Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
APARITIA ROMANULUI
Enigma Otiliei, al doilea roman al lui George Calinescu, a aparut in 1938, cu acest titlu,
desi autorul propusese Parintii Otiliei. Editorului i s-a parut, insa, mai potrivit titlul cu
care astazi este cunoscut cel mai reusit roman calinescian, pe care autorul il numise
intr-o revista "monografia unei familii bucurestene ".
GENEZA ROMANULUI
"Copil fiind, am cunoscut in mediul familial o fata,. Cu mult mai in varsta decat mine si
care imi era ruda. Nimic de ordin afectiv n-a putut sa se iveasca (), nici nu stiam atunci
ca exista dragoste", marturiseste autorul intr-o Cronica a optimistului, in . Autorul
explica apoi ca aceasta imagine din copilarie a devenit o proiectie feminina ideala, "fata
cu parul ca un fum, exuberata si reflexiva, culta, nebunatica, serioasa, furtunoasa,
meditativa, muzicanta. Ori de cate ori admiratia mea a inregistrat o fiinta feminina, in
ea era un minim de Otilia". De altfel, iubita ipotetica din versurile sale poarta tot
numele Otilia.
Problema mostenirii ii este sugerata de destinul sotilor Popescu, relatat de autor intr-un
jurnal, in care se povestea cum "Bica Simion, fratele, a invadat cu numerosii sai copiii,
dibuind banii si luand lacom din ei". Autorul isi dezvaluia intentia de a scrie un roman
"despre nulitatea vietii lor".
Prototipul lui Felix Sima din roman pare sa fie insusi George Calinescu, deoarece
portretul fizic aduce mult cu acela al autorului: nas acvilin, ten masliniu, dar si
preocuparea excesiva pentru studiu.
TEMA ROMANULUI
Tema romanului este de factura balzaciana: istoria unei mosteniri (cea a lui Costache
Giurgiuveanu) care favorizeaza o parvenire (cel care o obtine prin furt, avocatul Stanica
Ratiu, reuseste sa urce pe scara sociala), o parte a mostenirii (cea imobiliara) va
ramane Aglaei Tulea, sora avida care a asteptat de multa vreme moartea fratelui ei
batran.
Povestea de dragoste dintre Felix si Otilia, desfasurata in alt plan si un alt registru
(romantic), esueaza din cauza nepotrivirii de caracter si de idealuri. Cat priveste
comportamentul ciudat al fetei, adica "enigma", autorul explica astfel: "Nu Otilia are
vreo enigma, ci Felix crede ca le are (!). Pentru orice tanar de douazeci de ani,
enigmatica va fi in veci fata care il va respinge, dandu-i totusi dovezi de afectiune.
Irationalitatea Otiliei supara mintea clara, finalista a lui Felix Separe ca fetele nu iubesc
in chip necesar pe tinerii de varsta lor si ca baratii in etate exercita asupra lor un curios
imperiu. Asta pentru Felix este o enigma. Si apoi, enigma este tot acel amestec de
luciditate si strengarie, de onestitate si usuratate".
CONSTRUCTIA ROMANULUI
SUBIECTUL ROMANULUI
Naratorul omniscient il prezinta la inceputul romanului pe Felix Sima, " un tanar de vreo
optsprezece am, imbracat in uniforma de licean, intrand pe la orele zece, intr-o seara
de iulie a anului 1909, pe strada Antim din Bucuresti, si cautand casa unchiului si
tutorelui sau Costache Giurgiuveanu. Venea de la Liceul Internat din Iasi pentru a urma
Facultatea de Medicina. Era orfan si Costache Giurgiuveanu avea sa-i asigure o renta
viagera pana la varsta majoratului".
