Ioan Slavici - Moara cu noroc

Introducere
 
     Scriitor afirmat la sfarsitul secolului al IX-lea , Ioan Slavici este unul dintre
adeptii realismului clasic.
     Moara cu noroc de I. Slavici este o nuvela realista de factura psihologica.
Publicata in 1881, in volumul Novele din popor, Moara cu noroc devine una dintre
scrierile reprezentative pentru viziunea lui Ioan Slavici asupra vietii in general si
asupra lumii satului in particular.
     Caracterul psihologic al nuvelei se reflecta atat la nivel tematic, cat si prin
conflictulinterior sau prin modalitatile de caracterizare a personajului. in nuvela
psihologica, accentul cadeasupra complexitatii personajului, a transformarilor
interioare ale constiintei sale si asupratransformarilor sufletesti traite de acesta, iar
lumea exterioara este, de fapt, generatoarea miscarilor de constiinta, in ea
reflectandu-se, sub forma actiunilor concrete, conflictele interioare ale personajelor.

Cuprins
     Viziunea despre lume in nuvela lui Ioan Slavici este configurata conform
principiilor in baza carora care isi contruieste subiectele si personajele, pornind de la
teze morale si principii etice ferme aflate la baza societatii traditionale.Teza de la
care porneste este formulata in cuvintele batranei din incipitul nuvelei si se refera la
raportul dintre bogatie si fericire. Potrivit acesteia, fericirea nu trebuie cautata in
bunastarea materiala obtinuta cu orice pret: Omul sa fie multumit cu saracia sa ,
caci , daca e vorba nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit. , Fraza
concentreaza viziunea despre lume a scriitorului ardelean. Saracia este asociata cu
fericirea in timp ce bogatia este vazuta ca o posibila sursa de nefericire.
     Nuvela abordeaza tema familiei traditionale, pe care o subsumeaza temei
destinului si o plaseaza sub semnul dramei comunicarii. Ca nuvela psihologica,
aceasta urmareste manifestarile unor conflicte exterioare in planul constiintei
personajelor. Totusi, tema poate fi privita din mai multe perspective. Din perspectiva
sociala, nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social (din
cizmar doreste sa devina hangiu) si de a asigura familiei un trai indestulat.
Din perspectiva moralizatoare, sunt ilustrate consecintele nefaste ale dorintei
acerbe de inavutire. Din perspectiva psihologica, nuvela prezinta conflictul interior
al lui Ghita, care, dornic de prosperitate economica, ajunge sa isi piarda increderea
in sine si in familie.
     Nuvela se caracterizeaza printr-un ritm epic neomogen, datorita schimbarii
timpului naratiunii, actiunea desfasurandu-se prin continue acumulari si izbucniri de
tensiune epica. intamplarile sunt relatate la persoana a treia, din perspectiva unui
narator omniscient si omniprezent.
     Titlul nuvelei are valoare simbolica, fiind totodata si o ironie la adresa destinului
uman. Norocul mentionat, se dovedeste a fi un nenoroc, datorita abordarii eronate a
destinului.
     Actiunea nuvelei se desfasoara intr-un spatiu real, transilvanean, indicat prin
secventele descriptive plasate in incipit:  de la Ineu, drumul de tara o ia printre
paduri si peste tarini . Timpul desfasurarii actiunii este a doua jumatate a
secolului XIX-lea, moment al aparitiei dezvoltarii relatiilor capitaliste la sat. Indicii
temporali sunt de asemenea reali, fiind fixati prin intermediul datinilor crestine
(Sfantul Gheorghe, Pastele, etc.).
     Incipitul si finalul includ interventiile batranei, care incadreaza simetric opera,
putand fi interpretate ca un prolog, respectiv un epilog. Vorbele acesteia ascund
vocea auctoriala, intentia moralizatoare fiind pusa astfel sub masca obiectivitatii.
Totodata, ele inglobeaza viziunea despre lume a naratorului, configurata conform
convingerilor scriitorului ardelean, care isi construieste subiectul si personajele dupa
niste principii etice ferme, aflate la baza societatilor traditionale:  omul sa fie
multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te
face fericit . Finalul readuce in prim plan cuvintele batranei, asa le-a fost data!,
avertismentul initial confirmandu-si astfel valoarea de adevar universal, implacabil
intr-o lume ghidata dupa niste principii morale solide. Ordinea distrusa, atrage dupa
sine pedeapsa, cei doi soti murind in conditii dramatice, iar moara arzand din temelii.
Destinul nu iarta, cum nu iarta nici moralistul Slavici, singurele personaje salvate fiind
batrana si copiii, simbol al inocentei si virtuozitatii, locul fiind purificat prin arderea
raului din temelii.
