UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ- NAPOCA

FACULTATEA DE MECANICĂ
SPECIALIZAREA: INGINERIA DE PRECIZIE ȘI MANAGEMENTUL CALITĂȚII

PORTOFOLIU
Asigurarea și Controlul Calității

Asigurarea și controlul calității în inginerie

Metode sau instrumente pentru asigurarea și controlul calității

An I, Sem. I, Master:

Valerian Marcel MORAR

2016-2017
CUPRINS

1. Definirea calității și a conceptului de calitate..................................................................- 1 -

2. Evoluţia conceptului de calitate şi a standardelor privind calitatea..................................- 3 -

2.1 Evoluţia conceptului de calitate...............................................................................- 3 -

2.2 Evoluţia standardelor calităţii . Familia iso 9000......................................................- 7 -

3. Avantajele implementării sistemului de calitate şi respectiv ale standardelor din familia

ISO 9000 - 10 -

4. Instrumentele calităţii....................................................................................................- 11 -

4.1. Identificarea și soluționarea unei probleme PAȘI..................................................- 11 -

4.2. Tehnicile și instrumentele calității.........................................................................- 11 -

5. Tehnici și instrumente elementare.................................................................................- 12 -

5.1. Grafice...................................................................................................................- 12 -

5.2. Histograme............................................................................................................- 14 -

5.3. Diagrame de corelație............................................................................................- 14 -

5.4. Analiza prin stratificare..........................................................................................- 15 -

5.5. Diagramă cauză-efect............................................................................................- 16 -

5.6. Fișă de control.......................................................................................................- 16 -

Bibliografie............................................................................................................................- 18 -
 1. Definirea calității și a conceptului de calitate
Definiții ale calității
Calitatea reprezintă o latură esențială a produselor și serviciilor. În conformitate cu
standardele, “calitatea reprezintă ansamblul de proprietăți și caracteristici ale unui produs sau
serviciu care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface necesitățile exprimate sau implicite ale
clientului”.
De menționat că dicționarele sau literatura de specialitate oferă numeroase alte definiții
ale calității, ca de exemplu:
 Calitatea este satisfacerea clientului („customer satisfaction”);
 Calitatea este aptitudinea de a fi corespunzător utilizării („fitness for use”);
 Calitatea este ceea ce clientul e dispus să plătească în funcție de ceea ce obține și valorifică.
Esențial este ca în calitate de producători, furnizori sau prestatori de servicii să determinăm
necesitățile clienților noștri și să le satisfacem la un anumit preț. Putem, prin urmare, să mai dăm
și următoarea definiție calității:
Calitatea este aptitudinea de utilizare potrivită și valoarea oferită pentru banii cheltuiți, toate
acestea având în vedere, permanent, „satisfacerea clienților”[1].
Rezultă de aici că termenul de calitate are un înțeles mai larg cuprinzând o latură tehnică sau
intrinsecă strict legată de caracteristicile produsului sau serviciului, un grad de utilitate ce se
referă la măsura în care acesta satisface necesitățile clientului și evident, o componentă
economică determinată de costurile implicate de procurarea și utilizarea produsului [3] ( fig.1 ).

Fig.1 Implicațiile noțiunii de calitate

Evident toate aceste elemente și cu precădere raportul preț – calitate, corelate cu alte
elemente precum o promovare a produsului sau serviciului vor determina succesul acestuia pe
piață.

