LICEUL TEHNOLOGIC „V. M.

CRAIU”
BELCESTI – IASI
FILIERA TEHNOLOGICA
PROFIL SERVICII

PROIECT PENTRU OBTINEREA CERTIFICATULUI

DE COMPETENTE PROFESIONALE

-NIVEL IV DE CALIFICARE-

PROFESOR COORDONATOR, ABSOLVENT,

Ciorpac Sabina Căpitanu Catalina

BELCESTI 2023

1
 LICEUL TEHNOLOGIC „V. M. CRAIU”
BELCESTI – IASI
FILIERA TEHNOLOGICA
PROFIL SERVICII

TITLUL PROIECTULUI

Ambalajul – mijloc de protejare, informare si

promovare

CALIFICAREA : TEHNICIAN IN ADMINISTRATIE

PROFESOR COORDONATOR, ABSOLVENT,

Ciorpac Sabina Căpitanu Catalina

BELCESTI 2023

2
 CUPRINS

Argument............................................................................................................................4

CAP. I. Ambalajul..............................................................................................................5

1.1 Istoria ambalajelor..................................................................................................5

1.2 Clasificarea ambalajelor.........................................................................................7
1.3 Materiale utilizate pentru confecționarea ambalajului..........................................10
1.4 Principii de proiectare si estetica ambalajelor.......................................................12

1.5 Metode si tehnici de ambalare....................................................................................15

1.6 Preambalarea si pre ambalajul.....................................................................................18

CAP. II Rolul ambalajului in politica de promovare........................................................19

2.1 Funcțiile si importanta ambalajului.............................................................................19

2.2 Factorii care determina alegerea ambalajului.............................................................21

2.3 Impactul ambalajelor asupra mediului si reciclarea deșeurilor...................................22

2.4 Protecția, promovarea si păstrarea ambalajului...........................................................23

2.5 Tehnologia de reciclare...............................................................................................24

CAP. III Studiu de caz.......................................................................................................25

Concluzii...........................................................................................................................27
Bibliografie.......................................................................................................................28

3
 ARGUMENT

Lucrarea își propune sa prezinte ambalarea ca si etapa a procesului de producție si

marketing, precum si unele aspecte economice din procesul de fabricare a ambalajelor.
Eticheta ecologică este o acțiune voluntara, promovarea produselor ecologice
contribuie la utilizarea eficientă a resurselor protejând mediul, prin furnizarea către
consumatori a unor informații corecte, exacte despre produse.
O etichetă ecologica poate face referire la unul sau mai multe criterii, maxim trei,
care protejează mediul. Eticheta ecologica se acorda anumitor grupe de produse printre
care: mașini de spălat vase, aparate frigorifice, detergenți pentru vase, detergenți pentru
rufe, lacuri si vopsele pentru uz gospodăresc, vopsele de interior, lacuri, mașini de spălat
rufe, produse textile, îmbrăcăminte etc.
In primul capitol am surprins definiția ambalajului si istoria cartoanelor. Am
clasificat ambalajele in funcție de mai multe criterii. Am mai inclus si materialele folosite
in confecționarea ambalajului.
Al doilea capitol scoate in evidenta rolul ambalajului in politica de promovare. In
acest capitol am adus in discuție funcțiile ambalajului, impactul ambalajelor asupra
mediului, tehnologia de reciclare.
In al treilea capitol este vorba despre studiul de caz cu privire la ambalajul
ciocolatei Milka.
Finalul proiectului se încheie cu concluzia si bibliografia.

4
 CAPITOLUL I AMBALAJUL

1.1 ISTORIA AMBALAJELOR

AMBALAJUL este un mijloc (sau ansamblu de mijloace) destinat sa cuprindă sau

sa învelească un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protecția
temporara din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic in scopul menținerii
calității si integrității acestora in stare de livrare, in decursul manipulării, transportului,
depozitarii si desfacerii pana la consumator, sau pana la expirarea termenului de garanție.

AMBALAJUL este un sistem fizico-chimic cu funcții complexe, destinat sa

asigure protecția temporara a produselor din punct de vedere fizic, chimic si biologic in
scopul menținerii calității si integrității acestora in procesul manipulării transportului,
depozitarii si desfacerii – pana la consumator sau pana la expirarea termenului de garanție
(conform STAS 5845/1-86 si Ordonanța Guvernului 39/1995)

AMBALAJUL TOTAL include funcția sociala si compatibilitatea sa ambientala.

ISTORIA AMBALAJELOR

Istoria cartonului ondulat se întinde pe o perioada de peste 100 de ani, iar apariția
acestui material a fost impulsionat de nevoia unui nou tip de ambalaj superior celor
existente pana atunci.

Hârtia ondulata printr-un mijloc mecanic, intre doua valuri canelate, a fost obținuta
prima data in Anglia, in anul 1856 si a fost utilizata in premiera ca ambalaj, de către un
american, in 1871. Cartonul ondulat propriu-zis a apărut in 1874, in America, când s-a
adăugat, prin lipire, un strat neted de hârtie peste hârtia ondulata.

La începutul secolului XX apar primele mașini de carton ondulat, iar acest produs
impune in industria ambalajelor, in America si Europa. In timp, producția de carton si
ambalaje se dezvolta in ritm alert, lărgindu-se gama sortimentala si îmbunătățindu-se
calitatea acestui produs. Ambalajele din carton ondulat capătă funcții noi, devenind
promotoare ale desfacerii mărfurilor, prin aspectul lor tot mai atrăgător.

