TESTAMENT

T. Arghezi

APARITIE Poezia “Testament” de T.Arghezi face parte din seria artelor poetice
moderne ale literaturii romane din perioada interbelica. Poezia este asezata in fruntea
primului volum arghezian “Cuvinte Potrivite”(1927) si are rol de text programatic.

DATE DESPRE
AUTOR T.A este reprezentant de seama al liricii moderniste prin inovatiile pe care le
aduce pe scena poeziei interbelice. Particularitati ale modernismului in poezia lui sunt:
estetica uratului-”Din bube, mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi”;
limbajul socant cu neasteptate asocieri lexicale si semantice(termeni argotici, religiosi,
arhaici, neologici, expresii populare); fantezia metaforica, innoirile prozodice. Tine de
traditionalism ideea legaturii dintre generatii si optiunea pentru tematica sociala.

ARTA POETICA “Testament” este o arta poetica, deoarece autorul isi exprima
propriile convingeri despre arta literara, despre menirea literaturii, despre rolul
artistului in societate.
Este o arta poetica moderna, pentru ca abordeaza o tripla problematica: transfigurarea
socialului in estetic, estetica uratului, raportul dintre inspiratie si tehnica poetica.

TEMA Tema poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug, creatie

lasata ca mostenire unui fiu spiritual.
Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tata unui fiu spiritual caruia ii
este lasata drept unica mostenire “cartea”, adica opera literara.

LIRISM Poezia se incadreaza in lirismul de tip subiectiv, prin marci lexico-gramaticale

specifice precum: pronume si verbe la persoana intai singular(“eu am ivit”, “am
preschimbat”), adjective posesive(“cartea mea”), care se refera la eul liric, dar si
pronume si verbe la persoana a2-a singular(“te”,”tine”,”urci”) sau substantive in vocativ
(“fiule”), care desemneaza interlocutorul imaginar.

TITLUL Titlul poeziei are o dubla semnificatie: una denotativa si alta conotativa.
In sens denotativ, titlul desemneaza un act juridic intocmit de o persoana prin care
aceasta isi exprima dorinitele ce urmeaza sa ii fie indeplinite dupa moarte.
In acceptie religioasa, sens conotativ, cuvantul face trimitere la cele doua mari parti
ale Bibliei, Vechiul Testament si Noul Testament, in care sunt concentrate
invataturile proorocilor si apostolilor adresate omenirii. Astfel, creatia argheziana
devine o mostenire spirituala adresata urmasilor cititori sau viitorilor creatori.
STRUCTURA Textul poetic este structurat in 5 strofe cu numar inegal de versuri,
aceasta fiind o particularitate a modernismului. Metafora “carte” are un loc central in
poezie(fiind un element de recurenta) si semnifica: acumulare spirituala, truda, punct
de legatura intre predecesori si urmasi, valoare spirituala :“hrisovul cel dintai”,
“cuvinte potrivite”, “Slova de foc si slova faurita,/Imperecheate-n carte se marita.
“Cartea”/creatie poetica si poetul/creatorul/”eu” se afla in stransa legatura.

INCIPITUL Incipitul, conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual,
contine ideea mostenirii spirituale, “un nume adunat pe-o carte”; aceasta sintagma
surprinde conditia poetului, iar poezia apare ca un bun spiritual si peren:”nu- ti voi lasa
drept bunuri dupa moarte..”.
Metafora “seara razvratita” face trimitere la trecutul zbuciumat al stramosilor, care se
leaga de generatiile viitoare prin “carte”, creatia poetica. Enumeratia “rapi si gropi
adanci”, ca si versul urmator “Suite de batranii mei pe branci”, sugereaza drumul dificil
al cunoasterii strabatut de inaintasi.

STROFA
A DOUA In strofa a2-a, “cartea”, creatie elaborata cu truda de poet, este numita
“hrisovul vostru cel dintai”, cartea de capatai a urmasilor asemenea Bibliei.

STROFA
A TREIA Ideea centrala din cea de-a treia strofa este transformarea poeziei intr-o
lume obiectuala. Astfel, “sapa”, unealta folosita pentru a lucra pamantul, devine
“condei” unealta de scris, iar “brazda”, devine “calimara”, in acest caz poetul trudeste
cu materialul cuvintelor asa cum plugarii supuneau pamantul. El este, prin urmare, un
nascocitor care transforma graiul cu indemnari pentru vite, in “cuvinte potrivite”,
metafora ce exprima poezia ca mestesug, truda si nu ca inspiratie divina. Efortul
poetic presupune insa, timp indelungat; in viziunea lui Arghezi, prin arta, cuvintele se
metamorfozeaza, dar isi pastreaza forta expresiva.

STROFA
A PATRA surprinde ideea ca arta are functie catarctica (purificatoare) si
moralizatoare. Prin intermediul poeziei, trecutul se sacralizeaza”Am luat cenuşa
morţilor din vatră/Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră”,iar opera literara capata valoare
justitiara .

STROFA
A CINCEA In strofa a5-a apare ideea transfigurarii socialului in estetic prin faptul
ca in poezie sunt concentrate durerea si revolta sociala.
Arghezi introduce in literatura romana estetica uratului, concept pe care-l preia de la
scriitorul francez Charles Baudelaire.Accentul cade pe ideea ca frumosul poate avea
radacini urate.Astfel, Arghezi, la randul lui, considera ca orice aspect al realitatii,
indiferent ca este frumos sau urat, poate constitui material poetic:“Din bube,
mucegaiuri si noroi /Iscat-am frumuseti si preturi noi”. Totodata poezia reprezinta si un
mijloc de exprimare pentru suferinta inaintasilor.

ULTIMA
STROFA evidentiaza faptul ca poezia este atat rezultatul inspratiei, al harului divin
“slova de foc”, cat si rezultatul mestesugului, al trudei poetice “slova faurita”: “Slova
de foc si slova faurita/Imperecheate-n carte se marita”. Conditia poetului este redata
in versul “Robul a scris-o, Domnul o citeste”; artistul este un “ro”, un truditor al
condeiului si se afla in slujba cititorului, “Domnul”.

LB. POETIC Elementele innoitoare ale limbajului poetic pot fi observate la fiecare nivel
al textului poetic. La nivel lexico-semantic se observa utilizarea unor cuvinte dure:
“bube, mucegaiuri si noroi”; “ciorchin de negi”(estetica uratului). Se folosesc
arhaisme (“hrisov”), regionalisme(“gramadii”), cuvinte si expresii populare(“gropi”,
“rapi”, “pe branci”, “vite”,”zdrente”), termeni religiosi(“icoane”), neologisme(“obscur”).
La nivel morfosintactic se observa jocul timpurilor verbale, iar la nivel stilistic se
observa fantezia metaforica, comparatia inedita(“Imperecheate-n carte se marita/Ca
fierul cald imbratisat in cleste”), epitetul rar “seara razvratita”,”durerea surda si amara”,
oximoronul, enumeratia(“bube, mucegaiuri si noroi”).
Sonoritatile dure, lexicul colturos, sugereaza asprimea existentei si truda cautarii;
aceasta idee este sustinuta si prin versificatie: strofe inegale ca numar de versuri,
metrica 9-11 silabe, ritmul variabil, doar rima ramane imperecheata.

CONCLUZIE Opera literara “Testament” de T.A este o arta poetica moderna pentru
ca poetul devine, in conceptia lui Arghezi, un nascocitor, iar poezia presupune
mestesugul, truda creatorului.