1
 Conceptul de calitate și evoluția acestuia
După al doilea război mondial un profund impact asupra calității l-au avut două elemente
determinante [2,3,4]:
 revoluția japoneză în domeniul managementului calității;
 orientarea tot mai preponderentă a clienților spre calitate.
În analiza privind viziunea întreprinderilor occidentale asupra calității, J. M. Juran
evidențiază că, până în anii 1980:
 costurile și livrările erau prioritățile esențiale;
 rezolvarea gradului de calitate se făcea pe teren;
 costurile „non-calității” erau mascate de costurile standard;
 calitatea era considerată o problemă a proceselor de producție;
 responsabilitatea în domeniul calității nu implica întreprinderea în ansamblu și conducerea
acesteia, revenind departamentului calității sau nimănui.
Începând cu anii 1980, întreprinderile Occidentale și în special cele americane au înțeles
două aspecte neglijate până atunci:
 importanța calității și satisfacerii clienților din acest punct de vedere pentru succesul
întreprinderii;
 necesitatea considerării calității nu numai ca obiectiv tehnic, ci și ca obiectiv de
management.
Organizaţia internaţională de standardizare a redactat normele ISO 9000 reprezentând o
serie de standarde internaţionale ce cuprind cerinţe şi recomandări pentru societăţile de producţie
şi servicii, având ca obiectiv de bază asigurarea şi managementul calităţii [2,3,4]. În
întreprinderile ce adoptă şi aplică normele ISO 9000, calitatea devine obiectiv prioritar.
Conceptul de calitate totală
Competitivitatea unei firme e determinată de oferta sa, ce trebuie să fie caracterizată
printr-un produs atractiv, având o calitate adecvată, la un preţ competitiv, şi având ca prim
obiectiv satisfacerea necesităţilor clientului. Calitatea totală reprezintă un nou model evolutiv de
management care include practici, instrumente şi metode de angrenare a întregului personal,
având ca obiectiv satisfacerea clientului într-un mediu aflat într-o schimbare continuă.
Calitatea totală poate fi definită ca un ansamblu de principii şi metode reunite într-o strategie
globală, pusă în aplicare într-o societate comercială pentru a îmbunătăţi calitatea produselor şi
serviciilor sale, calitatea funcţionării sale, precum şi calitatea obiectivelor sale [5]. Scopul
aplicării strategiei calităţii totale este dezvoltarea întreprinderii, asigurarea rentabilităţii acesteia,
satisfacerea şi atragerea spre fidelitate a clienţilor.
2
 Dacă comparăm câteva trăsături ale conceptului clasic (tradiţional) de Calitate Controlată
şi ale celui modern de Calitate Totală vom observa o serie de diferenţe esenţiale:
Calitate controlată Calitate totală
Control postproces Control apriori
Acţionează asupra efectelor Acţionează asupra cauzelor
Câmp de activitate: produsul Câmp. de activitate: întreprinderea
Clientul = cumpărătorul Clientul = utilizatorul
Static Dinamic
Calitate fără preţ, cu orice preţ Evaluare economică
Nivelul de calitate acceptabil Refuzul noncalităţii, principiul „0” defecte
Controlul e atribuit cuiva Controlul=problema tuturor dar responsabilitatea=individuală
Lipsă de încredere Încredere
Calitatea costă Calitatea este răsplătită
Calitatea totală dezvoltă activitatea în echipă, facilitează un management participativ,
îmbunătăţeşte relaţiile umane şi aduce un reviriment în înţelegerea la nivel superior a relaţiei
furnizor – client în interiorul şi în afara firmei. În procesul de îmbunătăţire continuă a calităţii e
angrenat întregul personal, de la manager la ultimul angajat.
Prin urmare obiectivul calităţii totale îl reprezintă asigurarea competitivităţii prin
satisfacerea clientului, având ca bază îmbunătăţirea continuă cu participarea întregului personal
(fig.2 ).

Fig.2: Obiectivele calităţii totale

2. Evoluţia conceptului de calitate şi a standardelor privind calitatea

2.1 Evoluţia conceptului de calitate

Implementarea sistemelor calităţii în diferite organizaţii s-a ciocnit adeseori de anumite
concepţii şi prejudecăţi eronate [3,5,6]:
Calitatea costă scump