In casa lui Costache Giurgiuveanu, Felix Sima ii cunoaste pe Otilia Marculescu, pe
Leonida Pascalopol, pe Marina, servitoarea, si tot clanul Tulea (Aglae, sora lui Costache;
Simion, sotul ei; Olimpia si Aurica, fiicele Aglaei; Titi, fiul Aglaei, si Stanica Radu, sotul
Olimpiei). Sunt redate apoi tabieturile familiei (cadourile lui Pascalopol, remarcile
rautacioase ale Aglaei, cantatul la pian al Otiliei, zgarcenia lui Costache, ocupatiile lui
Titi etc.). Felix si Otilia fac o vizita la mosia lui Pascalopol in Baragan. Copilul Olimpiei si
al lui Stanica, proaspat casatoriti, cade din pat si moare. Felix intra la facultate. Familia
Tulea se teme ca averea lui Costache va ajunge pe mana Otiliei si aduce, cu sprijinul lui
Stanica Ratiu, pe medicul Vasiliad sa constate degradarea mintala a batranului. Titi
Tulea se casatoreste cu Ana Sohatchi, sora unui coleg de la scoala de arte, dar, dupa un
timp, divorteaza. Relatiile sentimentale dintre Felix si Otilia devin tot mai trainice, mai
aprinse. Simion se pretinde bolnav incurabil. Otilia pleaca pe neasteptate la Paris cu
Pascalopol, fapt care-l intristeaza mult pe Felix, care se simte tradat Accepta o aventura
amoroasa cu Georgeta, careia i se confeseaza. Simion este dus la azil de catre Aglae,
iar ea isi schimba comportamentul, devenind o femeie mondena. Stanica Ratiu
planuieste sa-l casatoreasca pe Felix cu Lili, o nepoata a lui. Otilia se intoarce de la
Paris cu Pascalopol, iar Felix afla ca acesta s-a comportat cu ea ca un tata. Mos
Costache are un accident vascular, iar Felix descopera, intamplator, un caiet in care
batranul tinea evidenta cheltuielilor "pentru minorul Felix Sima" si-si da seama ca are
un venit mare din care unchiul nu i-a dat mai nimic. Batranul ii spune lui Pascalopol ca-i
va da zestrea Otiliei, dar a doua zi nu se poate hotari sa se desparta de banii pe care-i
tine sub saltea. Dupa majorat, Felix ramane tot in casa lui Costache. Peste cateva luni,
batranul are o noua criza, vrea sa-i dea lui Pascalopol banii pregatiti (trei sute de mii de
lei), dar se razgandeste si-i da doar o suta de mii. Punandu-i sub saltea, are impresia
ca este privit pe geam de catre cineva. Stanica Ratiu ia banii, iar batranul, incercand sa
se opuna, cade din pat si moare. Aglae cauta banii in toata casa Stanica Ratiu o
paraseste pe Olimpia, isi deschide cabinet de avocatura si se casatoreste cu Georgeta.
Felix doreste sa se casatoreasca cu Otilia, dar ea pleaca la Paris cu Pascalopol. Dupa
ani, Felix devine profesor universitar renumit, cu o casatorie reusita si afla intamplator
de la Pascalopol ca Otilia e casatorita prin America de Sud cu un conte.
TIPURI DE PERSONAJE
Romanul prezinta o intreaga serie de personaje, cele mai multe de sorginte balzaciana,
reprezentand tipuri umane, fiind asadar reprezentative pentru o anumita categorie
morala: avarul (Costache Giurgiuveanu), parvenitul (Stanica Ratiu, Aglae Tulea) etc.
Aceste personaje sunt organizate in doua clanuri antagonice, din punct de vedere al
intereselor: familia lui Costache Giurgiuveanu si familia Aglaei Tulea. Exista chiar
analogii in modul de constructie a celor doua clanuri: a.
In ambele familii exista cate un membru cu situatie incerta (Otilia Marculescu, fiica celei
de-a doua sotii a lui Costache, neinfiata de acesta; Olimpia, fiica Aglaei, repudiata, insa,
de Simion care n-o recunoaste ca fiica a lui); b.
Otilia Marculescu este personajul feminin enigmatic care iese din tiparul balzacian.