In tara noastră, cartonul ondulat s-a produs prima oara in anul 1957, in fabrica
existenta la Ghimbav, localitate aflata la 10 km de municipiul Brașov, In anii următori,

5
acest sector a cunoscut o dezvoltare apreciabila, cererea acestui produs pe piață fiind in
continua creștere.

Produsele de îngrijire a pielii reprezintă una dintre cele mai dinamice piețe in
ultimii ani. Statele Unite care sunt considerate cea mai mare piață, cifra de afaceri
cifrându-se la zeci de miliarde de dolari, sunt considerate a fi barometrul cel mai bun, in
ce privește tendințele si schimbările.

Începând cu anii ’80, pe piața americana a cosmeticelor au apărut presiuni din

partea consumatorilor care au început sa solicite produse cu acțiune certa si persistenta in
timp împotriva îmbătrânirii. Motivul? Înaintarea in vârstă a generațiilor „nebune” ale
anilor ’50-’60. Este vorba de ceea ce sociologii si psihologii numesc „baby boomers”,
generațiile rezultate in urma exploziei de nașteri de după Cel De-al Doilea Război
Mondial. Aceste generații sunt cele care au schimbat mentalitățile in lumea occidentala in
cea de-a doua jumătate a secolului XX.

Sunt generațiile responsabile de explozia rock’roll-ului la sfârșitul anilor ’50, de

fenomenul „flower power” dublat de revolta tinerilor in anii ’60 si, in general, de
schimbarea mentalităților puritane care au constituit baza societății americane tradiționale.
Anii ’80 au adus la maturitate primele valuri de baby boomers si au impus o noua categorie
– yuppies, adică noua generație de succes, care da o mai mare atenție si cheltuie mult mai
mult pe îmbrăcăminte si produse de îngrijire.

Figura 1.1 Ambalaje din carton

6
1.2 CLASIFICAREA AMBALAJELOR

A. După modul de folosire

➢ De unica folosință
➢ Refolosibile (returnabile)

Figura 1.2 Ambalaj din plastic

B. După materialul folosit in confecționarea ambalajelor

➢ ambalaje din hârtie si carton
➢ ambalaje din sticla
➢ ambalaje din metal
➢ ambalaje din materiale plastice
➢ ambalaje din lemn, înlocuitori din lemn si împletituri
➢ ambalaje din materiale textile
➢ ambalaje din materiale complexe
C. După tip
➢ plicuri
➢ pungi
➢ plase
➢ lăzi
➢ cutii
➢ flacoane
➢ borcane etc.
Figura 1.3 Ambalaj din sticla

7
 D. După domeniul de utilizare
➢ ambalaje de transport
➢ ambalaje de desfacere si prezentare
E. După specificul produsului ambalat
➢ ambalaje pentru produse alimentare
➢ ambalaje pentru produse nealimentare
➢ ambalaje pentru produse periculoase
➢ ambalaje individuale
➢ ambalaje colective

Figura 1.4. Ambalaje pentru produse alimentare

F. După gradul de rigiditate

➢ ambalaje rigide
➢ ambalaje semirigide
➢ ambalaje suple
G. După modul de circulație al ambalajului
➢ ambalaje refolosibile
➢ ambalaje nerefolosibile – tip pierdut
H. După sistemul de circulație
➢ sistem de restituire a ambalajelor
➢ sistem de vânzare – cumpărare a ambalajelor
I. După sistemul de confecționare a ambalajelor
➢ ambalaje fixe

8
➢ ambalaje demontabile
➢ ambalaje pliante
J. După căile de transport
➢ ambalaje pentru transport terestru
➢ ambalaje pentru transport fluvial – maritim
➢ ambalaje pentru transport aerian
K. După destinație
➢ ambalaje pentru piața externa
➢ ambalaje pentru piața interna

Figura 1.5. Semne aplicate pe ambalaje

9
 1.3 MATERIALE UTILIZATE IN CONFECTIONAREA AMBALAJULUI

Diversitatea materialelor folosite pentru ambalarea produselor este foarte mare.

Privit din punct de vedere tehnic, ambalajul mărfurilor este alcătuit dintr-un ansamblu de
materiale destinat protecției calității si integrității produselor, facilitării operațiilor de
circulație a mărfurilor.

De asemenea, calitatea produselor este influențată de calitatea ambalajului prin

faptul ca un ambalaj necorespunzător poate atrage după sine deprecierea produsului, adică
sa contribuie la diminuarea calității lui.

Daca privim ambalajul ca un produs finit oarecare, având o destinație precizata, in

el se pot identifica cheltuieli cu materiile prime si cheltuieli de obținere.

Alegerea materialului folosit pentru ambalaje depinde de mai mulți factori dintre
care am putea aminti:

• caracteristicile produsului ce urmează a fi ambalat;

• domeniul de utilizare a ambalajului;
• mărimea factorilor care pot acționa asupra produsului pe timpul
manipulării, transportului si al depozitarii;
• tehnica de ambalare utilizata;
• destinația produsului;
• nivelul de dezvoltare si puterea economica, etc.

