Sunteți pe pagina 1din 26

Ce sunt politicile economice?

Politicile economice reprezintă un ansamblu de


obiective, mecanisme de transmisie
instrumente şi pârghii prin care statul
intervine în diferite sectoare ale
economiei (fiscal, monetar, industrial,
agricol, social etc.)

Politicile economice exprimă ansamblul


alegerilor economice al autorităţii
publice, similar alegerilor economice
ale consumatorului, producătorului,
investitorului, etc.
Obiective generale ale
politicii economice :

• Creşterea economică.
• Ocuparea forţei de muncă - reducerea
şomajului.
• Stabilitatea preţurilor – controlul inflaţiei.
• Echilibrul extern – echilibrul balanţei de plăţi.
• Controlul deficitului bugetar - datoria publică.
Categorii de politici - componente ale politicii
economice
• Politica de creştere economică
• Politica monetară
• Pofitica fiscală
• Politica veniturilor
• Politici sectoriale
• Politici regionale
• Politici specifice
De unde provine nevoia de politici
economice?
Eşecul pieţelor
Disfuncţionalităţile pieţelor - se regăsesc la nivelul economiei
naţionale sub forma inflaţiei, şomajului, stagnării creşterii economice,
dezechilibrelor balanţei de plăţi etc.

Existenţa unei contradicţii între logica economică şi


normele morale ale societăţii
Problemele sociale ale securităţii, inegalităţii veniturilor, sărăciei,
asistenţei medicale, impun măsuri şi politici macroeconomice cu
caracter public

Raţiuni de ordin politic sau militar (ex: apropierea de


Uniunea Europeană şi NATO)
De unde provine nevoia de politici economice?

Eşecul pieţelor
• ansamblu de situaţii în care nu sunt îndeplinite condiţiile necesare
obţinerii unei soluţii privind funcţionarea eficientă a pieţelor.
• esenţa eşecului pieţei constă în inabilitatea indivizilor de a coopera.
Cooperarea dintre indivizi poate asigura criteriul lui Pareto de
eficienţă: îmbunătăţirea utilităţii unui individ nu trebuie să diminueze
utilitatea nici unui alt individ.

Factorii care provoacă eşecul pieţei sunt:

• Deficienţe în atribuirea drepturilor de proprietate


• Externalităţile
• Bunurile publice
• Concurenţa imperfectă
• Asimetria informaţională (hazardul moral, selecţia adversă)
Eşecul pieţelor

• Asimetria informaţională discrepanţa în volumul şi calitatea


informaţiei între partenerii unei tranzacţii, ce conduce la probleme în
sistemul economic atât înaintea cât şi după desfăşurarea tranzacţiei.

• Selecţia adversă - este o problemă creată de asimetria


informaţională înainte de desfăşurarea tranzacţiei şi constă în
vicierea procesului de selecţie a celui mai bun partener în tranzacţia
respectivă, indiferent de natura tranzacţiei (vânzare – cumpărare,
creditare – împrumut, etc.).

• Hazardul moral - este cealaltă faţetă a asimetriei informaţionale, ce


apare după desfăşurarea tranzacţiei. Spre exemplu într-un contract
de credit hazardul moral constă în utilizarea creditului în scopuri
imorale şi ilegale din punct de vedere al creditorului. Dacă cel ce a
acordat creditul ar fi cunoscut intenţiile reale ale debitorului,
acordarea creditului nu ar mai fi avut loc.
Existenţa unei contradicţii între logica
economică şi normele morale ale societăţii

Aspectele economice ale vieţii nu sunt singurele


care contează pentru oameni; uneori admitem
abateri de la “logica pieţei”
Egalitatea şanselor, accesul la educaţie sau
asistenţa medicală de bază nu sunt distribuite
de piaţă într-o manieră acceptată de societate.
Cererea şi oferta de politici economice

Oamenii se împart după diverse


caracteristici (educaţie, venit, zonă
geografică, vârstă) în grupuri cu nevoi
particularizate
Cererea şi nevoia nu sunt sinonime. Care
este preţul pe care oamenii îl plătesc
pentru a beneficia de efectele politicilor
economice?
Oferta de politici economice

Provine de la partidele politice, care oferă:


• Soluţii cu caracter general la problemele
economiei (ex: doctrina liberală militează pentru
o prezenţă mai redusă a statului, în timp ce
doctrina socialistă susţine o implicare mai
pronunţată.
• Soluţii concrete cu caracter conjunctural (vizând
probleme de moment ale economiei – cota unică
de impozitare, pensiile, problema demografică
etc)
Statul şi politicile economice

Cine implementează politicile economice?


