̏

LICEUL TEHNOLOGIC ˶IULIU MANIȔ̏" CAREI

Proiect pentru certificarea competențelor profesionale

Nivel IV

Calificarea: Tehnician în gastronomie

BUCĂTĂRIA INTERNAȚIONALĂ

Profesor coordonator: Absolvent(ă):

Pop Mariana Șaitoș Valentin Cosmin Ioan

2023
 CUPRINS

Argument…………………………………………………………………………………………..1
CAPITOLUL I: Gastronomia – delimitări conceptuale..................................................................2
1.1. Definirea conceptului…………………………………………………………………………2
1.2. Evoluția gastronomiei în istoria universală…………………………………………………..2
CAPITOLUL II: Cultura gastronomică Scandinavă.....................................................................3
2.1. Conceptul bucătăriei Scandinave..........................................................................................
2.2. Preparate tradiționale.............................................................................................................
2.3. Cum să integrezi bucătăria Scandivană în rețetele tale..........................................................
CAPITOLUL III: Cultura gastronomică Japoneză.............................
3.1. Istoria bucătăriei Japoneze.................................................................................................
3.2. Preparate tradiționale.............................................................................................................
3.3. Stiluri culinare (arta culinară locală, bazată pe regiuni)........................................................
CAPITOLUL IV: Cultura gastronomică Mexicană.............................
4.1. Istoria bucătăriei Mexicană.................................................................................................
4.2. Preparate tradiționale.............................................................................................................
4.3. Mâncarea stradală în Mexic.................................................................................................
BIBLIOGRAFIE........................................................................................................................
 ARGUMENT

Am ales această temă pentru proiectul meu de specialitate deoarece consider că

bucătăria internațională reprezină un exempluconcret al evoluțieiumane. Ne transmite direct
diversificarea culturală prezentă în lume, fiecare națiune are un specific national recunoscut la
nivel global.
Gastronomiareprezintăcultură, istorie, o formăinedită de artă (la fel ca muzica,
pictura, etc) având un rolimensîndezvoltareauneinațiuni, spreexemplu: încă din anticitate
civilizații precum Egypt, Imperiul Roman, Incașii, Mesopotamia și multe altele au reușit în a-și
inova tehnicile de preparare a hranei prin metode primitive dar totuși eficiente. Fiecare stil de
gătit reprezintă metoda prin care locuitorii regiunii respective au reușit să supravietuiască pe de-a
lungul istoriei (regiunile sub polare, deșertice, locuri cu o faună foarte complexă și periculoasă),
toate acestea arată creativitatea, capacitatea de a evolua si talentul omului în a se adapta mediului
în care trăiește.
Am ales patru țări/regiuni cu o gamă largă de preparate, unele fiind recunoscute la nivel
global, țări/regiuni precum:

- CAPITOLUL I: semnificația gastronomiei și istoria acesteia.

- CAPITOLUL II: regiunea Scandinavă, istoria, specificele tradiționale.
- CAPITOLUL III: Japonia, istoria, specifice tradiționale, stilurile unice pe
diferite regiuni sau localități.
- CAPITOLUL IV: Mexic, istoria, specificetradiționale și unica cultură
formată în jurul mâncării preparate pe stradă.
- CAPITOLUL V: Turcia, istoria, specifice tradiționale, industria formată în
jurul dulciurilor turcești.

1
 CAPITOLUL I: Gastronomia – delimitări conceptuale

1.1. Definirea conceptului: Gastronomiaestestudiulrelațieidintreculturășialimentație.

Deseori se greșeșteconsiderândcătermenulgastronomie se referăexclusiv la bucătărie,
daraceastaestedoar o micăparteaacesteiștiințe. Gastronomiapracticăesteasociată cu
studiulpregătirii, producțieișiserviriidiferiteloralimenteșibăuturi din țărilelumii.
Gastronomiateoreticăsprijinăgastronomiapractică, având o abordaresistemicăși de
proces, axată pe rețete, tehnicișicărți de bucate.

În cadrul trăsăturilor care definesc identitatea etnică, pe lângă limbă, cultură, religie sau
credințe, este inclusă și gastronomia. Hrana a fost dintotdeauna un reper identitar
semnificativ atât la nivel individual, cât și la nivel de clasă, de grup sau la nivel național. În
cadrul abordărilor sociologice, etnogeografice, istorice și antropologice, focalizarea cade
asupra identității culinare înțelese mai ales ca un ansamblu de alegeri, de preferințe, de
obiceiuri de consum transmise în cadrul unei societăți, ca o experiență culturală definitorie
pentru valorile și tradițiile unui popor, un produs al istoriei modificat în funcție de
circumstanțele spațio-temporale parcurse.