Materialele celulozice

Ambalajele din materialele celulozice dețin ponderea principala in totalul

ambalajelor. In funcție de perioade si de tari, se înregistrează sensibile fluctuații.
Materialele care pot lua locul in viitor de materialele celulozice sunt materialele
plastice.

Dintre materialele celulozice utilizate pentru confecționarea diferitelor tipuri de

ambalaje amintim: hârtia, cartonul si mucavaua.

10
 Cartonul pentru ambalaje poate fi:

1. carton duplex – este format din doua straturi diferite de material fibros, unite in stare
umeda prin presare. Cartonul duplex se fabrica in doua tipuri:
tipul E – pentru ambalaje care se imprima prin procedeul ofset. De aceea stratul
superior (fata 1) este fabricat din pasta chimica înălbita a cărei culoare alba si netezire
permit imprimarea ofset;
tipul O (obișnuit) – pentru alte ambalaje, confecții si lucrări poligrafice.
2. Carton triplex – este format din minim trei straturi diferite de material fibros, unite in
stare umeda prin presare. Cartonul triplex are o rezistenta mare la plesnire, utilizat in
special pentru ambalaje de transport si grupare si mai puțin pentru ambalaje de
desfacere – prezentare.
3. Cartonul ondulat – este format din unul pana la patru straturi netede si unul sau trei
straturi ondulate din hârtie inferioara sau superioara de ambalaj, unite intre ele
printr-un adeziv. Se obține astfel un obiect de tip Sandwich ușor si stabil. Elementul
de baza este obținut prin asocierea, prin lipirea, a unui strat plat cu un strat ondulat.
Cartonul ondulat are o rezistenta si o elasticitate buna.
Materialele auxiliare pentru producerea ambalajelor
Numărul acestora este foarte mare: coloranți, pigmenți, cerneluri, adezivi, etc. Aceste
materiale influențează calitatea ambalajelor, atribuindu-le calități estetice si
funcționale.
Un alt material auxiliar utilizat de aceasta data pentru consolidarea, adică creșterea
rezistentei ambalajelor sunt benzile de balotare si adezivii.
O alta grupa o constituie materialele pentru amortizare si protecție împotriva
șocurilor. Aceste materiale protejează împotriva șocurilor, a frecărilor si in unele
cazuri chiar pentru rigidizarea ambalajelor. Dintre materialele noi de amortizare putem
aminti: cartonul ondulat, lâna minerala, materialele expandate si cele cu bule de aer.
O ultima grupa de materialele auxiliare o constituie lacurile si vopselele. Acestea,
pe lângă contribuția care o au la creșterea rezistentei ambalajelor la acțiunea factorilor
atmosferici, măresc rezistenta la coroziune, la razele solare, la schimbările de
temperatura, etc.

11
Figura 1.6 Simboluri inscripționate pe ambalaje
1.4 PRINCIPII DE PROIECTARE SI ESTETICA AMBALAJELOR
Proiectarea ambalajelor este unul dintre cele mai importante elemente ale
comercializării produselor. Proiectarea ambalajului trebuie integrata procesului de
producție a produsului de ambalat, numai așa fiind satisfăcute funcțiile ambalajului de:
protecție, manipulare, informare, prezentare.
Pe baza condițiilor pe care trebuie sa le îndeplinească ambalajul, se poate trece la
determinarea ambalajului optim si apoi la alegerea metodei de ambalare.

12
 Ambalajul optim este acela care, pe lângă îndeplinirea rolului funcțional, implica
un consum minim de material si manopera, iar pentru operațiile de umplere, manipulare,
închidere, etc. necesita utilaje cat mai puțin costisitoare, cu efort minim (eventual sa
permită automatizarea procesului), si este, evident, economic.
Pentru facultatea schimbului pe plan național, cat si pe plan internațional,
Organizația Internațională de Standardizare (ISO) a trecut la realizarea unor normative si
standarde pentru confecționarea si fabricarea ambalajelor (5,6,18,19,20,28)
Etapele generale ale proiectării ambalajelor sunt:
❖ Explorarea preliminata in timpul căreia se aduna idei si se fac schițe cu privire la
dimensiunile si aspectul exterior al ambalajului;
❖ Alegerile variantei optime de ambalaj si punerea la punct a elementelor grafice;
❖ Modificările finale, cu includerea specificațiilor tipografice, a ilustrațiilor si a altor
implementări grafice;
❖ Finalizarea, din punct de vedere al producției si pregătirea imprimării.
Prin forma si dimensiunile sale, ambalajul trebuie sa faciliteze operațiile de
manipulare, sa protejeze produsul ambalat si sa contribuie la comercializarea ușoară a
acestuia. Este necesar ca prin calitățile estetice pe care le conferă, ambalajul sa
determine impulsul de cumpărare a produsului.
Indicatorii de calitate ai unui ambalaj se împart in doua categorii:
- Indicatorii tehnico-economici: caracteristicile funcționale si tehnico-
constructive, materialele, economicitatea;
- Indicatorii de ordin estetic: raport forma-finalitate, forma-material, grafica,
compoziție, influenta psihologica.
Estetica ambalajelor este subordonata economicității: obiectivul nu este de a obține
ambalaje frumoase, ci ambalaje care sa răspundă optim cerințelor activității practice:
protecția produsului, dar si vânzarea acestuia.
Prin intermediul culorii, ambalajul are in primul rând, un efect vizual si apoi un
efect psihologic. Rolul estetic al culorii de a atrage si de a retine privirea este îndeplinit
atunci când acesta imprima ambalajului o impresie de soliditate si pune in valoare
calitățile produsului, subliniind caracterul sau specific.