3
 Aceasta este cea mai răspândită concepţie cu privire la calitate. Totuşi , cercetări asupra
mecanismelor proiectării şi realizării calităţii şi ale proceselor de fabricaţie au arătat că o calitate
mai înaltă nu costă întotdeauna mai mult. Este important să se înţeleagă ce reprezintă calitatea
unui produs în producţia modernă . Bazată pe cererile pieţei , calitatea este mai întâi definită pe
hârtie sub forma unui proiect. Acesta este mai întâi tradus într-un produs real printr-un proces de
fabricaţie corespunzător. Investirea unor resurse mai mari în domeniul cercetare - dezvoltare,
poate avea ca rezultat o creştere a calităţii produselor. În acelaşi timp , îmbunătăţind procesele de
fabricaţie se poate ajunge la reduceri substanţiale în ceea priveşte costurile totale de producţie.
Acest lucru a fost demonstrat atât în Japonia , cât şi în ţările din vest, pentru mărfurile
industriale produse în masă. Calculatoarele , aparatura electronică de consum şi articolele de uz
casnic sunt numai câteva exemple: de-a lungul ultimelor două decade , calitatea acestor articole
s-a îmbunătăţit progresiv şi costurile reale au scăzut.
Accentul pe calitate conduce la reducerea productivităţii
Există o concepţie greşită , larg răspândită printre conducătorii unităţilor, care afirmă că
obţinerea calităţii se face numai în detrimentul cantităţii. Această opinie este o moştenire a
perioadei când controlul calităţii consta exclusiv în inspecţie fizică a produsului finit. În această
situaţie , cerinţele de control mai severe aveau ca rezultat pur şi simplu rebutarea unei părţi din
producţie. În paradigma modernă a controlului calităţii , accentul s-a mutat pe prevenirea încă
din timpul proiectării şi fabricării, astfel încât articolele defecte să nu fie produse de la început.
Eforturile pentru creşterea calităţii şi menţinerea cantităţii au devenit din această cauză
complementare unei productivităţi înalte – scopul suprem al îmbunătăţirii calităţii . De exemplu ,
una dintre cele mai importante activităţi de asigurare a calităţii (QA) , este analiza unui proiect
înainte de a fi pus în producţie . Această analiză stabileşte , de fapt, dacă proiectul este apt să
îndeplinească cerinţele explicite şi implicite ale clientului. De asemenea hotărăşte dacă produsul
poate fi uşor fabricat cu instalaţiile şi maşinile existente .
Calitatea este afectată de slaba pregătire a forţei de muncă
Producătorii din ţările dezvoltate scuză adesea slaba calitate a produselor lor dând vina pe
lipsa de pregătire şi de conştiinciozitate a executanţilor. O analiză mai aprofundată a acestei
afirmaţii arată că executanţii pot fi traşi la răspundere numai dacă conducerea :
 a pregătit meticulos executanţii ;
 le-a dat acestor angajaţi instrucţiuni amănunţite despre se trebuie să facă;
 a stabilit mijloace de verificare sau evaluare a rezultatelor acţiunilor executanţilor
 a furnizat mijloace de verificare pentru reglarea echipamentelor sau proceselor

4
 Decât să găsească „ţapi ispăşitori” , întreprinderile ar trebui să-şi examineze propriile
slăbiciuni din sistemul de conducere.
Calitatea poate fi asigurată numai printr-o verificare strictă
Verificarea a fost primul mecanism formal pentru controlul calităţii iar majoritatea
producătorilor încă mai cred că stricta verificare poate îmbunătăţii calitatea. Trebuie clar înţeles
că verificarea propriu-zisă conduce numai la separarea pieselor bune de cele rebutate. Numai
prin ea însăşi nu se poate îmbunătăţii calitatea unui produs.
Conceptul de calitate în organizaţiile şi companiile moderne
O preocupare principală a oricărei companii sau organizaţii trebuie să fie calitatea
produselor şi serviciilor sale . Pentru a avea succes o companie trebuie să ofere produse sau
servicii care:
a) satisfac o necesitate , o utilitate sa un scop bine definit ;
b) satisfac aşteptările clientului ;
c) sunt conforme cu standardele şi specificaţiile aplicabile ;
d) sunt conforme condiţiilor legale (şi altor condiţii) cerute de societate
e) sunt disponibile la preţuri competitive ;
f) sunt furnizate la un cost care va aduce profit
Managerial, strategia ţine de politica adoptate în întreaga activitate a companiei care
trebuie să fie subordonată satisfacerii cerinţelor pieţei, respectiv nevoilor şi aşteptărilor clientului
/cumpărătorilor /beneficiarului , conformităţii permanente cu standardele şi normele legale,
asigurării unui preţ competitiv.
Obiective organizatorice
Pentru a-şi atinge obiectivele , compania trebuie să se organizeze în aşa fel încât factorii
tehnici , administrativi şi umani care influenţează calitatea produselor şi serviciilor sale să fie sub
control . Orice control de acest fel trebuie orientat spre reducerea , eliminarea şi cel mai
important spre prevenirea deficienţelor calitative . Trebuie dezvoltat şi implementat un sistem de
conducere a calităţii în scopul realizării obiectivelor definite de politica din domeniul calităţii a
unei companii .Fiecare element dintr-un sistem de conducere a calităţii îşi va modifica
importanţa de la un tip de activitate la altul şi de la un produs sau serviciu la altul. Pentru a
obţine maximum de eficienţă şi pentru a satisface aşteptările clientului este esenţial ca sistemul
de conducere a calităţii să fie adecvat tipului de activitate sau serviciului oferit.
Conceptul de sistem al calităţii
Sistemul calităţii are ca scop integrarea tuturor elementelor care influenţează calitatea
unui produs sau serviciu oferit de o firmă [4]. Definiţiile unor termeni cu privire la conducerea