     Fiind o nuvela psihologica, conflictul central este cel moral-psihologic.
Protagonistul principal, Ghita, dezvolta un puternic conflict interior, osciland intre
dorinte puternice, dar contradictorii: pe de o parte fiind dorinta de a ramane om
cinstit, devotat familiei, iar pe de alta parte dorinta de inavutire alaturi de Lica. in
constiinta personajului principal, acest conflict duce la pierderea increderii in sine,
fapt care, in planul exterior, afecteaza grav relatiile sale cu familia. De asemenea,
conflictul se reflecta in plan exterior prin confruntarea dintre Ghita si Lica Samadaul,
si efortul lui Ghita de a ajuta la prinderea lui Lica.
     Personajul principal, Ghita, este unul complex, in jurul lui polarizandu-se
intreaga actiune. El intra in relatie cu toate celelalte personaje, care ii nuanteaza
evolutia. Framantarile si transformarile sale interioare sunt redate direct de catre
narator fie prin stil indirect liber, sau prin monolog (Ei!Ce sa-mi fac? Asa m-a lasat
Dumnezeu. Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?), precum si
prin intermediul celorlalte personaje.
     In relatia sa cu Ana, Ghita trece de la o extrema la alta. Daca la inceput aprecia
calitatile sotiei sale bucurandu-se de atentia ei  inima ii rade cand Ana cea
inteleapta si asezata deodata isi pierde cumpatul si se arunca rasfatata asupra
lui, caci Ana e tanara, Ana e frumoasa, Ana e frageda si subtirica , dupa
aparitia lui Lica, Ana nu mai indraznea sa ii vorbeasca  dezghetat ca inainte ,
Ghita refuzand comunicarea. Relatia celor doi se degradeaza, si desi   ar fi voit
sa mearga la ea, sa-i ceara iertare si sa o impace, era in el ceva ce nu-l lasa .
Ana traieste si ea un conflict interior, luptand intre dorinta de a-si salva casnicia si
rusinea de a avea un sot talhar. Esecul familiei lui Ghita este in buna masura un esec
al comunicarii, cauzat, in mare parte, de vanitatea masculina.
     Relatia dintre Ghita si Lica, personaj negativ, intruchipare a maleficului, sta la
baza conflictului exterior al nuvelei. Acestia se afla in opozitie deoarece provin din
doua lumi complet diferite. Ghita provine dintr-o lume condusa de legile
buneicuviinte, ale onoarei, in care oamenii traiesc cu frica lui Dumnezeu; Lica
Samadaul traieste intr-o lume guvernata de legi proprii, nescrise, fiind un simbol al
degradarii morale. intalnirea dintre cei doi la Moara cu noroc insemna declansarea
inevitabila a conflictului.
     Patrunderea lui Lica in viata lui Ghita declanseaza o drama psihologica ce va
duce incet, dar sigur la degradarea morala a celui din urma. Ghita ar dori sa ramana
la moara trei ani, dar uneori parca presimte pericol, mai ales atunci cand Lica
incearca sa-l subordoneze. Totusi, el crede ca poate gasi o solutie.
     Om al faradelegilor, criminal inrait, Lica Samadaul isi da seama ca Ghita are un
caracter puternic, dar fiind un bun cunoscator de oameni, ii simte in acelasi timp
slabiciunea: patima castigului de bani. Dorindu-l subordonat, oricand la ordinele sale,
Lica il implica pe carciumar in faradelegile sale (jefuirea arendasului, uciderea femeii
si a copilului), oferindu-i bani si incercand sa distruga legatura sufleteasca dintre el si
sotia sa. De altfel, Ghita se instraineaza de familie si de Ana, de teama ca ea sa nu ii
descopere implicarea in afacerile murdare si astfel "linistea colibei" se distruge,
banuielile afectand relatiile celor doi soti. Samadaul se apropie de Ana, infatisandu-
se intr-o lumina favorabila, grijuliu cu copiii ei. Ana, insa, isi iubeste sotul, chiar daca
acesta ii spune la un moment dat ca ii sta in cale.
     Lica are in el o inteligenta malefica. in cele din urma, Lica il aduce pe Ghita in
situatia de a-si ucide sotia. Lica incendiaza carciuma de la Moara cu noroc, dupa
care isi zdrobeste capul intr-un copac pentru a nu cadea viu in mainile jandarmului
Pintea.
     Moartea lui Ghita este corectia pe care destinul i-o aplica pentru
nerespectarea principiului cumpatarii enuntat in debutul nuvelei prin cuvintele
batranei, iar cea a lui Lica o pedeapsa pe masura faptelor sale.

Incheiere
     Nuvela ilustreaza stralucit o teza morala: nimic nu ramane in viata nerasplatit,
Slavici condamnand agonia morala pe are ispitita bogatiei o provoaca celor cu
caracter slab. Framantat interior, Ghita ajunge sa-si piarda increderea nu numai in
sine, ci si increderea sotiei. Goana dupa avere si instrainarea de familie produce
perderea linistei colibei, potrivit avertismentului batranei, iar esecul este generat de
alegerile gresite facute de Ghita.