Eni gma Otiliei de George Calinescu - geneza,

subiectul si tema romanului referat

APARITIA ROMANULUI

Enigma Otiliei, al doilea roman al lui George Calinescu, a aparut in 1938, cu acest titlu, desi
autorul propusese Parintii Otiliei. Editorului i s-a parut, insa, mai potrivit titlul cu care astazi este
cunoscut cel mai reusit roman calinescian, pe care autorul il numise intr-o revista "monografia
unei familii bucurestene ".

GENEZA ROMANULUI

"Copil fiind, am cunoscut in mediul familial o fata,. Cu mult mai in varsta decat mine si care imi
era ruda. Nimic de ordin afectiv n-a putut sa se iveasca (), nici nu stiam atunci ca exista
dragoste", marturiseste autorul intr-o Cronica a optimistului, in . Autorul explica apoi ca aceasta
imagine din copilarie a devenit o proiectie feminina ideala, "fata cu parul ca un fum, exuberata si
reflexiva, culta, nebunatica, serioasa, furtunoasa, meditativa, muzicanta. Ori de cate ori admiratia
mea a inregistrat o fiinta feminina, in ea era un minim de Otilia". De altfel, iubita ipotetica din
versurile sale poarta tot numele Otilia.
Problema mostenirii ii este sugerata de destinul sotilor Popescu, relatat de autor intr-un jurnal, in
care se povestea cum "Bica Simion, fratele, a invadat cu numerosii sai copiii, dibuind banii si
luand lacom din ei". Autorul isi dezvaluia intentia de a scrie un roman "despre nulitatea vietii
lor".Prototipul lui Felix Sima din roman pare sa fie insusi George Calinescu, deoarece portretul
fizic aduce mult cu acela al autorului: nas acvilin, ten masliniu, dar si preocuparea excesiva
pentru studiu.

TEMA ROMANULUI
Tema romanului este de factura balzaciana: istoria unei mosteniri (cea a lui Costache
Giurgiuveanu) care favorizeaza o parvenire (cel care o obtine prin furt, avocatul Stanica Ratiu,
reuseste sa urce pe scara sociala), o parte a mostenirii (cea imobiliara) va ramane Aglaei Tulea,
sora avida care a asteptat de multa vreme moartea fratelui ei batran.
Povestea de dragoste dintre Felix si Otilia, desfasurata in alt plan si un alt

registru (romantic), esueaza din cauza nepotrivirii de caracter si de idealuri. Cat priveste
comportamentul ciudat al fetei, adica "enigma", autorul explica astfel: "Nu Otilia are vreo
enigma, ci Felix crede ca le are (!). Pentru orice tanar de douazeci de ani, enigmatica va fi in veci
fata care il va respinge, dandu-i totusi dovezi de afectiune. Irationalitatea Otiliei supara mintea
clara, finalista a lui Felix Separe ca fetele nu iubesc in chip necesar pe tinerii de varsta lor si ca
baratii in etate exercita asupra lor un curios imperiu. Asta pentru Felix este o enigma. Si apoi,
enigma este tot acel amestec de luciditate si strengarie, de onestitate si usuratate".