5
calităţii, acceptate la nivel internaţional, sunt date în cele ce urmează, ele având la bază
standardul ISO.
Calitatea : este ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu care
conferă acestuia aptitudinea de a satisface necesităţile exprimate sau implicite .
Controlul calităţii : tehnicile şi activităţile cu caracter operaţional utilizate pentru îndeplinirea
condiţiilor de calitate.
Asigurarea calităţii : ansamblul de acţiuni planificate şi sistematice , necesare pentru a da
încredere corespunzătoare că un produs sau serviciu va satisface condiţiile de calitate specificate.
Politica în domeniul calităţii : obiectivele şi orientările generale ale unei organizaţii, în ce
priveşte calitatea , aşa cum sunt exprimate ele oficial de către conducerea organizaţiei la nivelul
cel mai înalt .
Conducerea calităţii : funcţia generale de conducere care determină şi implementează politica
în domeniul calităţii.
Sistemul calităţii : ansamblul de structuri organizatorice , responsabilităţi, proceduri, procese şi
resurse care are ca scop realizarea efectivă a conducerii calităţii.
Obiectivele calităţii
Majoritatea producătorilor sau furnizorilor doresc să obţină calitate şi mulţi dintre ei
depun eforturi considerabile pentru atingerea acestui obiectiv. O mare parte a efortului se
îndreaptă către activităţile de verificare şi remediere a defectelor şi rebuturilor în timpul
fabricaţiei. Aşa cum se cunoaşte controlul nu poate rezolva calitatea unui produs. Calitatea unui
produs trebuie să fie proiectată şi fabricată. Conştientizarea calităţii trebuie să înceapă de la ideea
de concepere a produsului, atunci când se identifică necesităţile clientului [3,4]. Acest efort
conştient de realizare a calităţii trebuie să treacă prin diferite stadii, de la elaborare la fabricare şi
chiar după livrarea produsului la consumator , obiectivul final fiind cel de a obţine o reacţie
pozitivă de la acesta.
Planificarea şi ingineria calităţii
Aceasta constă din funcţii de înaltă specializare şi din activităţi legate de planificarea, definirea şi
dezvoltarea calităţii:
 consilierea conducerii cu privire la politica firmei în domeniul calităţii şi fixarea obiectivelor
realiste ale calităţii ;
 analiza cerinţelor de calitate ale clientului şi formularea specificaţiilor de proiectare;
 analiza şi avizarea proiectării produsului cu scopul de a îmbunătăţii calitatea şi de a reduce
costurile acesteia;
 definirea standardelor calităţii şi pregătirea specificaţiilor produsului;
6
 planificarea controalelor proceselor de fabricaţie şi formularea procedurilor pentru asigurarea
conformităţii;
 dezvoltarea tehnicilor de control al calităţii şi a metodelor de verificare, inclusiv proiectarea
echipamentelor de încercări speciale;
 Studii directoare asupra capabilităţii produselor ;
 analiza costurilor calităţii
 planificarea şi/sau anticiparea controlului calităţii produselor aprovizionate, inclusiv evaluarea
furnizorilor ;
 auditul calităţii firmei ;
 organizarea programelor de pregătire şi a celor motivaţionale pentru îmbunătăţirea calităţii;
Cei 8 S de succes managerial al calităţii , dispuşi într-o formă alfabetică sunt :
* SALARIAŢI – instruiţi pentru calitate
* SALARIZAREA – motivatoare a calităţii
* SIMPLITATEA - organizatorică, tehnologică, managerială
* SISTEMUL – calităţii , în întreprindere şi în raporturile cu furnizorii
* SPECIALIZAREA – pentru produse competitive
* STILUL – de conducere, privind managementul calităţii totale
* STRATEGIA – calităţii - concordantă cu strategia întreprinderii
* STRUCTURA – organizatorică - adecvată, modernă, flexibilă cerinţelor pieţei

