Sunteți pe pagina 1din 12

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea ,,Științe Economice ’’

Specialitatea,, Business și administrare’’

Lucru individual
la disciplina ,, Economia întreprinderii’’

Tema: Metode de perfecționare a calității produselor

Conducător științific: Garștea Sergiu lect.univ.


Autor: Voitic Marina gr.BA-172
Chișinău-2019
CUPRINS

Introducere …………………………………………………………………………3
Capitolul I Caracteristicile metodelor de perfecționare a calității produselor……...4
1.1 Actualitatea temei……………………………………………………………….4

1.1 Modelul în 10 pași, descris de Nancy R. Tague………………………………...5

1.2 Etapele perfecționării calității produselor……………………………………….6

1.3 Programul lui Deming privind îmbunătăţirea calităţii produselor……………….8

Concluzie……………………………………………………………………………11
Bibliografie………………………………………………………………………….12
INTRODUCERE

La începutul istoriei sale, ca realizator de bunuri, omul producea pentru nevoile sale şi era
preocupat de asigurarea tuturor caracteristicilor calitative, posibile în condiţiile acelei perioade,
pentru a obţine satisfacţii cât mai mari prin utilizarea bunurilor sale; aceasta era însă o
preocupare individuală şi instinctuală pentru calitate.

Treptat, odată cu creşterea productivităţii muncii şi a posibilităţilor de a realiza un volum de


bunuri mai mare decât cel necesar consumului individual, începe schimbul de bunuri şi de aici
luarea în considerare a unor cerinţe calitative venite din afară, de la alte persoane. Pentru a
participa la schimb, terbuiau realizate bunuri utile altora, iar pentru a obţine un câştig cât mai
mare, bunuri care să fie apreciate foarte bine de cumpărători. Apariţia meşteşugarilor şi apoi a
breslelor a dus la intensificarea preocupărilor pentru realizarea unor produse şi servicii conforme
cu anumite cerinţe, impuse în primul rând de producători pentru a-şi asigura o anumită
supremaţie pe piaţă.

Aşadar, calitatea îşi are rădăcinile adânc implantate în istorie. Încă din anul 2150 î.e.n.
Codul lui Hammurabi conţinea reglementări privind calitatea în domeniul construcţiilor de
locuinţe (art. 229) “dacă un constructor construieşte o casă pentru un om şi munca sa nu este
rezistentă şi casa se prăbuşeşte şi ucide pe proprietar, acel constructor va fi condamnat la
moarte”. De asemenea, se cunoaşte că fenicienii tăiau mâna dreaptă oricărei persoane care
realiza produse sau servicii nesatisfăcătoare. Dezvoltarea producţiei în a doua jum. a sec. al.
XIX-lea, apariţia atelierelor cu zeci şi chiar sute de oameni, au condus la organizarea ştiinţifică
a producţiei şi implicit la preocupări ştiinţifice, sistematice în domeniul calităţii.

În condiţiile mediului social-economic actual, calitatea a devenit un instrument strategic al


managementului global al întreprinderilor, precum şi un element determinant al competitivităţii
acestora. De asemenea, prin importanţa pe care o are pentru consumatori şi cetăţeni, calitatea
constituie un factor esenţial în slujba societăţii civile şi a mediului înconjurător. Conceptul
general de calitate se utilizeazã în diverse domenii, având înţelesuri diferite, corespunzãtoare

3
fiecãruia dintre acestea; sensurile acestui concept sunt de naturã filosoficã, logicã, tehnicã,
economicã şi socialã.

Capitolul I Caracteristicile metodelor de perfecționare a calității produselor

Notiune

Termenul de “calitate” se defineste drept totalitatea însuşirilor şi laturilor esenţiale în


virtutea cãrora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucrur.

