Economia naturala si economia de schimb

Economia naturala reprezinta acea forma de roganizare si desfasurare

a activitatii economice in care nevoile de consum sunt satisfacute din
rezultatele propriei activitati fara a se apela la schimb.
Economia de schimb desemneaza acea forma de organizare si
desfasurare a activitatii economice in care agentii economici produc bunuri in
vederea vanzarii obtinand in schimbul lor altele necesare satisfacerii
trebuintelor.
Realitatea economica nu poate fi delimitata strict in economie naturala
si economie de schimb.Aceste forme de economie au coexistat si s-au
interconditionat de aceea aprecierea unei realitati economice ca fiind o
economie naturala sau de schimb se face pe criteriul preponderentei pe care
o forma sau alta de organizare o detine in cadrul intregii activitati economice.
Economia naturala a fost dominanta in conditiile unui nivel scazut de
dezvoltare economica.In cadrul ei fiecare producator are o activitate
diversificata producand o gama larga de bunuri in functie de sistemul propriu
de nevoi.Indivizii sunt izolati din punct de vedere economic unii fata de
ceilalti.
Nivelul eficientei economice este redus iar pentru majoritatea oamenilor
productia si consumul sunt imbinate intr-o singura functie.(autoconsum).
Dealungul timpului, economia naturala a cunoscut o tendinta evidenta
de restrangere relativa.In prezent elemente ale economiei naturale mai exista
doar in gospodariile agrare traditionale si in tarile cel mai putin dezvoltate din
punct de vedere economic.
Restrangerea economiei naturale a fost insotita de afirmarea si
extinderea economiei de schimb.Aceasta reprezinta forma universala de
organizare si functionare a activitatii economice in lumea contemporana.
Trasaturile economiei de schimb ***
a) Specializarea agentilor economici
Spre deosebire de producatorul universal caracteristic economiei
naturale economia de schimb are la baza diviziunea sociala a muncii care
genereaza agenti economici specializati.Prin specializare si recurgerea la
schimb, fiecare agent economic are posibilitatea sa obtina mai mult fata de
situatia cand ar produce singur intreaga gama de bunuri necesare existentei
sale.(economia de subzistenta).Specializarea unui agent economic intr-un
domeniu sau altul de activitate are la baza avantajul detinut intr-o activitate
in raport cu alta.Deciziile de specializare se intemeiaza constient sau intuitiv

pe teoria avantajului relativ sau comparativ.

Un agent economic detine un avantaj absolut atunci cand produce o cantitate
data de bunuri cu mai putine resurse in raport cu oricare alt agent economic
sau reciproca din resurse identice acesta obtine o cantitate mai mare de
bunuri in raport cu oricare alt agent economic.
Un agent economic dispune de un avantaj relativ sau comparativ in raport cu
altii daca obtine un anumit bun cu un cost de oportunitate mai mic in raport
cu al celorlalti.Costul renuntarii la toate celelalte alternative de productie sau
consum in favoarea producerii sau consumarii unui anumit bun reprezinta
costul de oportunitate.
Exemplul privind avantajul relativ sau specializarea se va studia la seminar.
Specializarea fundamentata economic genereaza nu numai sporirea
rezultatelor cu un efort dat ci si necesitatea cooperarii intre agentii
economici.Ea face ca activitatea si satisfacerea nevoilor unuia sa fie
dependente de ale celorlalti.
Specializarea este forta coeziunii unei economii.