13
 PROIECTAREA UNUI AMBALAJ
Pentru ca in general proiectarea unui ambalaj se face in strânsă legătura cu
produsul pe care urmează sa-l conțină, designerii se pot folosi in demersul lor de date
acumulate in urma cercetării de piață făcută pentru a afla daca produsul nou creat
corespunde nevoilor consumatorilor.
Totul începe de la produsul ce urmează a fi ambalat si de nevoile pe care aceasta
trebuie sa le satisfacă pe piață, pentru ca ambalajul trebuie sa reflecte caracteristicile
produsului in totalitate, dar mai ales sa-l facă ușor de vândut.
La început se stabilesc dimensiunile si greutatea produsului, pentru a vedea cat de
mare si mai ales din ce material va fi făcut ambalajul, pentru a putea sa susțină greutatea
produsului in primul rând, si in al doilea rând pentru a putea fi rezistent factorilor externi
si a proteja produsul. Apoi se stabilește forma ambalajului in strânsă legătura cu forma
produsului, pe baza formei creându-se ștanța, care va deveni un suport pentru grafica.
Când se pornește la construirea graficii, trebuie avute in vedere o serie de aspecte
si de elemente obligatorii pe care trebuie sa le conțină ambalajul (atât cele obligatorii, cat
si cele pe care producătorul le vrea tipărite pe ambalaj):
✓ Denumirea produsului;
✓ Denumirea producătorului, a importatorului, a distribuitorului si adresa;
✓ Locul de proveniență al produsului;
✓ Marca, logo;
✓ Ingrediente;
✓ Instrucțiuni de folosire;
✓ Gramaj;
✓ Data fabricării;
✓ Termenul de valabilitate;
✓ Codul de bara;
✓ Traducerea in limba romana pentru produsele importate.

Abia după ce sunt plasate elementele obligatorii, se trece la partea de creație propriu-
zisa, unde trebuie sa se aibă in vedere publicul ținta, căruia ii este adresat produsul si

14
categoria din care acesta face parte (premium, medium, low), pentru a ști intre ce linii
trebuie plasat ambalajul. Apoi se fac mai multe scheme, iar pe baza schemelor se pun in
practica ideile creative, in urma cărora rezulta mai multe variante de propuneri de ambalaj.
Dintre aceste propuneri se aleg trei care se prezinta producătorului, însoțite de un
concept creativ pentru fiecare propunere in parte, după care fie clientul alege varianta care
ii place cel mai mult, ceea ce este cam riscant, fie cele trei variante se supun unui Focus
Group, format din publicul țintă, iar in funcție de rezultate, se alege varianta care se bucura
de cel mai mare succes, lucru care se face de obicei.
Varianta aleasa va fi tipărită si se realizează prototipul, apoi se trece la faza de
industrializare propriu-zisa.
Ambalajul astfel creat va ajunge pe piață, cu tot cu produs, iar pătrunderea lui va fi
susținută de o campanie de lansare si va fi făcut cunoscut prin intermediul mijloacelor
media, pana când va ajunge la un anumit grad de notorietate, ca apoi sa fie vândut prin
intermediul canalelor de distribuție.
1.5 Metode si tehnici de ambalare
Odată cu dezvoltarea societății si implicit a proceselor de producție s-a dezvoltat si
industria de ambalaje. Se caută ca prin procedee noi sa se ajungă la o mai buna realizare
a funcțiilor ambalajelor. Totodată, se urmărește creșterea productivității muncii, atât la
confecționarea ambalajelor, cat si la ambalarea produselor.
Ambalarea se poate face pe linii semiautomate sau automate de mare productivitate,
ce pot realiza formarea ambalajelor, desfacerea lor, umplerea si închiderea lor.
Ambalajul si produsul formează un sistem, de aceea metodele de ambalare trebuie sa
tina seama de relațiile de interdependenta ce se stabilesc. Tendințele actuale remarcate in
concepția ambalajelor si a metodelor de ambalare sunt:
o reducerea consumului de materii prime, materiale si energie;
o creșterea duratei de conservare a produselor;
o sporirea performantelor ambalajelor prin combinarea materialelor de
confecționare;
o facilitarea reintegrării in mediu a ambalajelor in etapa post-consum.