Globalizarea pieţelor şi creşterea liberalizării comerţului mondial, confirmate şi prin semnarea


unor acorduri internaţionale, determină o competiţie serioasă între industriile ţărilor industrializate,
precum şi între industriile ţărilor în curs de dezvoltare şi a celor cu economia în tranziţie. În prezent,
aceste industrii se confruntă nu numai cu concurenţă la export, dar şi pe pieţele interne. Supravieţuirea
în aceste condiţii de concurenţă se rezumă practic la un singur lucru: competitivitatea.

Competitivitatea pe piaţă are la bază trei piloni principali: calitatea bunurilor şi serviciilor, preţul
şi termenul de livrare. Începâd cu anii ’80 ai secolului XX în întreprinderile occidentale, în special
în cele americane, a apărut motivaţia pentru acordarea unei atenţii deosebite pentru două aspecte
neglijate până atunci:

1) importanţa calităţii şi satisfacerii clienţilor din acest punct de vedere pentru succesul
întreprinderii;

2) necesitatea considerării calităţii nu numai ca obiectiv unic, ci şi ca obiectiv de management.

Astfel, cercurile comerciale şi industriale din toate ţările lumii au început să promoveze idei şi
sisteme care să permită companiilor să-şi îmbunătăţească calitatea produselor şi a serviciilor, având,
concomitent şi preocupări de reducere a costurilor. Producătorii din economiile în tranziţie, aşa cum
este cazul şi ţării noastre, care folosesc materii prime autohtone, pot oferi pe piaţă produse şi servicii
la preţuri mai mici, dar nu pot încheia contracte pe termen lung în cazul în care calitatea lor va fi sub
nivelul acceptabil pe piaţa proprie. Majoritatea cumpărătorilor cer de la furnizorii lor nu numai o
calitate corespunzătoare nevoilor lor, dar şi asigurarea că această calitate se menţine pe termen lung.
Pentru a oferi această garanţie, furnizorilor li se cere să demonstreze că lucrează în sisteme
recunoscute pe plan internaţional de conducerea şi asigurarea calităţii.

4
Modelul în 10 pași, descris de Nancy R. Tague

Un proces de îmbunătățire a calității conține o serie de pași sau acțiuni care trebuie luate în
considerare și efectuate. Procesele sau modelele de îmbunătățire pot varia de la o organizație la alta.
Cel mai simplu proces este reprezentat de ciclul PDCA (Plan-Do-Check-Act), în traducere „planifică-
execută-verifică-acționează.”

Modelul în 10 pași, descris de Nancy R. Tague[11] este un proces „generic” și constă în următorii pași:

1. Ce dorim să realizăm? Identificarea planului și eleborarea etapei inițiale.

2. Cui îi pasă și de ce îi pasă? Se identifică clienții și cerințele lor.

3. Cum și cât de bine procedăm? Se evaluează starea curentă.

4. Ce se poate îmbunătăți? Se definesc scopurile, diferențele dintre starea actuală și scopurile și


oportunitățile de îmbunătățire.

5. Ce ne împiedică să îmbunătățim? Identificarea barierelor și cauzelor principale.

6. Ce schimbări se pot face pentru îmbunătățire? Se dezvoltă soluții și planuri de îmbunătățire.

7. Se trece la treabă! Se implementează soluția.

8. Cum ne-am descurcat? Mai faceți o încercare, dacă este necesar. Se monitorizează rezultatele. Se
reîncepe de la zero, dacă este necesar.

9. Dacă soluția/planul a funcționat, cum putem să obținem aceleași rezultate de fiecare dată? Se
standardizează.

10. Ce am învățat? Se finalizează proiectul, se identifică lecțiile învățate și se confirmă rezultatele.

5
Etapele perfecționării calității produselor

În paralel cu schimbările tehnologice şi socio- culturale rapide, au evoluat şi modalităţile de


asigurare a calităţii produselor şi serviciilor. Analizând această evoluţie putem pune în evidenţă mai
multe etape cu caracteristici specifice. Pot fi delimitate patru astfel de etape:

 asigurarea calităţii prin control;


 asigurarea calităţii prin metode statistice;
 asigurarea calităţii prin motivarea personalului;
 concepte integratoare de asigurare a calităţii.

