, respectiv spaţii pentru prepararea unor soluţii diluate utilizate în
procesul tehnologic (dozare).
Cerințele BAT
Recepţia materialelor şi expedierea BAT este:
 - când vehiculele sunt parcate şi în timpul încărcării şi descărcării oprirea motoarelor şi a
unităţilor de refrigerare ale autovehiculelor.
General BAT pentru întregul sector este:
- aplicarea metodelor de stocare şi manipulare aşa cum sunt prevăzute în Documentul de
referinţă privind „Emisiile la stocare”; Concluziile „celor mai bune tehnici disponibile” (BAT) privind
stocarea în rezervoare, date de documentul de referinţă: „Reference Document on Best Available
Techniques on Emission from Storage”se adresează principiilor generale de prevenire şi reducere a
emisiilor: - proiectarea rezervoarelor - inspecţia şi mentenanţa - locaţia şi planul de amplasare, - principii
de minimizare a emisiilor de la rezervoarele de stocare.
Proiectarea rezervoarelor BAT este ca proiectantul de specialitate să ia în considerare
următoarele aspecte: - proprietăţile fizico-chimice ale substanţelor, - cantitatea stocată, nivelul
instrumentaţiei necesare, câţi operatori sunt necesari şi care sunt sarcinile lor, - câţi operatori sunt
informaţi de abaterile de la condiţiile normale de lucru (alarme), - protecţia sistemului de stocare la
condiţiile anormale de funcţionare (instrucţiuni de siguranţă, sistemul de interblocare, detectarea
neetanşeităţilor şi a contaminanţilor, echipamentele ce trebuiesc instalate (materiale, calitatea ventilelor),
- ce mentenanţă şi inspecţie trebuie planificată (acces, planuri de amplasament), Inspecţia şi mentenanţă
BAT este de a realiza proactiv planurile de mentenanţă, bazate pe planurile de inspecţie şi de risc.
Aceste planuri se stabilesc pentru fiecare rezervor, ţinând seama de posibilitatea deteriorărilor şi
consecinţele acestora. Rezervoarele, silozurile sunt proiectate şi livrate de firme specializate în domeniul
producţiei de bere. Lucrătorii sunt instruiţi, lucrările de mentenanţă sunt planificate.
Sistemul de management integrat presupune întocmirea planului anual de mentenanţă în
conformitate cu cerinţele producţiei. Plan de mentenanţă este urmărit şi implementat de Departamentul
tehnic - administrativ. Pentru utilajele specifice (compresoare, staţia de recuperare CO2, cazane)
service-ul se realizează de firme externe, conform contractelor.
Rezervoarele sunt amplasate în planul de situaţie conform fluxului tehnologic. Echiparea
rezervoarelor asigură prevenirea pierderilor de fluide, în timpul stocării, transferului şi manipulării.
Emisiile reduse de substanţe nepericuloase care se pot produce sunt spălate, toate apele de spălare sunt
conduse la staţia de epurare. Emisiile reduse de substanţe periculoase (agenţi de spălare, dezinfectanţi
sunt în concentraţie scăzută, aproximativ 1%), nu conţin substanţe prioritar periculoase şi sunt evacuate
împreună cu apele uzate la staţia de epurare. În cazuri de urgenţă se vor aplica masurile specifice de
intervenţie, cu echipamentul şi personalul instruit pentru astfel de situaţii (Planul de prevenire şi
combatere a poluărilor accidentale la folosinţele de apă potenţial poluatoare).
 Spălarea rezervoarelor se face cu sistemul automat CIP centralizat, care asigură recircularea apei
şi minimizarea consumului de apă.
Utilizarea apei
Societatea deține autorizația de gospodărire a apelor nr. 168 din 19.12.2012, cu valabilitate până
la 19.12.2022, emisă de Administrația Bazinală de Apă Mureș. Alimentarea cu apă a obiectivului se
realizează prin racordarea unității la aducțiunea magistrală de apă potabilă în baza contractului nr.
454/2007, încheiat cu operatorul S.C. APA C.T.T.A. SA Alba. Apa prelevată este contorizată și este
utilizată în următoarele scopuri: - Igienico-sanitar pentru personalul angajat (scop menajer); - În
procesul de producție, ca apă tehnologică înglobată în produs; - În procesul de producție, pentru
igienizări spații de producție și instalații, răcire instalații; spălarea instalației se realizează automat, prin
intermediul a 2 instalații CIP, cu recircularea soluțiilor de spălare. Gradul de recirculare general este de
4%, aplicat apei de răcire.