2.2 Evoluţia standardelor calităţii . Familia iso 9000

Sistemul calităţii , aşa cum este definit de Organizaţia Internaţională de Standardizare
(ISO) în seria de standarde 9000 referitoare la managementul calităţii , a fost dezvoltat ca
răspuns la provocările globalizării crescute a pieţei şi a fost unanim acceptat [2,5,8]. ISO are ca
obiect dezvoltarea standardizării şi facilitarea schimbului internaţional de mărfuri şi servicii.
Rezultatele activităţii ISO sunt publicate sub forma standardelor internaţionale, ghidurilor
şi altor documente similare. ISO 9000 este rezultatul unui îndelungat proces de evoluţie , care îşi
are începutul în anii 1950 în SUA. Creşterea cerinţelor de calitate în domeniul militar a condus la
primele reglementări de asigurarea calităţii. Acestea conţineau condiţii referitoare la
implementarea şi controlul măsurilor de asigurarea calităţii , structurate şi formulate după
principiul aplicabilităţii practice . Intenţia acestor reglementări a fost îmbunătăţirea
performanţelor calitative ale întreprinderilor. In decursul timpului au apărut o serie întreagă de
norme de asigurarea calităţii , la nivelul firmelor, ramurilor industriale şi apoi cu o arie extinsă
de aplicabilitate , culminând cu adoptarea în 1987 a seriei de standarde ISO 9000. Sub această

7
formă standardul era utilizabil cu precădere de firmele din sfera productivă. Ulterior, pentru a-l
face aplicabil nu numai societăţilor comerciale angajate în domeniul producţiei, standardul a fost
revizuit şi adoptat oficial în 1994 de Organizaţia Internaţională de Standardizare. Iniţial existau 3
părţi principale ale standardului iso 9000 : iso 9001, iso 9002 şi iso 9003, fiecare conţinând o
serie de clauze referitoare la proiectare, dezvoltare, fabricaţie, inspecţie, testări, montaj şi
service.
Începând cu anul 2000, ISO procedează la o sistematizare a standardelor, iso 9001
înglobând toate cele 3 părţi ale iso 9000, respectiv 9001, 9002 şi 9003 din 1994.
Numărul de proceduri se reduce faţă de varianta anterioară, în acest sens existând
proceduri documentate pentru:
 Contolul documentelor
 Controlul produsului neconform
 Controlul înregistrărilor
 audituri interne ale calităţii
 acţiuni corective
 acţiuni preventive
Standardul este structurat pe 8 capitole, după cum urmează:
1. domeniul de aplicare
2. referinţe normative
3. termeni şi definiţii
4. sistemul de management al calităţii
5. responsabilitatea managementului
6. realizarea produsului
7. măsurare, analiză şi îmbunătăţire
In România, această ultimă versiune a standardului apare în 2001, standardul denumindu-
se SR EN ISO 9001 – 2001.
Se poate afirma că seria ISO 9000 este cel mai răspândit model de conducere a
întreprinderii. Acceptarea universală de care se bucură standardul se datorează între altele
faptului că formulează numai cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească un sistem de
management al calităţii. Modul de transpunere în practică este lăsat la latitudinea firmelor. Prin
acesta, reglementările pot fi utile oricărei întreprinderi sau organizaţii, indiferent de mărimea ei
sau de branşa în care activează. Familia ISO 9000 reprezintă o grupă pentru sisteme de
management, spre deosebire de restul standardelor cunoscute, preponderent tehnice . Ideea de
bază a fost trasarea unui drum care să ducă la formarea competenţei şi a încrederii în potenţialul
8
calitativ al firmei. Clientul se poate baza pe faptul că furnizorul poate îndeplinii efectiv cerinţele
sale de calitate pentru produsul sau serviciul respectiv. Cu acesta devine limpede că în centrul
tuturor activităţilor se află satisfacţia clientului. Cerinţele şi indicaţiile standardului contribuie la
atingerea acestui obiectiv fundamental (fig.3).