Asigurarea calităţii prin control acoperă prima jumătate a secolului nostru. în această perioadă
au dominat teoriile tayloriste de organizare ştiinţifică a muncii. Aceste teorii s-au regăsit în principiile
de management, cât şi în organizarea activităţilor din întreprindere concretizându-se în procesul de
descompunere a rocesului de producţie a unui produs în operaţii elementare, limitarea
responsabilităţilor, specializarea unităţilor uncţionale. A rezultat astfel separarea celor care iau decizii
de cei care le executa şi cei care controlează îndeplinirea lor. Calitatea era astfel asigurata prin
controlul final al componentelor, urmărindu-se identificarea şi eliminarea celor necorespunzătoare.
Atenţia era concentrata asupra produsului şi mai puţin a procesului, urmărindu-se verificarea post-
proces a conformităţii cu specificaţiile. Prin asigurarea calităţii se înţelege deci, respectarea acestor
specificaţii.

Asigurarea calităţii prin metode statistice este etapa corespunzătoare anilor '50. Primele lucrări
privind controlul statistic al calităţii sunt publicate în anii '20 când autorii propun folosirea fişei de
control statistic a calităţii. în întreprinderi folosirea acestor metode conduce la accentuarea controlului
pe fluxul tehnologic, urmărindu-se identificarea cauzelor apariţiei defectelor, în scopul prevenirii lor
în procesele ulterioare;
6
Asigurarea calităţii prin motivarea personalului este corespunzătoare anilor '60 şi pune accentul
pe motivarea personalului în asigurarea calităţii. Pe plan internaţional pot fi puse în evidenţă mai multe
direcţii, relativ independente. în SUA sunt elaborate programe "zero defecte". în Japonia plecând de
la acelaşi concept s-au înfiinţat cercurile de calitate. Acestea au capătat o mare extindere, scopul lor
fiind de a preveni defectele prin descoperirea cauzelor acestora. Cercurile de calitate promovează
autocontrolul şi utilizarea unor mijloace de stimulare materiale şi morale pentru asigurarea calităţii.

Concepte integratoare de asigurare a calităţii corespunde anilor '80 şi şi-au găsit aplicabilitatea
în primul rând în Japonia sub denumirea de "Total Quality Control" - TQC, desemnând activitatea de
ţinere sub control a calităţii în întreprindere şi devenind astfel o problemă naţională. Această abordare
cuprinde curând şi ţările vest europene şi se orientează tot mai mult către activităţile desfăşurate pentru
asigurarea calităţii la clienţi, implicaţiile proceselor şi rezultatelor acestora asupra mediului
înconjurător.

Una dintre cerintele de baza ale cresterii nivelului caliativ al produselor o constitue si organizarea
corespunzatoare a activitatilor de control a calitatii. Asigurarea unui nivel calitativ al produselor , in
corelatie in permanenta cu nivelul maxim al cerintelor beneficiarilor si satisfacerea acestora intr-un
grad cit mai ridicat face necesara imbunatatirea activitatilor de control.

Inca citeva masuri propuse in acest scop

 Asigurarea desfasurarii la un nivel inalt , calitativ al tuturor operatiunilor cerute in procesul


de productie .
 Grupele de control sa-si concentreze activitatea in punctele cheie ale procesului tehnologic.
 Efectuarea unui control prin sondaj asupra operatiunilor trecute sub raspunderea directa a
maistrilor.
 Extinderea autocontrolului din partea muncitorilor, acesta forma de control sporeste
raspunderea muncitorilor pentru lucrarile executate.