Actul de a se hrăni, pe lângă faptul că este indispensabil tuturor ființelor, fiind generator
de energie vitală, în cazul oamenilor reflectă întotdeauna valori identitare. Acestea se pot
referi la identitatea economică (care variază de la sărăcia extremă a celor care mănâncă
scoarță de copac sau rădăcini la opulența felurilor de mâncare poleite cu foiță de aur),
identitatea socială (marcând apartenența la o anumită clasă, stabilirea poziției pe o anumită
treaptă a scării sociale), identitatea etnică (manifestată mai ales în momentul dislocării și
relocării unui grup etnic în cadrul altuia), identitatea culturală (făcând referire la un întreg
ansamblu de valori culturale și de civilizație – surprins de exemplu la japonezi într-o simplă
ceșcuță de ceai), identitate religioasă (fiecare religie impunând un set de tabuuri, restricții și
reguli alimentare definitorii), identitatea ideologică (cei care adoptă o dietă organică,
vegetariană, lacto-vegetariană sau raw vegan, fast food sau slow food își însușesc adesea și
un stil de viață și de gândire specific) sau la identitatea spirituală (în cazul afinității cu un
animal totem).

- 1.2. Evoluția gastronomiei în istoria universală: Istoriagastronomiei până în prezent oferă

o multitudine de viziuni cum oamenii și-au evoluat metodele de a a-și procura hrana încă din
prehistorie până în zilele de azi. De la o activitate facută pur pentru supravietuire a devenit în
ochii multora o formă de artă. Înca din primele momente ale istoriei a existat un eveniment
fundamental evoluției: descoperireafoculuiși cum îl putem controla. Dacă omul a beneficiat
de la început de consumarea cărnii, focul a îmbunătățit totul cu un pas în față.

2
Un alt aspect ce marchează istoria gastronomiei este influența ingredientelor noi și
posibilitatea comerțului între Europa si Asia sidesigur, descoperirea
Americii.Chiarcomunitatea gastronomică este unită, experții continuă în catalogarea a
câtorva dintre ele ca fiind cele mai bune de pe planetă. Cei din Mediteran, francezii,
mexicanii si turcii.

3
 CAPITOLUL II: Conceptul gastronomiei Scandinave

- 2.1. Conceptul bucătăriei Scandinave: Gastronomia nordică este o mișcare culinară antică și
modernă, primitivă și avansată, distractivă și foarte serioasă; se rezumă la patru cuvinte: puritate,
prospețime, simplitate și etniticitate.
Să gătești într-o manieră nordică înseamnă readucerea obiceiurilor vechi și combinarea acestora cu
atingeri moderne. Gastronomia nordică se bazează pe ingrediente ce provin din ocean, pădure și
pământ. Timp de secole civilizațiile din nord au consumat ingredientele ce au format în prezent
unica formă a gastronomiei nordice; ingrediente precum pește, păsări sălbatice, cerb, elan, fructe
provenite din pădure, brânză, unt, varză, ceapă, cartofi, ridichi, mere, castraveti și carne de la
animale domesticite (găină, vacă, porc, oaie).
Un alt factor important ce a jucat un rol important în formarea culturii gastronomice tipic
Scandinaviei este iarna din nord. Iarna continuă să fie una dintre cele mai dificile provocări date de
mama natură determinând astfel tipul de mâncare ce trebuie preparată, tehnici de preparare și
prezervare. O majoritate dintre mâncaruri sunt murate, afumate, foarte sărate sau uscate datorită
iernii.

- 2.2. Preparate tradiționale: Preparateletradiționale reușesc să reflecte condițitiile în care

acestea au fost create. Astfel ele ne transmit direct cum e să trăiesti într-o astfel de regiune.