CONSTRUCTIA ROMANULUI
Romanul Enigma Otiliei, de G. Calinescu, este structurat in 20 de capitole, iar actiunea lui se
desfasoara in doua planuri narative, care se intersecteaza sau fuzioneaza: cel social, in care sunt
urmarite evenimente din cadrul unei familii bogate, racilele acesteia, generalizabile la nivelul
intregii societati romanesti de la inceputul secolului al XX-lea, in familia lui Costache
Giurgiuveanu se desfasoara istoria unei mosteniri. Sora sa, Aglae Tulea, si familia acesteia,
locuind in acceasi casa, asteapta cu nerabdare moartea batranului pentru a intra in posesia
bunurilor si a banilor acestuia, fiind intrigati de prezenta Otiliei Marculescu, fiica celei de-a doua
sotii a lui Costache, ramasa orfana, posibila concurenta la mostenire, cel erotic, in care se
desfasoara istoria unei iubiri adolescentine intre Felix Sima, un tanar student de la Iasi, al carui
unchi si tutore este Costache Giurgiuveanu, si Otilia Marculescu, prietena din copilarie a lui
Felix.In aceasta poveste de dragoste se insinueaza si Leonida Pascalopol, un mosier in varsta
care frecventeaza casa Giurgiuveanu de multa vreme, ale carui sentimente fata de Otilia
oscileaza intre cele paterne si cele erotice. Chiar iubindu-l pe Felix, Otilia se casatoreste cu
Pascalopol, iar dupa cativa ani, va pleca si de langa acesta, pentru un conte sud-american.
Conflictul romanului este dublu, atat in plan social, cat si in cel erotic, in planul social, conflictul
apare in relatiile dintre cele doua familii: a lui Costache Giurgiuveanu (care o include si pe Otilia
Marculescu, fiica nelegitima) si a Aglaei Tulea, sora sa (care-i include pe Simion, sotul, si copiii
Olimpia, Aurica si Titi), pe tema mostenirii averii lui Costache. Familia Tulea se teme ca fratele
ei o va infia pe Otilia si-i va da o parte din avere.In casa Giurgiuveanu apar, insa, si niste intrusi:
Felix Sima, care sta la Costache, impreuna cu Otilia, primind renta de la Costache, pana la
majorat; Leonida Pascalopol, un oaspete aproape nelipsit, dorit de ambele familii, generos si
civilizat; Stanica Ratiu, un avocat fara procese, sotul Olimpiei, aciuat in familia Tulea in scop de
parvenire, asteptand si el evenimentul mortii batranului Costache.In planul erotic, conflictul este
psihologic, in primul rand. Felix se indragosteste de Otilia si incepe sa fie gelos pe Pascalopol,
care este agreat de Otilia si, in cele din urma, preferat ca sot, deoarece i-a putut oferi fericirea
iluzorie a Parisului in anii cei mai frumosi ai unei femei, ideal pe care Otilia i l-a si marturisit lui
Felix.

SUBIECTUL ROMANULUI

Naratorul omniscient il prezinta la inceputul romanului pe Felix Sima, " un tanar de vreo
optsprezece am, imbracat in uniforma de licean, intrand pe la orele zece, intr-o seara de iulie a
anului 1909, pe strada Antim din Bucuresti, si cautand casa unchiului si tutorelui sau Costache
Giurgiuveanu. Venea de la Liceul Internat din Iasi pentru a urma Facultatea de Medicina. Era
orfan si Costache Giurgiuveanu avea sa-i asigure o renta viagera pana la varsta majoratului".
In casa lui Costache Giurgiuveanu, Felix Sima ii cunoaste pe Otilia Marculescu, pe Leonida
Pascalopol, pe Marina, servitoarea, si tot clanul Tulea (Aglae, sora lui Costache; Simion, sotul ei;
Olimpia si Aurica, fiicele Aglaei; Titi, fiul Aglaei, si Stanica Radu, sotul Olimpiei). Sunt redate
apoi tabieturile familiei (cadourile lui Pascalopol, remarcile rautacioase ale Aglaei, cantatul la
pian al Otiliei, zgarcenia lui Costache, ocupatiile lui Titi etc.). Felix si Otilia fac o vizita la mosia
lui Pascalopol in Baragan. Copilul Olimpiei si al lui Stanica, proaspat casatoriti, cade din pat si
moare. Felix intra la facultate. Familia Tulea se teme ca averea lui Costache va ajunge pe mana
Otiliei si aduce, cu sprijinul lui Stanica Ratiu, pe medicul Vasiliad sa constate degradarea mintala
a batranului. Titi Tulea se casatoreste cu Ana Sohatchi, sora unui coleg de la scoala de arte, dar,
dupa un timp, divorteaza. Relatiile sentimentale dintre Felix si Otilia devin tot mai trainice, mai
aprinse. Simion se pretinde bolnav incurabil. Otilia pleaca pe neasteptate la Paris cu Pascalopol,
fapt care-l intristeaza mult pe Felix, care se simte tradat Accepta o aventura amoroasa cu
Georgeta, careia i se confeseaza. Simion este dus la azil de catre Aglae, iar ea isi schimba
comportamentul, devenind o femeie mondena. Stanica Ratiu planuieste sa-l casatoreasca pe Felix
cu Lili, o nepoata a lui. Otilia se intoarce de la Paris cu Pascalopol, iar Felix afla ca acesta s-a
comportat cu ea ca un tata. Mos Costache are un accident vascular, iar Felix descopera,
intamplator, un caiet in care batranul tinea evidenta cheltuielilor "pentru minorul Felix Sima" si-
si da seama ca are un venit mare din care unchiul nu i-a dat mai nimic. Batranul ii spune lui
Pascalopol ca-i va da zestrea Otiliei, dar a doua zi nu se poate hotari sa se desparta de banii pe
care-i tine sub saltea. Dupa majorat, Felix ramane tot in casa lui Costache. Peste cateva luni,
batranul are o noua criza, vrea sa-i dea lui Pascalopol banii pregatiti (trei sute de mii de lei), dar
se razgandeste si-i da doar o suta de mii. Punandu-i sub saltea, are impresia ca este privit pe
geam de catre cineva. Stanica Ratiu ia banii, iar batranul, incercand sa se opuna, cade din pat si
moare. Aglae cauta banii in toata casa Stanica Ratiu o paraseste pe Olimpia, isi deschide cabinet
de avocatura si se casatoreste cu Georgeta. Felix doreste sa se casatoreasca cu Otilia, dar ea
pleaca la Paris cu Pascalopol. Dupa ani, Felix devine profesor universitar renumit, cu o casatorie
reusita si afla intamplator de la Pascalopol ca Otilia e casatorita prin America de Sud cu un
conte.