7
Programul lui Deming privind îmbunătăţirea calităţii produselor

Edward Deming a fost preocupat, îndeosebi, de interpretarea statistică a fenomenului calităţii. Prin
activitatea pe care a desfăşurat-o timp de 30 de ani în domeniul perfecţionării profesionale a
lucrătorilor din industria japoneză, Deming şi-a câştigat un prestigiu deosebit. Ca o recunoaştere a
meritelor sale, premiul naţional pentru calitate, instituit în Japonia în 1951, a primit numele său.
Conceptele asociate activităţii în domeniul calităţii desfăşurate de Deming includ:

a) sistemul cunoaşterii aprofundate - Deming a conturat filozofia managerială de conducere a


unei organizaţii sau sistemul cunoaşterii aprofundate. Înţelegerea conceptului cunoaşterii aprofundate
este critică pentru înţelegerea modului de abordare a calităţii de către Deming, care consideră că nu
există nici un substitut pentru cunoaştere, nici chiar munca din greu sau cele mai mari eforturi. Fără
cunoaşterea aprofundată, acţiunile manageriale pot cauza disfunctionalităţi şi confuzii.

b) ciclul Plan – Do - Check - Act – (Planifică –Desfășoară-Controlează-Asigură) Deming a


subliniat îmbunătăţirea continuă şi consideră că este obligaţia managementului să îmbunătăţească
permanent şi în mod constant sistemul de producţie şi de servicii. Conceptul îmbunătăţirii continue
este ilustrat de ciclul lui Deming sau ciclul PDCA (PEVA : Planifică –Execută-Verifică-Acționează).

c) prevenirea prin intermediul procesului de îmbunătăţire - Deming accentuează ideea că


inspecţia la sfârşitul procesului este o activitate realizată prea târziu, şi care, în acest caz, devine mult
prea costisitoare. Abordarea sa se bazează pe înlocuirea activităţii de identificare a defectelor cu
activitatea de prevenire a apariţiei acestora.

d) reacţia în lanţ pentru îmbunătăţirea calităţii - Dinamica reacţiei în lanţ reclamă o concentrare
sporită asupra prevenirii, ceea ce determină scăderea continuă a nivelului costurilor şi creşterea
productivităţii, rezultatul fiind îmbunătăţirea calităţii, reflectată prin crearea unui potenţial ridicat
pentru creşterea cotei de piaţă a organizaţiei.
8
e) cauzele comune şi cauzele speciale, generatoare de variaţii - Deming a etichetat sursele de
variaţie a calităţii ca având cauze comune (sunt generate fie de sistem, fie de modul în care sistemul
este condus şi ele se datorează modului de proiectare, de operare a procesului sau a sistemului şi există
posibilitatea identificării lor de către operatorii locali, însă numai autoritatea managerială poate
interveni pentru eliminarea acestor cauze); şi cauze speciale (sunt determinate de schimbarea
operatorului, a schimbului de lucru sau a procedurii). Aceste cauze pot fi identificate, de cele mai
multe ori, direct de către operatorii de la nivel local. În demarcaţia dintre cauzele comune şi cele
speciale, Deming porneşte de la identificarea responsabilităţii în apariţia lor.

f) programul în 14 puncte - cele 14 puncte, prezentate mai jos, au caracter general şi, în consecinţă,
pot fi aplicate în orice organizaţie, indiferent de mărimea sau natura afacerii. Acest program furnizează
baza pentru iniţierea şi susţinerea unei transformări organizaţionale în scopul concentrării eforturilor
pentru obţinerea unui nivel maxim al satisfacţiei clientului prin intermediul calităţii.

1. Asiguraţi îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor şi serviciilor pe baza unui plan;

2. Adoptaţi o nouă filozofie renunţând la „nivelul acceptabil” al calităţii;

3. Renunţaţi la controlul integral al produselor, introducând metode de control statistic;

4. Solicitaţi dovezi din partea furnizorului privind evidenţa statistică a calităţii. Afacerile se bazează
în prezent mai mult pe calitate, decât pe preţ: eliminaţi furnizorii care nu fac dovada unei asemenea
evidenţe.

5. Descoperiţi problemele

6. Utilizaţi metode moderne de instruire a întregului personal din firmă

7. Asiguraţi tuturor angajaţilor instrumentele necesare pentru desfăşurarea corespunzătoare a


activităţilor.