Prima prezentare a fetei este facuta, ca in cazul lui Costache, prin ochii lui Felix, tanarul
care soseste in casa Giurgiuveanu. El aude o voce cristalina, apoi vede " un cap prelung
si tanar de fata, incarcat cu bucle, cazand pana pe umeri", apoi remarca
imbracamintea: "fata, subtiratica, imbracata intr-o rochie foarte larga pe poale, dar
stransa bine la mijloc si cu o mare colereta de dantela pe umeri". Apar apoi alte detalii
ale portretului: "Fata parea sa aiba optsprezece-nouasprezece ani. Fata maslinie, cu
nasul mic si ochii foarte albastri, arata si mai copilaroasa intre multele bucle si gulerul
de dantela. Insa in trupul subtiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fara
acea slabiciune sluta si pastrata a Aureliei, era o mare libertate in miscari, o stapanire
desavarsita de femeie". Otilia este o fiinta contradictorie, suava si exuberanta uneori,
trista si nestatornica alteori, un amestec de copilarie si maturitate, de inteligenta si
sensibilitate, uneori rece, alteori capricioasa si inocenta. Dezinteresata de ceea ce este
rational, iubeste muzica si are un ideal de viata romantic. "- Tu nu cunosti viata, Felix -
relua Otilia ideea -pentru o fata reusita in viata nu e o chestiune de studiu si energie.
Admit inteligenta si vointa ta de barbat, astea nu sunt bune si pentru o femeie. Rostul
femeii este sa placa, in afara de asta nu poate fi fericire". "De obicei, fetele admira pe
oameni ca tine, dar merg dupa oameni ca Stanica."
Familia Tulea
Aglae Tulea este sora lui Costache Giurgiuveanu si sotia lui Simion, mama Olimpiei,
Auricai si a lui Titi, adevarata sefa a clanului, personaj tipic balzacian (parvenitul).
Portretul fizic prezentat la inceput sugereaza trasaturile morale: ,,era o doamna cam de
aceeasi varsta cu Pascalopol., insa cu parul negru pieptanat bine intr-o coafura
japoneza. Fata ei era galbicioasa, gura cu buzele subtiri, acre, nasul incovoiat si ascutit,
obrajii brazdati de cateva cute mari, acuzand o slabire brusca Ochii ii erau bulbucati ca
si aceia ai batranului, cu care semana putin si avea de altfel aceeasi miscare moale a
pleoapelor. Era imbracata cu bluza de matase neagra cu numeroase cerculete, stransa
la gat cu o mare agrafa de os si sugrumata la mijloc cu un cordon de piele, in care se
vedea prinsa de un lantisor urechea unui cesulet de aur".
Era o femeie rea si vulgara, ipocrita si invidioasa, care urmareste cu asiduitate un scop
major al vietii: obtinerea mostenirii la moartea fratelui sau. E obsedata de gandul ca
fratele ei o s-o adopte pe Otilia: "il dau pe mana parchetului pe Costache, asta-i fac. L-
a ametit stricata asta. Cine stie ce-o fi intre ei", nu se sfieste Aglae sa spuna. E o
personificare a aviditatii, "baba absoluta", cum o numeste cineva. La moartea lui
Costache, este preocupata de gasirea banilor, nu de infaptuirea celor crestinesti, ii
barfeste si ponegreste pe toti, dar pare sa aiba oarecari sentimente fata de copii. E in
stare sa-l ironizeze pe Felix care studiaza, numai fiindca fiul ei Titi este un tampit,
ramas corigent Sentimentul dominant al acestei femei este ura, izvorata tocmai din
dragostea bolnava pentru copiii ei.