15
 Metoda de formare a ambalajului se adopta in funcție de materialul celulozic folosit,
tratat sau netratat, sau in funcție de posibilitatea de închidere prin termosudare, prin lipire
sau pliere.
1. Ambalarea aseptica
• poate fi definita ca umplerea unui produs steril comercial in recipiente sterile in
condiții aseptice si închiderea recipientelor astfel încât reinfecția este prevenita (
închidere ermetica)
• se obțin produse calitativ superioare, cu durata de valabilitate mărită;
• presupune atât sterilizarea produsului, cat si a ambalajelor utilizate;
• termenul aseptic implica absenta sau eliminarea oricărui organism nedorit din
produs, ambalaj sau alte zone specifice, in timp ce termenul ermetic este folosit
pentru a indica proprietăți mecanice corespunzătoare excluderii pătrunderii
microorganismelor intr-un ambalaj si a gazelor sau vaporilor de apa si din ambalaj;
• tehnologia aseptica păstrează alimentele in siguranță, proaspete si gustoase pentru
minimum 3 luni, fără adăugarea de conservanți sau depozitarea in frigider;
• alimentele își păstrează mai bine compoziția, gustul si calitățile nutritive;
• ambalajele aseptice au forme variate si sunt accesibile oricărui consumator, prin
folosirea lor se economisește energie si materie prima;
• ambalajul aseptic este sterilizat înainte de a fi umplut cu alimentul tratat termic
UHT (Ultra High Temperature), rezultând astfel un produs alimentar cu durata de
viată de peste 3 luni.
2. Ambalarea in vid sau atmosfera modificata (MAP)
• este o metoda bazata pe evacuarea aerului din ambalaj înainte de sigilarea
(etanșarea) sa;
• in interiorul ambalajului se creează un mediu care ajuta la păstrarea in bune
condiții a produselor alimentare perisabile si prelungirea duratei de valabilitate;
• este permisa de asemenea introducerea in ambalaj a unor amestecuri de gaze cu
rol protector (atmosfera modificata-MAP);
• metoda este aplicata cu succes atât in cazul produselor alimentare, cat si in cazul
produselor nealimentare (produse medicale, produse chimice, electronice etc.);

16
 • ambalajele folosite pot fi flexibile (pungi din folii multistrat extrudate) sau
caserole termo formate din folii termorigide.
3. Ambalarea in pelicula aderenta
• aplicarea pe suprafața produselor, prin pulverizare, a acetogliceridelor sau a
emulsiilor de adezivi ce formează după uscare un strat aderent, rezistent si
impermeabil;
4. Ambalarea in folii contractibile
• foliile contractibile „îmbracă” produsele solide de forma regulata sau neregulata,
individuale sau in grupuri, ce pot fi manipulate ca o singura unitate, prin așezarea
pe o placa-suport;
5. Ambalarea in folii extensibile
• foliile contractibile sunt concurate de foliile extensibile, care pot îndeplini aceleași
funcții, fără a fi necesara trecerea produselor ambalate in folii, prin tunele de
contracție;
6. Ambalarea in recipiente
• Sticle pentru lichide alimentare, cutii din hârtie si carton sau din materiale
complexe pentru fluide si semifluide.
Sunt mai mulți factori de care trebuie sa se tina seama la alegerea liniei de ambalare.
Aceștia se refera la:
- utilajul folosit la ambalare;
- producția care trebuie realizata;
- dimensiunea ambalajelor ce trebuie formate;
- frecventa schimbărilor ambalajului;
- spațiul necesar montării liniei.
Modificările probabile ale produsului, influențează alegerea materialului de ambalare
folosit (de exemplu, produsul trebuie ambalat in materiale cu proprietăți de bariera la
arome, grăsimi etc. ).

17
 1.6 Preambalarea si pre ambalajul

Preambalarea este operația de ambalare a unui produs individual, in absenta

cumpărătorului, iar cantitatea de produs introdusa in ambalaj este prestabilita si nu poate
fi schimbata decât prin deschiderea sau modificarea ambalajului.
Pre ambalajul înșelător este preambalatul care creează impresia ca are o cantitate
mai mare decât cantitatea nominala. Se considera preambalat înșelător daca peste 30% din
volumul ambalajului nu este ocupat cu produs sau in cazul in care in pachet exista produs
cu mai puțin de 15% decât cantitățile prevăzute de lege.
Exista instrucțiuni de metodologie legala referitoare la preambalarea unor produse
in funcție de masa sau volum. Produsele care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege vor
fi inscripționate cu litera e, de înălțimea a cel puțin 3 mm, plasata in același loc cu masa
si volumul nominal. Este interzisa tipărirea pe ambalaj a erorilor tolerate.
Toate preambalatele fabricate conform instrucțiunilor trebuie sa poarte
următoarele inscripții lizibile, care sa nu poată fi șterse:
• cantitatea nominala;
• o marca sau o inscripție care sa permită identificarea ambalatorului sau a
importatorului de preambalare;
• marca e, situata in același câmp vizual cu cantitatea nominala. Aplicarea acestei
mărci garantează ca preambalatul îndeplinește cerințele prevăzute de instrucțiuni.
Verificarea preambalatelor se face prin eșantionare in doua etape:
o verificarea conținutului real al fiecărui preambalat din eșantion;
o verificarea mediei conținutului real al preambalatului din fiecare eșantion.