TIPURI DE PERSONAJE

Romanul prezinta o intreaga serie de personaje, cele mai multe de sorginte balzaciana,
reprezentand tipuri umane, fiind asadar reprezentative pentru o anumita categorie morala: avarul
(Costache Giurgiuveanu), parvenitul (Stanica Ratiu, Aglae Tulea) etc. Aceste personaje sunt
organizate in doua clanuri antagonice, din punct de vedere al intereselor: familia lui Costache
Giurgiuveanu si familia Aglaei Tulea. Exista chiar analogii in modul de constructie a celor doua
clanuri: a.
In ambele familii exista cate un membru cu situatie incerta (Otilia Marculescu, fiica celei de-a
doua sotii a lui Costache, neinfiata de acesta; Olimpia, fiica Aglaei, repudiata, insa, de Simion
care n-o recunoaste ca fiica a lui); b.In ambele familii, unul dintre membrii da semne de avaritie
exagerata (Costache Giurgiuveanu si Aglae Tulea), in afara celor doua clanuri, mai exista si
grupul intrusilor: Felix Sima, Leonida Pascalopol si Stanica Ratiu.
A. Familia Costache Giurghiveanu

Costache Giurgiuveanu
Este personajul principal al romanului, deoarece injurul lui se desfasoara majoritatea actiunilor, a
intereselor, atat ale celor care-l protejeaza (Otilia, Pascalopol, Felix), cat si ale celor care-l
dusmanesc (Aglae si familia ei), iar actiunea romanului inceteaza odata cu moartea lui. Este un
personaj clasic balzacian, tip al avarului, mai complex decat Hagi Tudose al lui Delavrancea.
Costache Giurgiuveanu este unchiul lui Felix Sima, cumnatul tatalui sau mort de un an, si
devenit tutorele lui pana la varsta majoratului. Folosind tehnica balzaciana, autorul dezvaluie
caracterul personajului prin descrierea interiorului casei unde traieste, a cladirii, a strazii pe care
locuieste si apoi face portretul fizic, intai este prezentat prin ochii lui Felix care, dupa ce-l aude
coborand cu incetineala scara, vede " un omulet subtire si putin incovoiat". Acumuland detalii,
portretul fizic se intregeste: " Capul ii era atins de o calvitie totala si fata parea aproape spana si,
din cauza aceasta, patata Buzele ii erau intoarse in afara si galbene de prea mult fumat, acoperind
numai doi dinti vizibili, ca niste aschii de os. Omul, a carui varsta desigur inaintata ramanea
totusi incerta, zambea cu cei doi dinti, clipind rar si moale, intocmai ca bufnitele suparate de o
lumina brusca, dar privind intrebator si vadit contrariat. Era un batran neputincios, cu manii si
automatisme datorate senectutii, balbait si cu glasul ragusit".
Comportamentul batranului Costache este ciudat datorita sentimentului de teama pentru averea
sa. Simuleaza pierderea memoriei si ca instinct de aparare fata de cei care-i vaneaza banii, iar
balbaiala, defect de vorbire, il apara oarecum, dandu-i ragazul de a-si formula mai bine un
raspuns gandit, isi freaca mainile si rade prosteste uneori, alteori are dragalasenii si accese de
afectiune fata de Otilia, "fe-fetita mea", pe care "o sorbea umilit din ochi si radea din toata fiinta
lui spana cand fata il prindea in bratele ei lungi".
Costache Giurgiuveanu traieste o drama, cea a neputintei de a se apara in fata celor care-i doresc
si pandesc moartea (sora sa Aglae, nepotii Aurica si Titi, precum si escrocul Stanica Ratiu,(sotul
de circumstanta al Olimpiei). Este un batran neajutorat, neputincios, dar cu o vointa puternica,
atunci cand e vorba de bani. Vazut prin ochii lui Felix, avaritia sa e o manie, in schimb " o
iubeste mult pe Otilia si se gandeste mereu la ea ". La randul ei, Otilia il vede "un om bun " pe
"papa", insa cu "ciudatenii", "cam avar", fiindca manca de obicei,, cu lacomie, varand capul in
farfurie", Costache nu protesteaza niciodata cand Otilia il mustra.
Dragostea pentru bani a batranului este observata si de Pascalopol care, la primul atac cerebral,
vede ca acesta "tinea strans la subsuoara cutia de tinichea cu bani, iar in maini inelul cu chei".
Pascalopol il considera "un om slab, cu ciudateniile lui, dar bine intentionat". Zgarcenia lui e o