Pe Otilia o detesta nu numai din cauza ca ar fi o ipotetica mostenitoare a lui Costache,
ci si pentru ca ii sufla partidele Auricai. Ea nu-si interneaza sotul in sanatoriu de teama
cheltuielilor, dar, dupa ce-l duce la azil, il paraseste. Este in stare de orice miselie, dar
in final este infranta, deoarece nu obtine banii lui Costache, fata ei Olimpia este
parasita de sot (Stanica Ratiu), Aurica ramane fata batrana, Simion, sotul, este internat
in ospiciu, iar Titi "se leagana" din ce in ce mai des.
Simion Tulea
Este sotul Aglaei, un degenerat senil care se crede Iisus Hristos, un maniac fara simtul
realitatii. Are o mare pofta de mancare, o privire fixa, cauta mereu prin dulapuri.
Subordonat total sotiei sale, el mai mult tace, brodeaza, dar are si unele accese de
furie. Este un personaj modernist (vezi romanele Hortensiei Papadat Bengescu),
dominat de starea sa maladiva. Reda masura degradarii morale si fizice a familiei Tulea
Olimpia Tulea
Fiica a Aglaei, Olimpia este maritata cu avocatul Stanica Ratiu, caruia ii daruieste un
copil, mort la doua luni dupa nastere. E o fiinta plata care nu se remarca prin nimic
deosebit, in final, sotul ei o paraseste pentru o femeie de moravuri usoare, Georgeta.
Aurica Tulea
E fiica Agalei, slaba, uscata, cu fata pergamentoasa, par rar si ochi ingropati in cap,
vopsita violent, tipul fetei batrane, precum balzaciana verisoara Bette. E o femeie
acrita, invidioasa, complexata, in cautare permanenta de partide, ahtiata dupa maritis,
ii abordeaza succesiv pe Pascalopol, Felix, Weissman, dar fara nici un succes. Este o
fiinta alienata fizic si moral.
Titi Tulea
Este mezinul familiei Tulea, un personaj modern, in maniera lui Simion. E un repetent,
debil mintal, infantil, apatic, cu fixatii artistice (deseneaza, copiaza carti postale; asculta
muzica militara in Cismigiu) si erotice (cand vede femei, cade in transa; se casatoreste
pentru scurt timp cu Ana Sohatchi). Este un isteric care se leagana mereu exclamand:
"Sa nu ma insultati, ca va spun la mama!".
C. Intrusii
Stanica Ratiu
Desi prezenta sa in roman este mai redusa, Stanica Ratiu, sotul Olimpiei Tulea, tipul
parvenitului din romanele balzaciene, este considerat de unii comentatori personajul
central al romanului. Aceasta pentru ca in odiseea mostenirii banilor lui Costache, el
este cel care reuseste. Este un escroc sentimental, un barbat abil, versatil, perseverent,
cu o verva deosebita, cu totul opus celor din familia Tulea. El este un individ bagaret si
insistent, care se afla peste tot, da sfaturi tuturor, intrigant, ascultator pe la usi,
descurcaret, un fel de Mitica al lui Caragiale, in varianta de avocat Face matrapazlacuri,
afaceri dubioase, e sfatuitor al clanului Tulea, il initiaza pe Felix in lumea de placeri a
Bucurestiului. Agresiv si lipsit de scrupule, Stanica Ratiu este un tip adaptabil, un
cameleon inteligent, un escroc notoriu, un laudaros fara pereche. Insista sa primeasca
repede casa promisa ca dota, tapeaza de bani pe oricine.
O paraseste pe Olimpia pentru Georgeta, amanta a generalilor: " Asa se intampla cand
te insori din sentiment. Pe mine sentimentul, bunatatea m-au omorat. Dar am sa fiu
forte, de aici inainte nu mai admit nici o slabiciune. Nu se tine angajamentul, o redau
pe Olimpia caminului parintesc Mie mi-ar trebui o femeie de lume, consumata,
inteligenta". Cinic cu batranul Costache, Stanica este o lichea simpatica, reusind sa
parvina: "Se insura cu Georgeta, cu care nu avu fii, dar avu protectori asidui, facu
politica; declara ca simte «un ritm nou», fu chiar prefect intr-o scurta guvernare si
acum este proprietarul unui block-haus, pe bulevardul Tache lonescu. Unele gazete de
santaj il acuza ca patroneaza tripouri si cercuri de morfinomani".