Indiferent de natură, obiective sau beneficiari, toate au o
trăsătură comună: prezenţa statului.
Rolul statului se manifestă prin pârghii şi instrumente de
corectare a acelor distorsiuni apărute în urma
confruntării dintre interesele individului şi cele ale pieţei.
Funcţiile statului (R. A. Musgrave) :
• funcţia alocativă
• funcţia distributivă
• funcţia de stabilizare
• funcţia de reglementare
Statul şi politicile economice

Statul nu este un monolit, ci un ansamblu de


organizaţii şi instituţii:

- Guvern
- Banca Naţională a României
- Consiliul Concurenţei
- Administraţii locale
• Fiecare din acestea sunt responsabile de
implementarea uneia sau mai multor politici:
(monetară şi valutară - BNR, vamală, fiscală şi
socială – Guvern)

• Politicile economice pot fi contradictorii în ceea


ce priveşte obiectivele (inflaţia şi şomajul pe
termen scurt, stabilitatea cursului de schimb şi
echilibrul balanţei comerciale)

• Este necesar să existe o coordonare între


diferitele politici
Există mai multe opinii în rândul
economiştilor privitoare la rolul statului şi
politicilor economice:
• Marx
• Keynes
• Friedman
• Mises
Deşi nu există un punct de vedere unanim
acceptat, există un consens general
privind necesitatea şi rolul politicilor
• Eficienţa politicilor economice
• Există situaţii în care politicile economice
se pot dovedi ineficiente sau subiective
(problema principal-agent sau influenţele
politicului, teoria ciclului electoral de
afaceri)
• Eşecul statului este un fenomen tot atât de
real ca şi eşecul pieţei.
Metodologia elaborarii politicii economice

• Se stabilesc obiectivele
 Acestea se refera la scopurile fundamentale ale politicii
 Exista un obiectiv stategic (o functie de bunăstare sociala/individuala ce trebuie
maximizata) si obiective tactice (ocuparea deplina, stabilitatea preturilor, echilibrul
de balantei externa, crestere economica)

• Se stabilesc tintele intermediare


 Trepte care trebuie atinse pentru a se putea indeplini obiectivele tactice si apoi
obiectivul stategic

• Se identifica instrumentele de politica economică optimale pentru


atingerea obiectivelor (rata dobanzii, rata marginala de impozitare,
cheltuielile publice)
Obiectivele politicii economice

Obiectivele politicii economice deriva din


functiile statului:
• alocarea,
• stabilizarea
• distributia.
Functia de alocare

• Optimul lui Pareto – eficacitatea economica consta in


utilizarea totalitatii resurselor disponibile in asa fel incat
se sa obtina maximum de satisfactie pentru indivizi.
• Alocarea resurselor este optima atunci cand nu mai
putem imbunatati satisfacerea individului fara a dauna
satisfacerii altui individ.

• Deficientele economiei de piata – pot aparea 2 situatii in


care initiativa privata si schimburile libere nu permit
asigurarea unei alocari optime a resurselor si impun
implicarea statului - serviciile publice si externalitatile.
Functia de stabilizare

• Urmareste reglarea evolutiei variabilelor


macroeconomice in asa fel incat sa se limiteze sau sa se
evite principalele dezechilibre ce pot afecta economia
nationala.
• Se actioneaza pentru realizarea obiectivelor:
– cresterea economica
– atenuarea șomajului
– stabilitatea preturilor
– echilibrul extern
Functia de distributie

• Presupune redistribuirea directa intre agentii economici


prin prelevari obligatorii (cotizatii sociale, impozite) si prin
transferuri (ajutoare, subventii), dar si o redistribuire
indirecta pe care o opereaza statul in favoarea functiilor
sale de alocare si stabilizare.
• O relansare a economiei prin consum poate sa se faca
cu prioritate in beneficiul salariatilor cei mai defavorizati, pe
cand o relansare prin investitii poate sa imbunatateasca cu
prioritate profitul intreprinderilor.
La stabilirea obiectivelor se impune
respectarea anumitor reguli si principii, cum
sunt:

