Sunteți pe pagina 1din 2

Moara cu noroc relatia dintre doua personaje de Ioan Slavici Moara cu noroc este o nuvela psihologica, realista, a fost

t publicata in volumul Novele din popor in anul 1840. Nuvela prezinta destinul tragic al unei familii si al unui personaj orbit de patima banului. Nuvela Moara cu noroc prezinta lumea satului transilvanean. Aceasta tema poate fi privita din mai multe puncte de vedere - din punct de vedere social, nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a se imbogati (din cizmar vrea sa devina hangiu) si de a asigura familiei un trai imbelsugat, din punct de vedere moralizator, nuvela prezinta urmarile nefericite ale dorintei de imbogatire, din punct de vedere psihologic, nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita, care, dornic de imbogatire, isi pierde pe rand increderea in el insusi si in familie. Intalnim in nuvela modificari ale timpului povestirii, intamplarile sunt relatate la persoana a III-a, naratorul este omniprezent. Fiind o nuvela psihologica, in Moara cu noroc conflictul central este cel psihologic. Personajul principal, Ghita, traieste un puternic conflict interior, el doreste sa ramana un om cinstit dar in acelasi timp doreste sa se imbogateasca, acest lucru duce la pierderea increderii in sine si la inrautatirea relatiilor sale cu familia. De asemenea, conflictul interior se reflecta si in plan exterior, prin confruntarea lui Ghita cu Lica Samadaul. Personaj puternic, Ghita crede ca ii poate tine piept lui Lica si accepta sa faca afaceri necurate cu acesta ascunzand toate aceste lucruri fata de sotia sa Ana. Tensiunea dintre cei doi creste si Lica preia controlul asupra lui Ghita, care, orbit de patima banului, nu mai gandeste corect. Desi vede ca a pornit pe o cale a pierzaniei merge mai departe netinand cont de faptul ca isi distruge familia. Intalnim in nuvela modificari ale timpului povestirii, intamplarile sunt relatate la persoana a III-a, naratorul este omniprezent. Personajele isi dezvaluie caracterul prin ele insele sau prin raporturile pe care le stabilesc cu alte personaje. Caracterizarea directa este realizata de narator prin descrierea fizica a personajelor iar caracterizarea indirecta este realizata de narator prin prezentarea gesturilor, replicilor, relatiilor dintre personaje. De asemenea, dialogul este reprezentativ in ilustrarea trasaturilor de character a personajelor ( dialogul lui Ghita cu soacra sa). Personajul principal din nuvela, Ghita , este un personaj complex, in jurul lui de desfasoara intreaga actiune. El intra in relatie cu alte personaje iar acestea ii scot in relief transformarile prin care trece. Framantarile lui interioare sunt redate direct de narator si de catre alte personaje sau chiar de el insusi. Acesta locuieste impreuna cu sotia lui Ana si copilul pe care il au impreuna precum si cu soacra sa. Cei trei au un trai modest, Ghita fiind cizmar, nu castiga suficienti bani pentru a avea o situatie materiala mai buna, fapt ce il determina sa arendeze o carciuma numita Moara cu noroc. Bun meserias, om harnic, bland si cumsecade, Ghita doreste sa asigure familiei sale un trai mai bogat. Dialogul dintre el si soacra sa este si mijloc de caracterizare deoarece scoate in evidenta anumite trasaturi de caracter ale acestuia. Prin cuvintele sale, soacra, formuleaza teza morala a nuvelei omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. In opinia sa, soacra, asociaza saracia cu fericirea lucru cu care Ghita nu este de acord si se dovedeste dornic sa porneasca afacerea. Raspunsul lui Ghita, autoritar,

sugereaza ca el ia deciziile in familie. Psihologic, personajul Ghita pare puternic si hotarat numai ca ia decizii gresite, desi intelege in scurt timp ca Lica este om rau si primejdios, accepta sa faca afaceri necurate cu acesta si din acest moment incepe degradarea sufleteasca a lui Ghita. Astfel apare principalul conflict, cel al pierderii increderii in sine, de asemenea, stapanit de dorinta de a se imbogati, acumuleaza multe nemultumiri si devine agresiv cu cei din jurul sau. Se trezeste implicat in jaf si crima, jura stramb la proces si devine complice mincinos al lui Lica. La sarbatorile Pastelui, dornic de razbunare, Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica, in timp ce el merge sa-l anunte pe jandarmul Pintea ca Lica are asupra lui bani furati. Crima din final, uciderea Anei de catre Ghita, se naste din disperarea unui om care nu mai are nimic de pierdut, la randul sau, Ghita este ucis din ordinul lui Lica, platind astfel pentru toate pacatele sale. Personajul secundar din nuvela, Ana, este este cea incearca sa asigure echilibru in cuplu, dupa aparitia lui Lica. Initial apare ca o sotie supusa, ascultatoare si harnica, se ingrijeste de sanatatea sotului sai si se ocupa, impreuna cu mama sa, de gospodarie. La carciuma va asista neputincioasa la intrainarea treptata a sotului ei de familie, fiind aruncata de el in bratele lui Lica, iar, in final, ucisa de Ghita. Relatiile dintre Ghita si Ana sunt traditionale, autoritatea barbatului este recunoscuta iar femeia se lasa in grija sotului ei protector. Ghita apreciaza calitatile sotiei sale, relatiile dintre cei doi soti sunt afectuoase, Ghita bucurandu-se la randul lui de atentia sotiei. Rolul Anei devine important in momentul in care Ghita isi pierde echilibrul, ea incearca sa se apropie de el, sa-i dea sfaturi si sa il ocroteasca prin iubirea ei. Insa eforturile sale sunt zadarnice, astfel incat, obosita si dezamagita, avand o atitudine plina de dispret fata de sotul ei, ii cedeaza lui Lica. Uciderea Anei este un gest disperat, pentru a nu lasa nimic in urma, Ghita o ucide din iubire, crezand ca astfel o elibereaza de chinul pacatului dar si din orgoloiu, neputand suporta gandul ca a fost inselat. Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica, deoarece urmareste modul in care conflictul exterior se reflecta in constiinta personajelor, analiza psihologica sustine o teza morala goana dupa imbogatire distruge echilibrul interior si provoaca nenorociri in relatiile dintre oameni.