8. Eliminaţi frica, încurajaţi comunicarea, astfel încât fiecare angajat să-şi poată prezenta punctul de
vedere în mod deschis.

9. Înlăturaţi barierele dintre compărțimentele întreprinderii.

10. Eliminaţi afişele, sloganurile specifice muncii forţate.

9
11. Revedeţi timpii de muncă normaţi, astfel încât să nu devină un obstacol în calea productivităţii
sau a calităţii.

12. Eliminaţi toate obstacolele care îi împiedică pe oameni să fie mândrii de munca lor.

13. Introduceţi un program riguros de instruire a personalului.

14. Creaţi o structură corespunzătoare, la nivelul conducerii de vârf care să asigure îndeplinirea celor
treisprezece puncte.

g) cele 7 păcate ale unei organizaţii - Deming a demonstrat că utilizarea la nivel de organizaţie
a unei politici caracterizate prin:

- inconsecvenţa scopurilor;

- urmărirea obţinerii pe termen scurt a unui nivel ridicat al profitului şi dividendelor;

- utilizarea clasificărilor pe baza performanţelor anuale în procesul de evaluare;

- mobilitatea conducerii de vârf; - conducerea companiei doar pe baza cifrelor vizibile;

- existenţa unui nivel ridicat al costurilor medii;

- înregistrarea unor costuri excesive pentru perioada de garanţie; nu duce nici la ameliorarea nivelului
calităţii, nici la reducerea nivelului costurilor calităţii şi, în consecinţă, organizaţia nu poate fi
competitivă.

10
CONCLUZIE

A produce bine şi de calitate este astăzi o cerinţă la fel de importantă şi în țara noastră. Cine
însă nu conştientizează cu adevărat că „a te face că munceşti” este încă o problemă şi că
produsele de proastă calitate ne afectează pe toţi? Preocuparea pentru calitate este desigur în
creştere. Implementarea unor metode de perfecționare a calității produselor este chiar o
necesitate. Este încă o problemă de mentalitate, căci nu doar muncitorii nu se preocupă prea
mult de calitatea muncii lor, ci nici managerii nu înţeleg exact că produsele de o calitate proastă
nu doar ca nu vor fi apreciate pe piața dar pot cauza și efecte nefaste asupra sanătății.
Demonstraţia vine din partea celor care au înţeles la timp acest lucru, şi care au în prezent
rezultate economice pe măsură, inclusiv din industria autohtonă. Pot fi găsite destule exemple
de firme care au pe piaţa mondială renumele unor producători serioşi pe care nu mai trebuie să
îi verifici.

Oricine ştie astăzi că un produs pe care sunt înscrise cuvintele Made în Japan este un produs
din principiu de maximă calitate. De ce nu s-ar putea spune în totalitate la fel, mâine, despre
produsele Made în Moldova ? Motivarea şi recompensarea salariaţilor pentru atingerea
obiectivelor fundamentale ale firmei prin antrenarea şi implicarea lor cu adevărat în rezolvarea
disfuncţionalităţilor din activităţile curente ale firmei reprezintă transpunerea în practică a
cercurilor de calitate şi în țara nostră, fiind o soluţie uşor de implementat ce ţine de viziunea
managementului, cu rezultate spectaculoase obţinute asupra performanţei economice.

11
BIBLIOGRAFIE

1. Asigurarea calitatii – T. Tedoru, Supliment Tribuna Vol. I-II Economica 1993


2. Organizarea si conducerea activitatilor de control tehnic de calitate – I. Ceausu
3. Masurarea, analizarea si optimizarea calitatii produselor – Al. Gherghiu s.a.
4. Tendinte actuale in domeniul planificarii si asigurarii calitatii – G. Makay
5. Managementul şi economia calităţii. – Maxim Emil, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 1998
6. Managementul calităţii - Olaru M., Editura Economică, Bucureşti, 1999
7. https://ro.wikipedia.org/wiki/Asigurarea_calității (vizitat 20.02.2019)

12