Sunteți pe pagina 1din 2

PLUMB de George Bacovia Poezia Plumb apartine volumului cu acelasi titlu aparut in 1916.

Curentul literar din care face parte este simbolismul. Textul poetic face parte din lirica simbolista datorita folosirii simbolurilor, cromaticii, repetitiilor si dramatismului eului liric. Textul sugereaza o stare de apasare, de izolare, de singuratate, toate aceste stari sufletesti fiind transmise pe calea sugestiei. Realizata din imagini vizuale, poezia Plumb reda starile si emotiile produse de decorul funerar. Plumb este simbolul dominant al poeziei. Muzicalitatea interioara este data de repetitia unor cuvinte ca stam singur ce transmit spaima de singuratate si de moarte. Poezia Plumb este a unui singuratic inspaimantat de lumea in care traieste, o lume care il apasa. Viziunea despre lume prezinta o existenta fara iesire, deoarece textul sugereaza starea de singuratate, de izolare si de presimtire a mortii. Discursul poetic este conceput sub forma unui monolog tragic ce sugereaza o viata vazuta ca un cosmar, lipsita de orice speranta. Lirismul subiectiv este redat prin persoana I a verbelor stam, am inceput si prin persoana I a adjectivului posesiv amorul meu. Tema poeziei o constituie conditia de damnat a poetului intr-o societate ciudata, care nu il intelege, poetul simtindu-se sufocat spiritual in aceasta lume. Titlul poeziei este simbolul plumb care sugereaza un univers trist si monoton. Versul incipit Dormeau adanc sicriele de plumb cuprinde doua simboluri obsedante - sicrie si plumb, ce conduc la motivul esential al poeziei, moartea. De asemenea verbul la imperfect dormeau adanc conduce la motivul secundar al poeziei, somnul moartea ca un somn adanc. Cuvantul plumb constituie simbolul central al poeziei. Semnificatiile cuvantului plumb sunt numeroase, ca element anorganic cuvantul plumb sugereaza moartea, prin greutate sugereaza apasarea sufleteasca, culoarea gri a plumbului reda tristetea, ca substanta utilizata in anumite situatii la sigilarea sicrielor sugereaza izolarea totala, imposibilittea evadarii dintr-un spatiu inchis. Cuvantul plumb se regaseste in toate campurile lexicale sicriele de plumb, flori de plumb, coroanele de plumb, amorul meu de plumb, aripile de plumb devenind metafora simbol. Textul este alcatuit din doua strofe construite pe baza cuvantului simbol plumb, care este reluat de cate trei ori in fiecare strofa. Cele doua strofe corespund celor doua planuri ale realitatii realitatea exterioara simbolizata de cimitir si de cavou si realitatea interioara simbolizata de sentimentul iubirii amorul meu de plumb, iubire ce este invocata cu disperare. Starea de singuratate a eului liric este redata de repetarea laitmotivului stam singur, care alaturi de celelalte simboluri accentueaza senzatia de pustietate sufleteasca. Strofa I defineste realitatea exterioara si prezinta elemente ale unui spatiu inchis si sufocant un cavou precum si elemente ale unui decor funerar sicriele de plumb, flori de plumb. Repetarea epitetului de plumb sugereaza existenta trista,

vantul este singurul element care reda miscarea insa produce efecte reci, ale mortii Si scartaiau coroanele de plumb. Strofa a II a defineste realitatea interioara prin sentimentul de iubire, poetul invoca amorul dar acesta doarme intors cu fata spre moarte Dormea intors amorul meu de plumb. Aripile de plumb presupun caderea grea din care poetul nu se mai poate inalta, moartea. Expresia spaimei de moarte se realizeaza prin imagini auditive - Si scartaiau coroanele de plumb. La nivel stilistic, simbolul central plumb este asociat metaforelor flori de plumb, coroanele de plumb, aripile de plumb. In ceea ce priveste prozodia, in poezia Plumb se remarca rima imbratisata, masura fixa de 10 silabe si ritm variabil. La nivel morfologic se remarca prezenta verbelor statice, dormeau, stam, atarnau. Cele doua verbe, unul la perfect compus am inceput si unul la conjunctiv sa strig sugereaza disperarea eului atunci cand se intelege ca intreg universul este cuprins de spaima mortii. Adverbul adanc asezat langa verbul dormeau sugereaza somnul vesnic, moartea. La nivel sintactic textul este alcatuit din propozitii principale. Prin repetarea conjunctiei si se realizeaza suprapunerea imaginilor pentru a reda aceeasi stare. La nivel lexical se remarca prezenta cuvintelor din campul semantic al mortii sicriu, cavou, funerar, coroana si repetarea obsesiva a acelorasi cuvinte. Prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei si a simbolului, zugravirea starilor sufletesti de neliniste, poezia Plumb se incadreaza in estetica simbolista.