Fig.3. ISO 9000 are ca scop satisfacţia clienţilor

Standardele conţin atât cerinţe pe care să le îndeplinească sistemele de managemetul calităţii, cât
şi recomandări. Elementele sistemului de managementul calităţii urmăresc:
− definirea unei politici şi unor obiective în problema calităţii ;
− stabilirea unei structuri organizaţionale şi a unor proceduri clare ;
− reglementarea competenţelor ;
− documentarea sistemului de managementul calităţii ;
− atragerea resurselor ;
− calificarea personalului;
− măsuri corective şi preventive ;
− audit intern;
− analiza şi evaluarea sistemului de managementul calităţii.
Aceste elemente alcătuiesc scheletul pe care firmele construiesc într-un mod dependent
de cunoştinţele , scopurile şi particularităţile lor . Standardele descriu numai ce trebuie să se
realizeze cu ajutorul elementelor sistemului de managementul calităţii, nu şi modul cum trebuie
firmele să se procedeze pentru transpunerea în practică a acestor elemente. O atât de mare
diversitate de firme implică o tot atât de mare diversitate de sisteme de managementul calităţii.

9
 Nu de o haină din supermarket este nevoie, ci un costum, iar acesta se potriveşte numai
celui pentru care a fost croit. Un sistem eficient de conducere a calităţii trebuie proiectat pentru a
satisface necesităţile şi aşteptările clientului , servind în acelaşi timp la protejarea intereselor
companiei . Un sistem al calităţii bine structurat este o resursă valoroasă de conducere pentru
optimizarea şi controlul calităţii în raport cu considerentele asupra riscului, costului şi
beneficiului.

3. Avantajele implementării sistemului de calitate şi respectiv ale standardelor

din familia ISO 9000
Avantajele sesizabile ale sistemelor calităţii bazate pe ISO 9000 includ [2,3,7]:
− îmbunătăţirea proiectării produsului ;
− calitate îmbunătăţită a produsului ;
− reducerea rebuturilor şi a reclamaţiilor clienţilor ;
− utilizarea eficientă a personalului, maşinilor şi materialelor, având ca rezultat o mai mare
productivitate ;
− eliminarea disfuncţionalităţilor în producţie şi a atmosferei de lucru tensionate, fapt ce are ca
rezultat îmbunătăţirea relaţiilor firmei;
− încrederea din partea clienţilor ;
− îmbunătăţirea imaginii firmei şi a credibilităţii pe pieţele naţionale şi mai ales internaţionale .

10
 4. Instrumentele calităţii
Calitatea

Calitatea produselor – suma și măsura proprietăților unui produs ce pot satisface o nevoie
cupinsă în parametrii tehnico-economici, nutriționali, estetici, de procesare, de finisare, de
ambalare.

Calitatea producției – proprietățile de producție (factori de intrare, de măsură, utilaje,

instalații, tehnologii de lucru) utilizate în atingerea caracteristicilor calitative ale produselor, în
limitele stabilite în programele de producție.

4.1. Identificarea și soluționarea unei probleme PAȘI

 identificareaproblemei
 stabilirea obiectivului de îmbunătăţire
 analizarea cauzelor
 formularea propunerilor de îmbunătăţire
 aplicarea planului de îmbunătăţire
 evaluarea rezultatelor îmbunătăţirii
 asigurarea că problema nu se va mai repeta

4.2. Tehnicile și instrumentele calității

Alegerea celor mai potrivite tehnici şi instrumente de îmbunătăţire a calităţii şi utilizarea
lor cât mai eficientă este responsabilitatea managementului de vârf, constituind o componentă a
procesului decizional din cadrul instituţiei
Ținerea sub control a calității se realizează și prin utilizarea tehnicilor statistice
În funcție de dificultatea aplicării lor: tehnici elementare, intermediare, avansate
Tehnicile si instrumentele clasice ale managementului calității au fost preluate, în
cea mai mare parte, din statistică, fiind utilizate pentru:
-ordonarea și sintetizarea datele referitoare la calitate
-luarea deciziilor referitoare la calitatea loturilor de mărfuri, pe baza analizei eșantionului
prelevat
-controlul bunei funcționări a unui proces, în scopul asigurării capacității acestuia de a obține în
mod constant nivelul de
calitate solicitat