Managementul calității pe procese

Inventarul proceselor Capacitatea instalaţiei: - Producţie bere – 1.400.000 hl/an (400 to/zi). -
Fabricare energizant: 12.000.000 l/an, respectiv 12.000 mc/an Capacitatea de producţie a fost extinsă de
la 1.000.000 hl/an la 1.400.000 hl/an datorită investiţiei realizate în anul 2012. Proiectul se referă la
extinderea zonei exterioare a depozitării materiei primă cu 4 silozuri, a zonei exterioare a tancurilor de
fermentare cu un tanc de fermentare(TCC), a zonei exterioare a tancurilor de liniştire(BBT) cu încă 4
tancuri, şi montarea unei linii noi de îmbuteliere bere la sticlă în hala nouă de îmbuteliere.
Pentru desfăşurarea activităţii de producţie sunt prevăzute următoarele faze principale de
producţie :
 Aprovizionarea cu materii prime
 Depozitarea materiei prime în silozuri
 Măcinarea malţului
 Brasajul
 Filtrarea mustului
 Fierberea mustului cu hamei
 Separarea trubului format la cald
 Răcirea mustului
 Fermentarea mustului de bere
  Filtrarea berii
 Diluţia automată a berii şi carbonatarea ei (procesul de blending)
 Liniştirea berii
 Filtrarea la rece a berii
 Îmbutelierea berii, etichetarea şi ambalarea berii îmbuteliate

Fig. 3.10 Procesele în fabricarea berii

Gestionarea riscurilor
În cazul unor alarme pe fluxul tehnologic, instalaţiile de producţie au sisteme automate de reglare
a parametrilor de funcţionare. În caz de avarie sunt automat blocate sau se trimit avertismente sonore şi
luminoase. Există control automat pentru: - Instalaţia termică - Liniile tehnologice - Instalaţia de frig -
Staţia de epurare Singurele echipamente care suferă porniri/opriri repetate sunt instalaţiile tehnologice
pe fluxul de producţie, restul echipamentelor ca: instalaţia termică, de frig, compresoare, staţia de
epurare, se menţin în funcţionare continuă reglată automat funcţie de necesarul în fluxul de producţie.
Protecția și securitatea muncii
Activitatea de protecţie şi securitate a muncii în cadrul unităţii, se desfăşoară sub incidenţa Legii
nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă. Echipamentul de protecţie utilizat în exercitarea
sarcinilor de muncă este cel corespunzător prevederilor HG nr. 1048/2006 privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la
locul de muncă. Acordarea echipamentului de protecţie se face pe baza evaluării riscurilor la locul de
muncă.
Procesele de fabricaţie sunt în general automate, supravegherea instalaţiilor si parametrilor
tehnologici făcându-se din săli de comanda, amplasate în spaţii închise. Prezenta personalului in spaţiile
de producţie este necesară numai pentru intervenţii directe la utilaje. Microclimatul in sălile de comanda,
în spaţiile de lucru, birouri, anexele sociale este asigurat de instalaţii de ventilaţie şi de condiţionare.
Pentru monitorizarea stării de sănătate a angajaţilor se efectuează: controale medicale periodice,
conform recomandărilor medicului de medicina muncii; instructaje periodice de protecţie şi securitate a
muncii. Societatea are implementat Sistemul de management HACCP (Hazard Analysis and Critical
Control Points). Prin acest sistem se identifică punctele periculoase pe tot procesul tehnologic (punctele
critice de control : la filtrare apă, la sistemul de filtrare la rece) şi sunt prevăzute măsuri pentru fiecare
situaţie.
Riscurile tipice de mediu asociate acestui sector pot determina pierderi prin scurgere a lichidelor
cu încărcătură organică mare, pierderi prin scurgere sau supraîncărcarea vaselor adesea combinate prin
supraîncărcarea sistemelor de apa uzată şi a sistemelor de drenaj interconectate. Aceste riscuri sunt
tratate în Planul de prevenire a poluărilor accidentale, care este parte componentă a documentaţiei de
solicitare a autorizaţiei de gospodărire a apelor.
1. Dachin A. (coordonator), „Evaluări ale dezvoltării durabile în România”,
Editura ASE Bucureşti, 2003

2. Klein L., „Asigurarea calității produselor”; Vasile Goldis University

Press, Arad, 2002 ;

3. Morariu C.O.„Sistemul de asigurare a calității; Editura Univ.

Transilvania – Brașov 2006;

4. Olaru M., Pamfilie R., Purcărea A., Negrea M., Atanase A., Stanciu C.,
Păunescu C., „Managementul calității”, ediţia II, Ed. Economică,
Bucureşti, 2005;

5. Petrescu V., „Expertiza calităţii ”, Editura ASE, Bucureşti, 2005;

6. Popescu I., A., Bondrea A., A., Constantinescu M., I., „Dezvoltarea
durabilă, o perspectivă românească”, Editura Economică, Bucureşti, 2005;

http://www.anpm.ro/documents/12671/33108766/Formular_Solicitare
_Romaqua_