forma de aparare contra mediului, dar si o meteahna de caracter. Amana mereu s-o infieze pe
Otilia, sa-i faca o casa ori sa depuna bani pe numele ei, cum insusi planuieste. iar lui Felix nu-i
da banii cuveniti din renta, se hraneste prost.
In caracterizarea personajului sau G. Calinescu foloseste modalitatile clasice: prezentarea directa
de catre autor sau de catre alte personaje; autocaracterizarea; prezentarea indirecta prin mediul in
care traieste, prin actiuni, gesturi, opinii etc.
Otilia Marculescu este personajul feminin enigmatic care iese din tiparul balzacian. Prima
prezentare a fetei este facuta, ca in cazul lui Costache, prin ochii lui Felix, tanarul care soseste in
casa Giurgiuveanu. El aude o voce cristalina, apoi vede " un cap prelung si tanar de fata, incarcat
cu bucle, cazand pana pe umeri", apoi remarca imbracamintea: "fata, subtiratica, imbracata intr-o
rochie foarte larga pe poale, dar stransa bine la mijloc si cu o mare colereta de dantela pe umeri".
Apar apoi alte detalii ale portretului: "Fata parea sa aiba optsprezece-nouasprezece ani. Fata
maslinie, cu nasul mic si ochii foarte albastri, arata si mai copilaroasa intre multele bucle si
gulerul de dantela. Insa in trupul subtiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fara acea
slabiciune sluta si pastrata a Aureliei, era o mare libertate in miscari, o stapanire desavarsita de
femeie". Otilia este o fiinta contradictorie, suava si exuberanta uneori, trista si nestatornica
alteori, un amestec de copilarie si maturitate, de inteligenta si sensibilitate, uneori rece, alteori
capricioasa si inocenta. Dezinteresata de ceea ce este rational, iubeste muzica si are un ideal de
viata romantic. "- Tu nu cunosti viata, Felix - relua Otilia ideea -pentru o fata reusita in viata nu e
o chestiune de studiu si energie. Admit inteligenta si vointa ta de barbat, astea nu sunt bune si
pentru o femeie. Rostul femeii este sa placa, in afara de asta nu poate fi fericire". "De obicei,
fetele admira pe oameni ca tine, dar merg dupa oameni ca Stanica."

Otilia este simbolul feminitatii imprevizibile, al acelui "mister feminin", fiind o enigma atat
pentru Felix, cat si pentru mult mai experimentatul Pascalopol. E un amestec de candoare si
naivitate, dar avand un instinct feminin sigur si ii farmeca pe barbati. Costache, Pascalopol,
Stanica sau Felix " n-arfi indraznit sa contrarieze pe Otilia". Este uneori visatoare, alteori
nelinistita sau dezlantuita in bucuria ei (alearga prin iarba cu picioarele goale, se da in leagan,
doarme in fan, canta nebuneste, tropaie pe scara, fluiera, danseaza). Pentru Pascalopol este "o
mare strengarita", " un temperament de artista", "o randunica, inchisa in colivie, moare", "o fiinta
gingasa care merita ocrotirea", "o fata mandra si independenta". Are un comportament ambiguu
fata de Felix si Pascalopol, cu aparenta cand materna, cand erotica. Ea insasi se analizeaza lucid:
"Sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu libera! ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata". Ea
are mereu nevoie de protectie. "Ah! Cum as vrea sa am o trasura luxoasa, cu doi cai frumosi!", "
nu sunt o zapacita, eu sunt pentru oamenii blazati, care au nevoie de rasetele tineretii, ca
Pascalopol, eu te iubesc in atatea feluri, incat nu pot sa analizez acum cat de iubesc ca frate si cat
ca iubit". Calatoria la Paris cu Pascalopol o maturizeaza, "in ochii ei mocneau judecati despre
viata si despre el, hotarari indelung meditate, ironii seriozitatea ei il paraliza".
Dupa ani de zile, cand Felix vede o fotografie pe care i-o arata Pascalopol, Otilia se schimbase
cu totul, devenind "o doamna foarte picanta, gen actrita intretinuta", "frumoasa, cu linii fine", dar
cu "un aer de platitudine feminina" care "stingea totul".
Ea se inscrie in galeria de personaje feminine remarcabile, alaturi de: Olguta, din La Medeleni de
Ionel Teodoreanu; Maitreyi, din romanul omonim al Iui Mircea Eliade; Adela, din romanul
omonim al lui Garabet Ibraileanu.