18
 CAPITOLUL II ROLUL AMBALAJULUI IN POLITICA DE
PROMOVARE

2.1 Funcțiile si importanta ambalajului

Importanta ambalajului este evidențiată de principiile pe care acesta trebuie sa le
îndeplinească pe parcursul circuitului străbătut de produs intre furnizor (producător) –
distribuitor – rețeaua comerciala en detail – consumator final. Ambalajul poate avea o
importanta minora, cum este in cazul materialelor de construcții sau o importanta majora,
cum este in cazul produselor alimentare, farmaceutice, cosmetice, etc.
1) Funcția de conservare si protecție a produselor
Caracteristici
- aceasta face referire la proprietățile ambalajului de a opri sau inhiba reacțiile
chimice sau biologice ce ar putea apărea la contactul direct dintre ambalaj si
produs;
- prin aceasta funcție, ambalajul are rolul de a proteja mărfurile fata de acțiunea unor
factori externi, cum sunt:
o factori fizici (temperatura, umiditate, lumina, șocuri mecanice etc.);
o factori chimici (acizi, agenți oxidanți etc.);
o factori biologici (microorganisme existente in mediul înconjurător etc.).
- materialul din care este confecționat ambalajul (in funcție de natura produsului),
forma, modul de ambalare asigura îndeplinirea funcției de conservare si protecție
a produselor;
- pentru protecția unor mărfuri, se utilizează ambalajul primar (de contact direct
cu produsul), ambalajul secundar (care aduce o protecție suplimentara
produsului si poate asigura si expunerea acestuia) si ambalajul terțiar, care este
ambalajul de transport sau colectiv (grupează mai multe ambalaje secundare de
același fel);
- ambalajele trebuie proiectate astfel încât produsele sa se conserve in limitele
stabilite de legislația si standardele in domeniu, cele mai frecvente exemple in
acest sens fiind: prelungirea perioadei de valabilitate a unui produs alimentar in

19
 plus de valabilitatea naturala sau menținerea sterilității produselor medicale sau
alimentare.
2) Funcția de transport, manipulare, si depozitare
Caracteristici
- transportul este prezent in toate etapele vieții ambalajului;
- nu exista transport fără ambalaj;
- produsele sunt transportate pe cai rutiere, feroviare, pe calea aerului
- fiecare mod de transport are un impact mai mult sau mai puțin important asupra
mediului, prin tipul de combustibil utilizat si necesitatea existentei unei
infrastructuri.
Cerințele fata de ambalajul de transport sunt axate pe:
• necesitatea adaptării ambalajului la normele de transport;
• optimizarea raportului volum/greutate (produsul trebuie sa fie conținut intr-un
volum standard pentru a beneficia de un tarif avantajos si condiții mai bune de
transport);
• greutatea mai mica a ambalajului corespunde unei taxe mai mici;
• posibilitatea de adaptare a ambalajului la unitățile de încărcare utilizate uzual in
transportul principal si secundar (palete, vagoane de cale ferata, camioane);
- la depozitare, ambalajul preia presiunea rezultata in urma operației de stivuire, de
aceea, ambalajul trebuie sa fie ușor de aranjat in stiva, iar pe eticheta sa se prevadă
condițiile de manipulare, rezistenta la temperaturi variate;
- pe parcursul circuitului tehnic, mărfurile si ambalajele lor sunt supuse la 30-40
operații de manipulare, ceea ce înseamnă ca, in loc de o tona, se manipulează 30-
40 de tone (cheltuielile aferente acestor operații pot atinge proporții ce variază intre
10 si 15% din costul produselor)
3) Funcția de promovare si informare
Caracteristici
- ambalarea a devenit un instrument de marketing foarte eficient;
- ambalajul constituie un mijloc de comunicare intre produs si client;

20
 - ambalajul trebuie sa asigure o informare completa asupra produsului respectiv
contribuind la creșterea sentimentului de încredere in calitatea oferita de
producător;
- un ambalaj estetic care este purtătorul unor informații utile despre produs atrage
atenția cumpărătorilor si favorizează luarea deciziei de cumpărare;
- ambalajul contribuie la formarea primei impresii despre produs, transformând-se
intr-un suport al publicității la locul de vânzare.
Elementele definitorii ale funcției de promovare a produsului cuprind:
• identificarea si prezentarea produsului;
• informarea cumpărătorilor;
• crearea unei atitudini pozitive fata de produs;
• modificări in mentalitatea si obiceiurile cumpărătorului;
• comunicarea cu clientul.
4) Funcția sociala
Caracteristici:
- ambalajul trebuie sa răspundă cerințelor legate de protecția mediului;
- ambalajul trebuie sa fie rapid si complet biodegradabil;
- ambalajul trebuie sa prezinte semnele pentru protecția mediului.
2.2 Factorii care determina alegerea ambalajului
Ambalajul este o componenta esențiala a activității comerciale, fiind subordonat
mărfii si deservind consumatorul. Sortimentele de produse nou apărute pe piață,
modernizarea concepției si a tehnicilor comerciale aduc in discuție diversificarea
ambalajelor in paralel cu creșterea exigentelor fata de acesta.
Pentru ca ambalajul sa îndeplinească funcțiile sale, la alegerea lui trebuie sa se tina
cont de următoarele aspecte:
a) proprietățile produsului care trebuie ambalat:
- natura, dimensiunea, masa, forma produsului, numărul de unități de produs dintr-
un ambalaj;
- interacțiunile de ordin fizic si chimic ce pot apărea intre produs si ambalaj
(respectiv incompatibilitățile)