11
 Tehnici si instrumente pentru date numerice:- permit ordonarea și prezentarea unui
ansamblu de date referitoare la calitate, într-o manieră sintetică, ușor de perceput:
-aparținând statisticii descriptive: diferite tipuri de fișe, tabele, reprezentări grafice
-tehnicile de control statistic al calității prin eșantionare
-diagrama de control
Tehnici si instrumente pentru date nenumerice:

-brainstorming
-benchmarking
-diagrama Ishikawa
-diagrama procesului
-matricea compatibilității, etc

5. Tehnici și instrumente elementare

5.1. Grafice
Definiţie reprezentări plane ce permit inţelegerea uşoară:
-a situaţiei,
-a datelor analizate.
Avantaje
-simplitate
-identificarea rapidă a tendinţelor şi caracteristicilor analizate
-transmiterea informaţiilor sub o formă uşor de reţinut
Tipuri de grafice în domeniul calităţii
Graficul de bare
– mărimea diferitelor cantităţi

Graficul de linii

12
– schimbările în timp

Graficul (diagrama) de sectoare

- ansamblu de date prelucrate
-sectoare de cerc

Graficul bandă
- ansamblu de date prelucrate
-bandă divizată de la 0 la 100%

13
Graficul Gantt
-dezvoltarea în timp a unui plan

5.2. Histograme
Definiţie - grafice ce reprezintă distribuţia datelor

5.3. Diagrame de corelație

Definiţie
-grafice ce arată legătura dintre două tipuri de date
- la creşterea unui tip de date cel de-al doilea creşte sau descreşte
Tipuri de corelaţie
-Corelaţie pozitivă - la creşterea unui tip de date cel de-al doilea creşte
-Corelaţie negativă- la creşterea unui tip de date cel de-al doilea descreşte
-Fără corelaţie – la creşterea unui tip de date cel de-al doilea are o distribuţie întâmplătoare

14
Corelaţie pozitivă

Corelaţie negativă

Fără corelaţie

5.4. Analiza prin stratificare

Definiţie-metoda de grupare a datelor pe caracteristici comune de date (tip de material, metodă
de prelucrare, etc.)

15
Clasificare după diametru

-poate fi realizată succesiv , gruparea realizându-se după caracteristici din ce în ce mai detaliate

5.5. Diagramă cauză-efect

Alte denumiri:
-diagrama ISHIKAWA
-diagrama os de peşte
SCOP: stabileşte relaţia existentă între efecte şi cauze şi permite identificarea cauzelor unei
probleme

5.6. Fișă de control

-un proces este sub control dacă variabilele caracteristice au evoluţii in limite normale, sau în
afara controlului, în caz contrar

-cand procesul este sub control, parametrii lui se menţin între două limite: inferioară şi
superioară

-este necesar să stabilim cele două limite şi să comparăm valoarea caracteristicii cu acestea

Evoluţia in timp a procesului e urmărită cu ajutorul fişei de control numită şi graficul

capacităţii procesului sau graficul de „timp. Graficul capacităţii procesului este o diagramă a
variaţiei mediei X şi a amplitudinii Ra caracteristicii de calitate in timp.

16
Paşi

17
Bibliografie
1. PRUTEANU,O., ş.a. Managementul Calităţii Totale, Junimea, iaşi, 1998.

2. MIRAMAS,M., ELHORN,P.Certificarea ISO 9000, Teora, 1998.

3. CIOBANU M ,ş,a, Ingineria Calităţii Ed.Printech 1999.

4. Raţă V. şi Raţă D. şi Ciobanu “Calitatea produselor industriale” Editura Bren Bucuresti

2002.

5. CIUREA, DRAGULĂNESCU,N., Managementul Calităţii Totale Ed.Economică.

6. TRANDAFIR V.,ANTONESCU V. Calitatea Of.Inf. Documentară pt.Ind. Constr. De

Maşini Bucureşti 1994.

7. Tribuna calităţii nr.10-2002 - Revistă lunară editată de Tribuna Economică

8. Gestiunea costurilor calităţii - Procedură cadru elaborată de ICTCM Bucureşti ediţia

1992.

9. http://www.ghidmanagement.ro/resurse/Tehnici+si+instrumente+ale+calitatii

18