Kanelbülllar: e un produs de patisserie în forma unei cochilii de melc preparat cu scorțișoară de

obicei consumat dimineața sau în pauza pentru cafea de dupămasă. Kanelbülllareste un
produsfoarte popular șiestecelebratînfiecare an pe data de patruOctombrie. (Fotografia1)

4
 (Fotografie1)

Elan: învelit în slănină, frecat în condimente sau lăsat să bolborosească într-o tocană,
scandinavii mănâncă elan așa cum omologii lor din sud consumă carne de vită. Cu toate
acestea, elanul are în mod natural o aromă mult mai bogată și mai dulce (și o valoare
nutritivă și mai mare) în comparație cu omologul său bovin. (Fotografia 2)

(Fotografia 2)

Svartsoppa: "Supa neagră" este un fel de mâncare din sudulSuediei care foloseștesânge
degâscăsau de porc ca ingredient principal și care tindesă fie
savuratînjuruljumătățiiluniinoiembrie, înajunulzilei de Sfântul Martin. Nu văfacețigriji, nu
estevorbadoar de sânge. Existășiniște, mirodenii, alcoolșifructe. (Fotografia 3)

(Fotografia 3)

5
- 2.3. Cum să integrezi bucătăria Scandivană în rețetele tale:

Stilulbucătăriei scandinave este ușor de implementat în mesele noastre datorita modernizării

industriei alimentare, transportoare. Să nu uităm de menționat și prezența internetului ce are
în continutul acestuia aproape toate rețele din gastronomia acestora, fie ele tradiționale sau
moderne. În ultimul deceniu, noua bucătărie nordică a pus în valoare produsele locale, fără
pretenții. O întreagă generație de bucătari tineri excelează în arta de a combina peștele,
vânatul și legumele cu arome variate.
O adevărată revoluție culinară! Încoronarea restaurantului Noma, deținut de René Redzepi,
drept cel mai bun restaurant din lume în 2010, a proiectat bucătăria scandinavă în centrul
atenției. "Manifestul pentru o nouă bucătărie nordică", scris de acest tânăr bucătar de 32 de
ani, dăduse tonul acestei bucătării, cu patru ani mai devreme. Principiile sale: fără importuri,
produse regionale, respect pentru anotimpuri și valorile etice ale Suediei, Norvegiei și
Danemarcei, axate pe simplitate.
Mâncărurile sunt pregătite simplu, iar ingredientele debordează de arome, într-o filozofie
"slow food" Bucătăria nordică combină cu succes tradițiile alimentare străvechi cu o notă de
modernitate. Total în ton cu vremurile, acest spirit "locavore", respectuos față de mediu și de
dezvoltarea durabilă, este puternic înrădăcinat în cultura scandinavă.Bucătarii îmbunătățesc
produsele atunci când acestea sunt în plin sezon și folosesc mai multe metode de conservare
pentru a le diversifica utilizarea: sărarea, afumarea, uscarea, murarea și saramurarea oferă
texturi variate.
Această bucătărie scalabilă nu ezită să urmeze noi tehnici și chiar face un semn de întrebare
către bucătăria moleculară. Bucătarii încearcă dovleacul în jeleu, o emulsie de dovleac sau un
dovleac confit uscat. Alții, mai puțini la număr, folosesc azotul lichid pentru a transforma
ierburile pulverizate. Toate acestea sublimează frumusețea preparatelor, în care acrișorul și
mărarul emblematic punctează aceste veritabile capodopere.

6
 CAPITOLUL III: Cultura gastronomică japoneză

- 3.1. Istoria bucătăriei japoneze:Bucătăriajaponezăcuprindemâncărurileregionaleșitradiționale

din Japonia, care s-au dezvoltat de-a lungulsecolelorprinschimbăripolitice,
economiceșisociale. Bucătăriatradiționalăjaponeză (înjaponeză: washoku) se bazează pe orez
cu supă miso șialtemâncăruri; se puneaccentul pe ingredientele de sezon. Mâncărurile de
garniturăconstauadeseaînpește, legume murateși legume fierteînbulion. Fructele de mare sunt
comune, adesea la grătar, dar se servescși crude sub formă de sashimi sauîn sushi. Fructele de
mare șilegumele sunt, de asemenea, prăjiteîntr-un aluatușor, sub formă de tempura. Înafară
de orez, un aliment de bază include tăițeii, cum ar fi soba șiudon. Japonia are, de asemenea,
multefeluri de mâncarefierte la foc mic, cum ar fi produsele din peșteînbulionnumit oden,
saucarnea de vităîn sukiyaki și nikujaga.
Influențată din punct de vedereistoric de bucătăriachineză, bucătăriajaponeză s-a deschis, de
asemenea, la influențelebucătăriilor occidentale înepocamodernă. Feluri de mâncare inspirate
din mâncareastrăină - în special din mâncareachinezească -, cum ar fi ramen șigyōza, precum
șialimente precum spaghete, curry șihamburgeri, au fostadaptate la
gusturileșiingredientelejaponeze. Unelefeluri de mâncareregionale au devenit, de asemenea,
familiareînîntreagaJaponie, inclusivorezul taco de bază al bucătăriei din Okinawa, care la
rândulsău a fostinfluențat de tradițiileculinareamericaneșimexicaneÎn mod tradițional,
japonezii se fereau de carne ca urmareaaderenței la budism, darodată cu
modernizareaJaponieiînanii 1880, au devenitobișnuitefelurile de mâncare pe bază de carne,
cum ar fi tonkatsu și yakiniku. Din acest moment, bucătăriajaponeză, în special sushi și
ramen, a devenitpopulară la nivel global.