21
 - fragilitatile produsului, sensibilitatea la factori mecanici si de mediu (prin miros;
agenți chimici, umiditate);
- importanta si valoarea produsului, care determina masuri de siguranță in plus
împotriva unor posibile furturi sau deteriorări intenționate.
b) condiții de transport, manipulare si depozitare:
- numărul operațiilor de încărcare - descărcare;
- tipul mijloacelor de transport folosite: auto, feroviar si naval;
- durata operațiunilor de manipulare;
- durata stocării;
- locul vânzării.
c) Metoda de ambalare, tipul si funcțiile ambalajelor:
1. In funcție de modul de vânzare: autoservire sau servire de către personalul angajat;
2. In funcție de scopul ambalării: pentru transport sau desfacere;
- modul de închidere;
- modalitatea si tipul inscripționării;
- materialul de ambalaj folosit (caracteristici, proprietăți);
- rezistenta la șocuri termice;
- rezistenta la presiuni mari;
- posibilitatea de protejare contra prafului.
d) Valorificarea economica a ambalajului:
- costul ambalajului;
- existenta posibilității de recuperare a ambalajului si eventual refolosire;
- valoarea de recuperare.
2.3 Impactul ambalajelor asupra mediului si reciclarea deșeurilor
Pădurile reprezintă aurul verde al unei tari, dar lemnul este materia prima folosita in
fabricarea hârtiei. Pentru ameliorarea acestei contradicții s-a recurs la sisteme de reciclare
a hârtiei.
Hârtia fabricata din deșeuri reciclate se folosește la fabricarea cartonului ondulat, a
cartonului cu microondule, a mucavalei si a hârtiei igienice.
Exista societăți comerciale care se ocupa de colectarea deșeurilor de hârtie si carton,
organizate pe centre de județe si funcționează sub denumirea de REMAT (reciclarea
materialelor). Societățile comerciale de prelucrare a deșeurilor sunt totodată autorizate si
22
in colectarea deșeurilor de hârtie. Rezervele de deșeuri de hârtie si cartoane care se
reciclează se găsesc in:
- depozite en-gross de produse finite;
- magazine de desfacere en-detail;
- deșeurile menajere.
2.4 Protecția, promovarea si păstrarea ambalajului
Protecția este o cerință tehnica esențială pentru orice fel de ambalaj. Produsele trebuie
să ajungă in fața consumatorului in stare de puritate deplina, astfel valoarea mărcii
respective – valoarea câștigată cu multa truda – este periclitata. In plus, ar însemna risipa
de energie investita in produs si in ambalaj, ceea ce, in termeni ecologici, reprezintă o
proastă folosire a resurselor, materialelor si energiei. Este important deci ca riscurile la
care poate fi expus produsul sa fie identificate in oricare punct al lanțului de distribuție.
În general, putem împărți aceste riscuri in două mari categorii: riscurile de tranzit si
riscurile climatice
Riscurile de tranzit sunt acele riscuri materiale, concrete, la care poate fi expus
produsul din momentul fabricației, parcurgând etapele de depozitare si distribuție la locul
de desfacere si ajungând in cele din urma la consumator.
Riscurile climatice constau, de obicei, în avariile cauzate de umezeală, căldură
excesiva sau frig excesiv ori o combinație a acestora. Sa nu uitam ca, și atunci când
produsul rezistă la asemenea variații climatice, ambalajul ar putea ceda. Într-o astfel de
situație, un ambalaj deteriorat poate expune produsul unor avarii la transport.
Promovarea
În acest context, se impune ambalajului să se comporte ca un adevărat agent de
vânzări, promovând produsul respectiv. Nu este vorba aici doar de ofertele speciale. Prima
sarcină a ambalajului este de a ieși în evidență în raport cu celelalte mărci concurente.
Clienții parcurg rapid cu privirea rafturile, iar un ambalaj reușit le poate reține atenția.
Ambalajul trebuie să facă acest lucru în condițiile de iluminare obișnuite la locul de
desfacere și să se distingă fața de produsele învecinate, care sunt, de obicei, produse
similare, dar uneori și alte categorii de mărfuri.

23
 Păstrarea
Prima funcțiune a unui ambalaj este de a păstra produsul. Efectele negative asupra
repetării cumpărării și daunele asupra mărcii sunt evidente și recunoscute. Ca urmare a
unor cazuri, puternic mediatizate, de falsificare a produselor, se apelează acum la diferite
elemente de siguranță, incorporate în ambalaje în scopul de a descuraja asemenea practici
și de a garanta integritatea produsului
Ambalajele trebuie să conțină produsul, să-i păstreze integritatea – eventual prin
încorporarea unor elemente de siguranță – dar să permită deschiderea lor cu ușurință,
folosirea produselor și apoi închiderea recipientului față de ambalajele greu de deschis.
2.5 Tehnologia de reciclare
Deșeurile se adună într-un depozit numit depozit de maculatură unde se face sortarea
hârtiei. În funcție de calitatea produsului celulozic care urmează a fi fabricat hârtia sortată
este utilizată conform rețetelor, în diferite proporții, ca materie prima. După efectuarea
mai multor studii s-a ajuns la concluzia ca pentru verificarea calității anti-poluante a unui
material de ambalare trebuie sa se tina cont de o serie de criterii:
• Consum minim de material;
• Reducerea volumului ambalajului după utilizare;
• Posibilitatea de distrugere a ambalajului după utilizare;
• Lipsa de nocivitate prin distrugerea materialului;
• Posibilitatea de reutilizare a materialului;
Pentru înțelegerea obiectiva a impactului asupra mediului înconjurător trebuie sa se
identifice principalii parametri ecologici. Aceștia sunt:
• Procesul de încălzire globala si modificările climatice;
• Deprecierea stratului de ozon;
• Poluarea aerului, inclusiv fenomenul de ploaie acida;
• Poluarea apei;
• Tipuri de deșeuri solide si eliminarea lor.