• obiectivele trebuie ierarhizate in functie de importanta lor


• la fixarea obiectivelor trebuie sa se aiba in vedere termenele
la care pot fi solutionate problemele – unele pe termen scurt,
altele pe termen lung
• trebuie avut in vedere caracterul de complementaritate si
interdependenta al unor obiective – potrivit caruia necesitatea
atingerii unui obiectiv atrage dupa sine formularea si
atingerea altor obiective
• trebuie sa se aiba in vedere existenta conflictelor dintre
obiective
Exemple de obiective de politica economica:

 pe termen scurt
•cresterea gradului de folosire a fortei de munca
• stabilitatea preturilor
• imbunatatirea balantei de plati externe

 pe termen lung
• dezvoltarea economiei
• imbunatatirea alocarii factorilor de productie (promovarea competitiei,
cresterea mobilitatii fortei de munca, a mobilitatii capitalului, etc)
• satisfacerea nevoilor colective (aparare, educatie, sanatate publica)
• imbunatatiri in distributia veniturilor si a avutiei
• protectia unor industrii
Instrumentele intervenţiei
guvernamentale
• Norme şi reglementări – concepute pentru
ca forţele pieţei să fie operante şi eficiente
• Producţia de bunuri publice
• Plăţile de transfer – modifică efectele de
distribuire prin redistribuire
• Impozitele
Impozitele

Evidenţiază prezenţa intervenţiei guvenamentale


în trei direcţii:

1. Finanţarea cheltuielilor
2. Stimularea ag. ec. în dimensionarea
profitului
3. Modificarea distribuirii veniturilor
Tipuri de instrumente

Instrumente economice indirecte - pot schimba comportamentul ag ec prin


schimbarea preferintelor si prin modificarea seturilor de posibilitati.

• Schimbarea preferintelor poate fi influentata prin:


– instrumente extraeconomice – apeluri morale, masuri educative, reclama
– instrumente economcie – schimbarea nivelului veniturilor, schimbarea nivelului
preturilor

• Modificarile seturilor de posibilitati – sunt determinate de o serie de


constrangeri in cadrul sistemului: constrangerea bugetara – reprezentata de
nivelul bugetului dat de venit si avutia disponibila. Se actioneaza prin:
- instrumente globale (politici fiscale, monetare – impozite si taxe pe venit,
dobanzi, credite). Modul cum sunt acestea fixate influenteaza fluxurile de
venituri, de cheltuieli, economisirea, investitiile, consumul, productivitatea.
- preturile relative – ale unor produse sau resurse– pot duce la efectul de
substitutie.
Tipuri de instrumente

Instrumente economice directe – controlul


preturilor la anumite produse, controlul chiriei,
controlul cantitativ unor factori daunatori –
poluarea, controlul calitativ al unor produse
(medicamente, alimente, bauturi, produse
chimice)
Practicarea controlului direct al preturilor si chiriilor
este criticată de majoritatea economistilor pt ca
duce la eliminarea concurentei si la introducerea
in economie, pe usa din dos, a mecanismelor
monopoliste.
Gruparea generală a instrumentelor în relaţia
cu obiectivele:
Familia de instrumente Instrumentele de politică economică Rol, mod de folosire

Instrumentele finanţelor publice Cheltuieli bugetare - efectuate pentru Sporirea cheltuielilor bugetare înseamna
(politica fiscala) investuitii, subventii si transferuri de cresterea ofertei de bunuri publice catre
capital la întreprinderi si gospodarii populatie, inclusiv cresterea fondurilor pt
asistenta sociala si alte ajutoare

Veniturile bugetare - provevite din Sporirea veniturilor bugetare poate


impozite directe, indirecte, accize determina diminuarea inclinaţiei spre
economisire, spre investiţii

Instrumente banesti si de credit Rata dobâzii primare, rata rezervelor Politica banilor scumpi
(politica monetara) minime obligatorii, taxa scontului, etc. Politica banilor ieftini

Instrumente de control direct pe Niveluri minimale sau maximale de Piaţa bunurilor si servicilor
diferite piete specifice preturi, de cantitati sau valori, Piaţa muncii
standarde de calitate, Piaţa financiară
Salariul minim pe economie,norme de
sănătate şi protecţia muncii
Curs de schimb, rata preferenţială a