Felix Sima
El este un tanar orfan, venit din Iasi la Bucuresti, dupa terminarea liceului, pentru a se
inscrie la Facultatea de medicina, in maniera balzaciana, el este prezentat in incipit: "
un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean, intra in strada Antim,
venind dinspre strada Sfintii Apostoli, cu un soi de valiza in mana, nu prea mare, dar
desigur foarte grea, fiindca obosit o trecea des dintr-o mana in alta (). Uniforma neagra
ii era stransa bine pe talie ca un vesmant militar, iar gulerul tare si foarte inalt si sapca
umflata ii dadeau un aer batranesc si elegant. Fata ii era insa juvenila si prelunga,
aproape feminina din pricina suvitelor mari de par care-i cadeau de sub sapca, dar
coloana maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota
voluntara intaia impresie". Autorul intocmeste parca o fisa biografica, prezentandu-l
astfel: "Se numea Felix Sima si sosise cu o ora mai inainte in Bucuresti venind din Iasi,
unde fusese elev in clasa a VIII-a a Liceului internat. Sfarsise liceul, trecand si
examenul de capacitate, si acum venea in Bucuresti la tutorele sau, Costache
Giurgiuveanu. Acest Giurgiuveanu, caruia obisnuia a-i spune «unchiul», era cumnat al
tatalui sau care murise de un an. Doctorul losif Sima, fost medic militar, apoi
demisionat, nu mai avea de mult rude apropiate de sange. Singura lui sora, sotia lui
Costache Giurgiuveanu cel cautat, murise si ea de mult. Vaduv el insusi de vreo zece
ani, doctorul isi trimise baiatul mai mult in pensionate si in internate. Dupa o lunga
boala plictisitoare, se stinse si el cu satisfactia ca copilul e mare si cu viitorul oarecum
asigurat. In afara de un oarecare depozit de bani, doctorul lasa lui Felix o casa cam
veche, dar solida si rentabila in strada Lapusneanu. Pentru administrarea acestor
bunuri, fusese indicat ca tutore «unchiul Costache», cumnatu-sau ".
Felix se dovedeste a fi un tanar ambitios, preocupat de studiu, inteligent, urmarind cu
perseverenta realizarea unei cariere stiintifice de prestigiu. El este la varsta
adolescentei si, in casa lui Costache Giurgiuveanu, traieste prima sa iubire, o criza
erotica, parcurgand drumul de la simpla atractie pana la trairea deplina a sentimentului
de dragoste, cand "chipul Otiliei il urmarea in tot timpul", incepe sa fie gelos pe
Pascalopol, datorita comportamentului familiar al fetei cu acesta Starile fizice si psihice
prin care trece Felix datorita iubirii pentru Otilia sunt descrise pe multe pagini ale
romanului. Ele sunt contradictorii: neliniste, teama, deznadejde, incertitudine, gelozie,
adoratie, incantare, fericire: "Avea crize de sensibilitate si reverie, in vreme ce Otilia
rascolea valurile pianului, el se plimba cu mainile in buzunar, oprindu-se din cand in
cand in fata oglinzii. Se privea sever, lasand buzele jos, intr-o amaraciune patetica. Se
simtea frumos. Singuratatea lui, faptul de a nu avea parinti, il umplea de o exaltare
vaga a destinului sau propriu. Se intreba, inundat de frazele muzicale care veneau de
jos, ce avea sa devina: medic mare, savant, autor celebru, om politic".
Iesind cu bine din criza erotica, de fapt cu ajutorul Otiliei care-i intelege aspiratiile, Felix
evolueaza profesional, datorita calitatilor intelectuale, tenacitatii si vointei, devenind
"profesor universitar, specialist cunoscut, autor de memorii si comunicari stiintifice,
colaborator la tratate de medicina cu profesori francezi".Chipul Otiliei a ramas, insa, in
sufletul sau pentru totdeauna, prin misterul sau existential.