Familia Tulea
Aglae Tulea este sora lui Costache Giurgiuveanu si sotia lui Simion, mama Olimpiei, Auricai si a
lui Titi, adevarata sefa a clanului, personaj tipic balzacian (parvenitul). Portretul fizic prezentat la
inceput sugereaza trasaturile morale: ,,era o doamna cam de aceeasi varsta cu Pascalopol., insa
cu parul negru pieptanat bine intr-o coafura japoneza. Fata ei era galbicioasa, gura cu buzele
subtiri, acre, nasul incovoiat si ascutit, obrajii brazdati de cateva cute mari, acuzand o slabire
brusca Ochii ii erau bulbucati ca si aceia ai batranului, cu care semana putin si avea de altfel
aceeasi miscare moale a pleoapelor. Era imbracata cu bluza de matase neagra cu numeroase
cerculete, stransa la gat cu o mare agrafa de os si sugrumata la mijloc cu un cordon de piele, in
care se vedea prinsa de un lantisor urechea unui cesulet de aur".
Era o femeie rea si vulgara, ipocrita si invidioasa, care urmareste cu asiduitate un scop major al
vietii: obtinerea mostenirii la moartea fratelui sau. E obsedata de gandul ca fratele ei o s-o adopte
pe Otilia: "il dau pe mana parchetului pe Costache, asta-i fac. L-a ametit stricata asta. Cine stie
ce-o fi intre ei", nu se sfieste Aglae sa spuna. E o personificare a aviditatii, "baba absoluta", cum
o numeste cineva. La moartea lui Costache, este preocupata de gasirea banilor, nu de infaptuirea
celor crestinesti, ii barfeste si ponegreste pe toti, dar pare sa aiba oarecari sentimente fata de
copii. E in stare sa-l ironizeze pe Felix care studiaza, numai fiindca fiul ei Titi este un tampit,
ramas corigent Sentimentul dominant al acestei femei este ura, izvorata tocmai din dragostea
bolnava pentru copiii ei.Pe Otilia o detesta nu numai din cauza ca ar fi o ipotetica mostenitoare a
lui Costache, ci si pentru ca ii sufla partidele Auricai. Ea nu-si interneaza sotul in sanatoriu de
teama cheltuielilor, dar, dupa ce-l duce la azil, il paraseste. Este in stare de orice miselie, dar in
final este infranta, deoarece nu obtine banii lui Costache, fata ei Olimpia este parasita de sot
(Stanica Ratiu), Aurica ramane fata batrana, Simion, sotul, este internat in ospiciu, iar Titi "se
leagana" din ce in ce mai des.

Simion Tulea
Este sotul Aglaei, un degenerat senil care se crede Iisus Hristos, un maniac fara simtul realitatii.
Are o mare pofta de mancare, o privire fixa, cauta mereu prin dulapuri. Subordonat total sotiei
sale, el mai mult tace, brodeaza, dar are si unele accese de furie. Este un personaj modernist (vezi
romanele Hortensiei Papadat Bengescu), dominat de starea sa maladiva. Reda masura degradarii
morale si fizice a familiei Tulea

Olimpia Tulea
Fiica a Aglaei, Olimpia este maritata cu avocatul Stanica Ratiu, caruia ii daruieste un copil, mort
la doua luni dupa nastere. E o fiinta plata care nu se remarca prin nimic deosebit, in final, sotul ei
o paraseste pentru o femeie de moravuri usoare, Georgeta.