- 3.2. Preparate tradiționale:În ciuda ingredientelor relative ieșite din comun bucătăria
japoneză a reușit peparcursulistorieisăcreezepoate una dintrecelemai diverse
câmpuriîndomeniulalimentar. Cu bucătari de elităîmprăștiați pe glob
aceștiaîncăîsimenținreputațiacăpătândastfelrespectulmultora din domeniu.
Înculturajaponezămâncărurilevariază de la regiune la regiune. Aici am să prezinttrei
preparate din toată Japonia. (celemaireprezentativeîn media sauînbucătării)

7
Sushi este în prezent unul dintre cele mai emblematice feluri de mâncare japoneze, dar, de
fapt, își are originea în China în secolul I sau II î.Hr. și era cunoscut sub numele de narezushi.
Contrar credinței populare, Sushi nu înseamnă pește crud, ci de fapt orez acru. Sushi se referă
la orice fel de mâncare preparată cu orez sushi (orez acru) însoțit de ouă, legume sau
pește.Există câteva tipuri comune de sushi pe care probabil că le-ați mâncat dacă ați mers
vreodată la un restaurant japonez. Aceste tipuri includ umpluturi în interiorul orezului învelit
în nori, bucăți de orez de mărimea unei mușcături cu o singură bucată de pește crud deasupra
și orez sushi în interiorul unui buzunar de tofu prăjit. Când mâncați sushi, veți fi surprinși să
aflați că nu peștele este cel mai important ingredient, ci de fapt orezul de sushi este cel care
face mâncarea. (Fotografia 4)

(Fotografia 4)

O gamă largă de supe, japonezii mănâncă supă miso aproape la fiecare masă. Supa miso
este făcută din boabe de soia fermentate și bulion dashi. Supa Miso conține adesea tofu,
alge marine și ceapă verde. Este obișnuit ca japonezii să încălzească supa miso din seara
precedentă și să o mănânce alături de micul dejun. Tot în categoria supelor se încadrează
ramenul care este una dintre cele mai cunoscute rețete japoneze. Într-o zi rece de iarnă,
nimic nu este mai reconfortant decât un bol de bulion cald, tăiței groși și legume. Dacă
sunteți un fan al ramenului instant, puteți oricând să vă actualizați următorul bol cu sos de
soia, pastă de chili, ceapă verde, un ou fiert moale și orice alte toppinguri doriți.
(Fotografia 5)

8
 (Fotografia 5)

Yakitori este un fel de mâncare care constă în bucăți mici de pui la grătar pe o frigăruie.
Acesta folosește fiecare parte a puiului - inclusiv inima, ficatul și chiar pieptănul de pui -
pentru a evita risipa, un element important al culturii alimentare japoneze. Spre deosebire
de alte mâncăruri tradiționale japoneze, yakitori a fost consumat doar de la mijlocul
secolului al XVII-lea, deoarece consumul de carne a fost în mare parte tabu în Japonia
timp de mai multe secole. (Fotografia 6)

- 3.3. Stiluri culinare din regiunile Japoniei: Bucătăria japoneză are o gamă vastă de specialități
regionale cunoscute sub numele de kyōdo ryōri (郷土料理) în limba japoneză, multe dintre
ele provenind din feluri de mâncare pregătite folosind ingrediente locale și rețete
tradiționale[1].

Deși ingredientele "locale" sunt acum disponibile la nivel național, iar unele mâncăruri inițial
regionale, precum okonomiyaki și sushi în stil Edo, s-au răspândit în întreaga Japonie și nu
mai sunt considerate ca atare, multe specialități regionale supraviețuiesc până în prezent,
unele noi fiind încă create.