24
 CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ

Ciocolata Milka

Figura 3.1 Ambalaj ciocolata Milka

Imaginea mărcii Milka se bazează pe proprietăți determinate ale produsului cum
sunt contextul si consistenta delicata ale ciocolatei. In același timp, la crearea si susținerea
imaginii mărcii contribuie proprietăți nelegate de produs in sine, dintre acestea făcând
parte ambalajul de culoarea mov si prezentarea ciocolatei ca fiind produsul suta la suta al
Alpilor iar marca ciocolatei Milka se asociază cu văcuța mov.
Ciocolata Milka este promovata prin ambalajul sau care se caracterizează printr-o
paleta de culori simpla, orientarea orizontala a tabletei. Din punct de vedere al culorii,
prezinta o combinație intre o non-culoare: albul si culoarea mov, o nuanță calda. Un
element nelipsit de pe ambalajul Milka este logo-ul mărcii care scoate in evidenta produsul
in raport cu concurenta. Introducerea noului tip de ambalaj a condus la o îmbunătățire
majora a protecției produsului. Acum consumatorii pot resigila produsul si îl pot depozita,
spre deosebire de vechiul ambalaj care odată desfăcut, expunea conținutul factorilor
externi, in cazul in care acesta nu era consumat pe loc.
De asemenea, noul ambalaj asigura o mai buna protecție a produsului si la nivel
de retail, unde pot apărea aceleași probleme in cazul in care condițiile de depozitare nu
sunt cele optime. Prin urmare, ciocolata Milka – marca simbol a companiei – este perfect
protejata datorita noului ambalaj, iar consumatorii au garanția ca aceasta își păstrează
gustul cu care s-au obișnuit si același design cu elementele devenite simbol – văcuța de
culoare mov.
Ambalajul are rolul si de a informa consumatorul cu privire la produsul ales. In
continuare am ales un sortiment de ciocolata Milka si am extras informațiile găsite pe
ambalajul ciocolatei Milka.
25
 1. Ciocolata cu lapte Milka
• Ingrediente: zahar, unt de cacao, lapte praf degresat, masa de cacao, zer praf,
grăsime din lapte, pasta de alune, emulgator (lecitina din soia), aroma. Ciocolata
cu lapte conține substanța uscata de cacao 0% minimum. Poate conține urme de
migdale, fistic sau grâu.
• Informații nutriționale: 100g
• Valoare energetica: 2165kJ/520kcal
• Proteine: 3,6g
• Glucide din care zaharuri: 65,5g/59,5g
• Lipide din care saturate: 28g/16g
• Cantitate neta: 100g, echivalentul a 4 porții
Ciocolata a fost distribuita de „AVA 13" SLTD, Bulgaria, Sofia, str. Karnegi.
Ambalajul ciocolatei MILKA cu lapte, este mov si lucios, iar numele firmei este scris cu
litere mici albe, de mana. Pe spatele ambalajului este prezentat modul cum se desface
ciocolata, ingredientele din care este făcută, lot, informații nutriționale, precum si data de
expirare. Chiar daca perioada de valabilitate este buna, pentru a consuma ciocolata, când
o desfacem aceasta trebuie sa aibă următoarele caracteristici:
➢ Masa de ciocolata trebuie sa fie uniforma, mata in ruptura, cu structura
uniforma, fără bule de aer
➢ Culoarea trebuie sa fie maro pe toata suprafața. Nu trebuie sa conțină alte culori
(alb) – deoarece prin aceasta se explica faptul ca nu a fost păstrata la o
temperatura adecvata, indicata de producători. Ciocolata trebuie sa fie tare si
casanta la rupere.
Mirosul si gustul plăcut cu aroma caracteristica.

26
 Concluzii

In concluzie, un ambalaj ideal trebuie sa protejeze bine produsul, sa fie ușor si ieftin,
iar caracteristicile sale tehnice trebuie sa faciliteze operațiile de manipulare, transport si
stocare si totodată sa reprezinte, prin modul in care este conceput, un instrument eficient
de marketing. Conservarea si protecția proprietăților produselor este considerata funcția
de baza a unui ambalaj si se refera la menținerea in parametrii inițiali a produsului ambalat,
care trebuie protejat de influentele mediului exterior ambalajului. Din punctul de vedere
al etichetelor, acestea pot fi o simpla bucata de hârtie atașată produsului sau un desen
complex care este parte integranta a ambalajului. Chiar daca se prefera etichetele mai
simple, legea obliga ca acestea sa conțină anumite informații importante pentru asigura
sănătatea omului.

27
 Bibliografie

1. Viorica – Bella Dorin, Iuliana Bechet „Protecția consumatorului”,

2018.Editura CD PRESS.
2. https://www.scribd.com/document/410430450/Atestat-Ambalajul#
3. https://www.qreferat.com/referate/medicina/Proiect-Promovarea-
marfurilor-959.php
4. Emilia Pascu „Calitatea produselor si serviciilor”, 2014,Editura
Universitara
5. https://xdocs.ro/doc/90161068-mixul-de-marketing-milka-capsuni-
j9874rwwxq8z

28
29