Aurica Tulea
E fiica Agalei, slaba, uscata, cu fata pergamentoasa, par rar si ochi ingropati in cap, vopsita
violent, tipul fetei batrane, precum balzaciana verisoara Bette. E o femeie acrita, invidioasa,
complexata, in cautare permanenta de partide, ahtiata dupa maritis, ii abordeaza succesiv pe
Pascalopol, Felix, Weissman, dar fara nici un succes. Este o fiinta alienata fizic si moral.

Titi Tulea
Este mezinul familiei Tulea, un personaj modern, in maniera lui Simion. E un repetent, debil
mintal, infantil, apatic, cu fixatii artistice (deseneaza, copiaza carti postale; asculta muzica
militara in Cismigiu) si erotice (cand vede femei, cade in transa; se casatoreste pentru scurt timp
cu Ana Sohatchi). Este un isteric care se leagana mereu exclamand: "Sa nu ma insultati, ca va
spun la mama!".

C. Intrusii
Stanica Ratiu
Desi prezenta sa in roman este mai redusa, Stanica Ratiu, sotul Olimpiei Tulea, tipul parvenitului
din romanele balzaciene, este considerat de unii comentatori personajul central al romanului.
Aceasta pentru ca in odiseea mostenirii banilor lui Costache, el este cel care reuseste. Este un
escroc sentimental, un barbat abil, versatil, perseverent, cu o verva deosebita, cu totul opus celor
din familia Tulea. El este un individ bagaret si insistent, care se afla peste tot, da sfaturi tuturor,
intrigant, ascultator pe la usi, descurcaret, un fel de Mitica al lui Caragiale, in varianta de avocat
Face matrapazlacuri, afaceri dubioase, e sfatuitor al clanului Tulea, il initiaza pe Felix in lumea
de placeri a Bucurestiului. Agresiv si lipsit de scrupule, Stanica Ratiu este un tip adaptabil, un
cameleon inteligent, un escroc notoriu, un laudaros fara pereche. Insista sa primeasca repede casa
promisa ca dota, tapeaza de bani pe oricine.
O paraseste pe Olimpia pentru Georgeta, amanta a generalilor: " Asa se intampla cand te insori
din sentiment. Pe mine sentimentul, bunatatea m-au omorat. Dar am sa fiu forte, de aici inainte
nu mai admit nici o slabiciune. Nu se tine angajamentul, o redau pe Olimpia caminului parintesc
Mie mi-ar trebui o femeie de lume, consumata, inteligenta". Cinic cu batranul Costache, Stanica
este o lichea simpatica, reusind sa parvina: "Se insura cu Georgeta, cu care nu avu fii, dar avu
protectori asidui, facu politica; declara ca simte «un ritm nou», fu chiar prefect intr-o scurta
guvernare si acum este proprietarul unui block-haus, pe bulevardul Tache lonescu. Unele gazete
de santaj il acuza ca patroneaza tripouri si cercuri de morfinomani".