Regionalitatea este, de asemenea, evidentă în multe feluri de mâncare care sunt servite în
toată Japonia, cum ar fi supa zōni. De exemplu, în estul Japoniei, bulionul pe bază de dashi

9
pentru servirea tăițeilor udon are o cantitate mare de sos de soia închis, asemănător cu
bulionul soba, în timp ce în vestul Japoniei bulionul se bazează mai mult pe aroma complexă
a dashi, cu o notă de sos de soia deschis. În acest timp am să prezint câteva regiuni ce merită
menționate datorită stilului cu adevărat unic preparatele lor putând fi găsite doar la nivel
local.

Okinawa ( 沖縄 / おきなわ ) cu apelelimpezi ca cristalul, plajefrumoaseși o istoriebogată,

Okinawa este o escapadăperfectăpentruaproapeoricine. Okinawa estealcătuită din zeci de
insulemiciși o varietate de mâncăruri locale uimitoare. Putețiîncercaorice, de la snorkeling cu
țestoase de mare până la a ronțăi din mâncarealocalănumitămimigaa ( みみがあ), urechi de
porccrocanteînoțet.
Un preparat cu aspect interesantesteIkasumiJiru （ イ カ ス ミ 汁 / い か す み じ
る )supăceconținecernealaprovenită de la o caracatiță.
Ingredienteleprincipaleconstauîncalmar, frunzeverzinumitenigana (苦菜 /にがな )șitreibucăți
de puisau de porc. Nu uitațisăaveți la îndemână o periuță de dințidupăceațiterminat cu
acestfel de mâncare - cernealavăvavopsiguraînnegru. (Fotografia 7)

(Fotografia 7)

Takoraisu （ タ コ ラ イ ス / た こ ら い す )este una dintrenumeroaselespecialitățiunice din

Okinawa. Felul de mâncare a fostcreat din influențaaltornațiuni. După cum îispuneșinumele,
orezul taco constă din ingredientecomunepentru taco, cum ar fi carne tocată de vită, salată,
roșiișibrânză, toateacoperitepeste o farfurieaburindă de orezjaponez. Felul de
mâncareestefoarteapreciat de turiștiși de localnicișiesteatât de popular încâtchiarși KFC l-a
adăugatînmeniul lor din Okinawa. (Fotografia 8)

10
 (Fotografia 8)

Kansai ( 関西 , かんさい )găzduieșteuneledintrecelemaipopulareorașejaponeze, printre care

Kyoto, Osaka și Nara. Orașelerurale, castelelecelebreșitemplelevechi pot fi
găsiteîninteriorulgranițelor sale. Regiunea Kansai este, de asemenea, cunoscută ca țara sake,
sake no kuni (酒の国 / さけのくに) șieste un loc minunatpentru a vizitafabricile de bere de
sake prietenoase cu vizitatorii.

Okonomiyaki (お好み焼き / おこのみやき)s-a răspândit din zona Kansai întoatăJaponiași

are douăsoiuridistincte: Versiunea Kansai șiversiunea Hiroshima. Versiunea pe care o
vețigăsiîn Osaka (șiînmultealtelocuri din țară) esteversiunea Kansai. Mulțidintrecei care
mănâncăalegopțiunea de a-și face singuri okonomiyaki pe un grătar de masă, teppan (鉄板 /
てっぱん). Existămultemoduridiferite de a face okonomiyaki. În general, se amestecăaluatul
format din făină, ouă, varzășibulion. Aluatul se pune pe grătarpânăcândaratăoarecum ca o
clătită. Se adaugăgarnituri la alegere, cum ar fi carne, fructe de mare, brânzășifulgi de bonito,
împreună cu sos okonomiyaki șimaioneză. Rezultatulestesatisfăcătorșidelicios. (Fotografia 9)

(Fotografia 9)

11
Takoyaki (たこ焼き / たこやき )și Akashiyaki (明石焼き / あかしやき ). Un alt fel de
mâncaredelicioasă din Osaka estetakoyaki. Putețigăsiacestdeliciugustosînparcuri, pe stradă,
înrestaurante - aproapeoriundevăpofteșteinima. Și pe bunădreptate, estedelicios! Takoyaki se
preparădintr-un aluat cu caracatițătăiatăîncuburi - tako ( た こ ) - ghimbirmurat,
ceapăverdeșiscapestenpuracunoscut sub numele de tenkasu ( 天 か す / て ん か す ). Se
găteșteîntr-o tigaiespecială cu formecirculare, apoi se înfigeînțepușesau se serveșteîntr-un
bol, acoperit cu sostakoyakișimaionezășipresărat cu laver verde, aonori (青のり / あおのり)
și bonito uscat, katsuobushi (鰹節 / かつおぶし).