Leonida Pascalopol
Pare sa fie un alter ego al autorului. Este un mosier cult, manierat, rafinat, fin psiholog,
melancolic si resemnat, generos, umblat prin lumea civilizata, intelept, iubitor al
atmosferei de familie. Vine in casa Giurgiuveanu de mult, de cand Otilia era mica.
Nutreste sentimente profunde fata de ea: la inceput, paterne, iar apoi, pe masura ce
Otilia devine o adolescenta, sentimentele paterne se imbina cu cele erotice, dar de o
noblete sufleteasca admirabila. Dupa ce se casatoreste cu Otilia, ii intelege dorinta de
libertate si divorteaza. E un personaj clasic, de un calm olimpian, monden, gata de a se
adapta oricarei situatii, natural, curtenitor, filozoful felul sau, dar si practic in
conducerea treburilor mosiei din Baragan.
ARTA LITERARA
Desi romanul Enigma Otiliei, de George Calinescu, este scris cu scopul de a arata
viabilitatea formulei balzaciene, in structura lui apar si elemente romantice si moderne.
a. Elemente balzaciene: -tema (istoria unei mosteniri; parvenirea; motivul paternitatii);
- constructia romanului (expozitie larga, situarea spatio-temporala; descrierile
amanuntite -strazi, case, interioare);
- personaje tipice (descriere minutioasa, imbracaminte, gesturi, mimica sunt
reprezentative; folosirea unei game variate de mijloace pentru caracterizare;
omniscienta; limbaj uniformizat al personajelor);
b. Elemente clasice: - crearea de personaje caractere (avarul, femeia rea, generosul
etc.).
c. Elemente romantice: - iubirea dintre Felix si Otilia; analiza sentimentului iubirii;
suferinta.
d. Elemente moderniste: ambiguitatea personajelor (Otilia);
- interesul pentru procesele psihice (alienare, dedublarea constiintei, senilitate -
Simion; dar si pentru consecintele ereditatii - Titi);
- maniera comportamentalista de prezentare a personajului (reflectarea poliedrica) din
mai multe unghiuri de vedere (Otilia, de exemplu, vazuta prin ochii lui Costache, ai lui
Felix, ai lui Pascalopol si ai Aglaei).
Paul Georgescu: " Tehnica romanului e balzaciana in zidirea ei. Nu numai in aspectele
de suprafata (exteriorul casei, interiorul ei, schitarea conflictului etc.), ci si in sensul
acestei tehnici. Pentru Balzac, exteriorul unei case si mobila ei caracterizeaza o familie.
Descriind vesmintele unui personaj, descriindu-i locuinta, el ii prefigureaza portretul.
Fiindca descrierea balzaciana (uneori obositoare prin desimea amanuntelor) stabileste
corelatia intre venitul, temperamentul, gesturile si caracterul unui personaj. Caracterul
dat se exteriorizeaza in vesminte, mobila etc., exteriorizeaza adica starea lui sociala
(posibilitatile) si anumite trasaturi de caracter () indicand un anumit gust artistic, nivel
intelectual etc.".
Ov.S. Crobmalniceanu : "Enigma Otiliei se dovedeste, astfel, un roman de profunda
critica sociala, de sangeroasa executie a familiei burgheze, intr-o perspectiva mult mai
ampla de natura universala. Lumea banului apare exagerand monstruos viciile
umanitatii".
Pompiliu Constantinescu: "Romanul d-lui G. Calinescu este unul dintre cele mai bune
romane din ultima vreme. De o constructie sigura, cu o intuitie sociala si psihologica de
solid realism, de un adevar sufletesc adanc si de nuante sufletesti revelatoare-Enigma
Otiliei se claseaza printre operele de intaia mana ale epocii noastre urbane ".