Felix Sima
El este un tanar orfan, venit din Iasi la Bucuresti, dupa terminarea liceului, pentru a se inscrie la
Facultatea de medicina, in maniera balzaciana, el este prezentat in incipit: " un tanar de vreo
optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean, intra in strada Antim, venind dinspre strada
Sfintii Apostoli, cu un soi de valiza in mana, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindca obosit
o trecea des dintr-o mana in alta (). Uniforma neagra ii era stransa bine pe talie ca un vesmant
militar, iar gulerul tare si foarte inalt si sapca umflata ii dadeau un aer batranesc si elegant. Fata ii
era insa juvenila si prelunga, aproape feminina din pricina suvitelor mari de par care-i cadeau de
sub sapca, dar coloana maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota
voluntara intaia impresie". Autorul intocmeste parca o fisa biografica, prezentandu-l astfel: "Se
numea Felix Sima si sosise cu o ora mai inainte in Bucuresti venind din Iasi, unde fusese elev in
clasa a VIII-a a Liceului internat. Sfarsise liceul, trecand si examenul de capacitate, si acum
venea in Bucuresti la tutorele sau, Costache Giurgiuveanu. Acest Giurgiuveanu, caruia obisnuia
a-i spune «unchiul», era cumnat al tatalui sau care murise de un an. Doctorul losif Sima, fost
medic militar, apoi demisionat, nu mai avea de mult rude apropiate de sange. Singura lui sora,
sotia lui Costache Giurgiuveanu cel cautat, murise si ea de mult. Vaduv el insusi de vreo zece
ani, doctorul isi trimise baiatul mai mult in pensionate si in internate. Dupa o lunga boala
plictisitoare, se stinse si el cu satisfactia ca copilul e mare si cu viitorul oarecum asigurat. In
afara de un oarecare depozit de bani, doctorul lasa lui Felix o casa cam veche, dar solida si
rentabila in strada Lapusneanu. Pentru administrarea acestor bunuri, fusese indicat ca tutore
«unchiul Costache», cumnatu-sau ".
Felix se dovedeste a fi un tanar ambitios, preocupat de studiu, inteligent, urmarind cu
perseverenta realizarea unei cariere stiintifice de prestigiu. El este la varsta adolescentei si, in
casa lui Costache Giurgiuveanu, traieste prima sa iubire, o criza erotica, parcurgand drumul de la
simpla atractie pana la trairea deplina a sentimentului de dragoste, cand "chipul Otiliei il urmarea
in tot timpul", incepe sa fie gelos pe Pascalopol, datorita comportamentului familiar al fetei cu
acesta Starile fizice si psihice prin care trece Felix datorita iubirii pentru Otilia sunt descrise pe
multe pagini ale romanului. Ele sunt contradictorii: neliniste, teama, deznadejde, incertitudine,
gelozie, adoratie, incantare, fericire: "Avea crize de sensibilitate si reverie, in vreme ce Otilia
rascolea valurile pianului, el se plimba cu mainile in buzunar, oprindu-se din cand in cand in fata
oglinzii. Se privea sever, lasand buzele jos, intr-o amaraciune patetica. Se simtea frumos.
Singuratatea lui, faptul de a nu avea parinti, il umplea de o exaltare vaga a destinului sau propriu.
Se intreba, inundat de frazele muzicale care veneau de jos, ce avea sa devina: medic mare,
savant, autor celebru, om politic".
Iesind cu bine din criza erotica, de fapt cu ajutorul Otiliei care-i intelege aspiratiile, Felix
evolueaza profesional, datorita calitatilor intelectuale, tenacitatii si vointei, devenind "profesor
universitar, specialist cunoscut, autor de memorii si comunicari stiintifice, colaborator la tratate
de medicina cu profesori francezi".Chipul Otiliei a ramas, insa, in sufletul sau pentru totdeauna,
prin misterul sau existential.

Leonida Pascalopol
Pare sa fie un alter ego al autorului. Este un mosier cult, manierat, rafinat, fin psiholog,
melancolic si resemnat, generos, umblat prin lumea civilizata, intelept, iubitor al atmosferei de
familie. Vine in casa Giurgiuveanu de mult, de cand Otilia era mica. Nutreste sentimente
profunde fata de ea: la inceput, paterne, iar apoi, pe masura ce Otilia devine o adolescenta,
sentimentele paterne se imbina cu cele erotice, dar de o noblete sufleteasca admirabila. Dupa ce
se casatoreste cu Otilia, ii intelege dorinta de libertate si divorteaza. E un personaj clasic, de un
calm olimpian, monden, gata de a se adapta oricarei situatii, natural, curtenitor, filozoful felul
sau, dar si practic in conducerea treburilor mosiei din Baragan.

ARTA LITERARA
Desi romanul Enigma Otiliei, de George Calinescu, este scris cu scopul de a arata viabilitatea
formulei balzaciene, in structura lui apar si elemente romantice si moderne.
a. Elemente balzaciene: -tema (istoria unei mosteniri; parvenirea; motivul paternitatii);
- constructia romanului (expozitie larga, situarea spatio-temporala; descrierile amanuntite -strazi,
case, interioare);
- personaje tipice (descriere minutioasa, imbracaminte, gesturi, mimica sunt reprezentative;
folosirea unei game variate de mijloace pentru caracterizare; omniscienta; limbaj uniformizat al
personajelor);
b. Elemente clasice: - crearea de personaje caractere (avarul, femeia rea, generosul etc.).
c. Elemente romantice: - iubirea dintre Felix si Otilia; analiza sentimentului iubirii; suferinta.
d. Elemente moderniste: ambiguitatea personajelor (Otilia);
- interesul pentru procesele psihice (alienare, dedublarea constiintei, senilitate - Simion; dar si
pentru consecintele ereditatii - Titi);
- maniera comportamentalista de prezentare a personajului (reflectarea poliedrica) din mai multe
unghiuri de vedere (Otilia, de exemplu, vazuta prin ochii lui Costache, ai lui Felix, ai lui
Pascalopol si ai Aglaei).