Se spunecăAkashiyakiestesursa de inspirație a takoyaki. Akashi yakieste un tip de găluște

care se gătește, de asemenea, rotund. Felul de mâncareestefaimosîn Akashi și se spunecăeste
un pic mai ovoidal decâttakoyaki. Aluatulestefăcut din ouășicaracatiță, iarînainte de a mânca,
mâncătoriiscufundăfiecaregălușcăîntr-un bulion de pește. (Fotografia 10)

(Fotografia 10)

Tohuko( 東 北 / と う ほ く )se află la margineanordică a celeimaimariinsule din Japonia,

Honshuu. Regiuneaestepopularăpentrupeisajele sale pitorești care constauînmunți,
lacurișiizvoaretermale. Mai mult, înprefecturile din Tohoku se produce o mulțime de orez,
mere șipere de înaltăcalitate.

Kiritanpo ( き り た ん ぽ )se prepară din orezfiert care estetransformatîntr-o pastă. Pasta

esteapoimodelatăînformă de cilindruhalucinantșiînfiptăînțepușe. Găluștele pot fi serviteîntr-o
varietate de moduri. Vegetarienii se pot bucura de acestfel de
mâncareatuncicândesteservitsingur cu miso dulce. Kiritanpoeste, de asemenea,
folositînoalelefierbinținumitekiritanpo nabe, în care o rasălocală de pasărenumităhinai (比内
地 鶏 / ひ な い ぢ ど り ) ciuperci, ceapăverde, ierburi și sos de soia sunt
ingredienteleprincipale. (Fotografia 11)

12
 (Fotografia 11)

Wanko Soba ( わ ん こ 蕎 麦 / わ ん こ そ ば )esteatât un fel de mâncarespecializat, câtși o

atracțiemajorăînprefectura Iwate din Tohoku! Tăiețeii soba sunt servițiîntr-un bol mic wanko
(わんこ), cu garnituri precum ciupercișiridichipusedeoparte. Ceeace face ca wanko soba să
fie atât de special estecăesteservit ca un all-you-can-eat. Dupăceațisorbittăițeii, un alt bol de
soba este pus înfațadumneavoastrăpentru a fi consumat. Este
foarteamuzantsăvezicâteboluripoțiconsumaîntr-o singurăședință. (Fotografia 12)

(Fotografia 12)

CAPITOLUL IV: Cultura gastronomică din Mexic

- 4.1. Istoria gastronomiei Mexicane:Bazelebucătărieimexicane pot fi urmăritepânăînanul 7000

î.Hr., cândMexiculși America Centrală nu fuseserăîncăcolonizate. Pe atunci,
oameniiindigenicutreierau zona șisupraviețuiau din vânătoarea de animaleși din culesul de
plante. Una dintrecelemaicomuneplante din zonă era ardeiuliutesălbatic, pe care
îlconsumaufrecvent.
Porumbul a intratpentru prima datăîndieta lor 500 de ani maitârziu, înanul 1200 î.Hr. Acesta
a fostdomesticitprintr-un sistemnumitNixtamalizare, în care porumbul era tratat cu

13
 leșiepentru a-l înmuiaînvedereamăcinării. Nixtamalizarea a dus la
utilizareatortilelorșiaaltortipuri de pâine pe bază de porumb.
Populației indigene îi era foartegreusăadunesuficienteproteine, deoarececarnea era
înfricoșătoareînzonă. Pentru a încercasăcompensezeacestlucru, eimâncaufoartemultăfasole,
care era servită ca garnitură la majoritateameselor cu porumb.

Înprezent, bucătăriamexicanăeste un amestecfrumos de bucătărieindigenășispaniolă. Se

bazeazăîncontinuare pe fasole, porumb, tortilla șiardeiiute, daracestea sunt acumservite de
obicei cu un fel de carne șibrânză. Cele maimultefeluri de mâncare sunt însoțite de un fel de
orezșicondimente, de asemenea, un semnclar al influențeieuropene. De la colonizare,
multebucătării au influențatmâncareamexicană, inclusivceafranceză. Francezii au
intervenitînMexicînsecolul al XIX-lea, iarmâncarea lor a fostsavurată de
clasasuperioarăchiarșidupăce au plecat.

- 4.2. Preparate tradiționale:

14