OPINII ALE CRITICII LITERARE

Paul Georgescu: " Tehnica romanului e balzaciana in zidirea ei. Nu numai in aspectele de
suprafata (exteriorul casei, interiorul ei, schitarea conflictului etc.), ci si in sensul acestei tehnici.
Pentru Balzac, exteriorul unei case si mobila ei caracterizeaza o familie. Descriind vesmintele
unui personaj, descriindu-i locuinta, el ii prefigureaza portretul. Fiindca descrierea balzaciana
(uneori obositoare prin desimea amanuntelor) stabileste corelatia intre venitul, temperamentul,
gesturile si caracterul unui personaj. Caracterul dat se exteriorizeaza in vesminte, mobila etc.,
exteriorizeaza adica starea lui sociala (posibilitatile) si anumite trasaturi de caracter () indicand
un anumit gust artistic, nivel intelectual etc.".
Ov.S. Crobmalniceanu : "Enigma Otiliei se dovedeste, astfel, un roman de profunda critica
sociala, de sangeroasa executie a familiei burgheze, intr-o perspectiva mult mai ampla de natura
universala. Lumea banului apare exagerand monstruos viciile umanitatii".
Pompiliu Constantinescu: "Romanul d-lui G. Calinescu este unul dintre cele mai bune romane
din ultima vreme. De o constructie sigura, cu o intuitie sociala si psihologica de solid realism, de
un adevar sufletesc adanc si de nuante sufletesti revelatoare-Enigma Otiliei se claseaza printre
operele de intaia mana ale epocii noastre urbane ".

Caracterizare personaje

Romanul "Enigma Otiliei" este conceput pe două planuri: destinul unui tânăr, Felix,
careînainte de a-şi face o carieră parcurge o criză erotică şi apoi ca istorie a unei
moşteniri, în centruldiscursului narativ fiind
Costache Giurgiuveanu

.Portretul acestuia este realizat prin tehnica balzaciană. El este tipul avarului
burghezBătrânul este descris prin prisma lui Felix: "capul era atins de o calviţie totală
şi faţa păreaaproape spână şi din cauza aceasta pătată. Buzele îi erau întoarse în afară
şi galbene de atâtafumat acoperind doar doi dinţi vizibili ca nişte achii de os."Aspectul
exterior al casei, apoi interiorul sunt o parte din sufletul zgârcit al bătrânului. Elnu
acceptă ideea unei servitoare, căci aceasta ar însemna un sacrificiu bănesc.Faptele,
întâmplările, vorbele şi gesturile îl definesc tot mai viu pe bătrân.Moş Costache o ţine
pe Marina, femeie celibatară, slabă de minte, dar oarecum rudă , înschimbul serviciilor
făcute. Singura slăbiciune a acestui bătrân ciudat este Otilia, fiica vitregă.Fata exercită
asupra acestuia o mare influenţă, fiind ca un tampon între el şi ceilalţi membri
aifamiliei, atenuând pe cât posibil răutăţile provocate de avariţia bătrânului. El
apreciază obiecteleşi chiar oamenii după profitul pe care-l poate obţine prin ei. Deşi îi
este apropiat, moş Costacheîl înşală şi pe Pascalopol cu o sumă mică, profitând de
neatenţia acestuia. Acest lucru îi produceo mare mulţumire.Felix este nepotul lui şi are
o sursă importantă de bani, dar şi lui Felix îi micşorează venitul prindiferite ciupeli
zilnice.S-ar părea că bătrânul o iubeşte sincer pe Otilia, ceea ce umanizează
personajul, dar ezitările cu care se acoperă îl împiedică să ducă actele la bun sfârşit.
Actele de generozitate faţăde Felix şi de Otilia sunt destul de rare şi neconvingătoare.
Stie că singura cale de a-ioferi fetei un echilibru este adopţiunea sau întocmirea unui
testament în favoarea ei. Nu o face şiabia după primul atac al bolii, speriat de
insistenţele cu care rudele îi caută banii, moş Costacheintenţionează să treacă o sumă
de bani pe numele fetei.Pentru moş Costeche banul reprezintă un scop în sine. La
bătrân orice se poatetransforma în bani. Imobilele se pot închiria studenţilor şi, când
aceştia nu au bani pentru a plătichiria , se pot confisca bunurile acestora, localurile
pot fi închiriate pentru nunţi, cursurileunivesitare se vând şi se cumpără printr-o reţea
specială a lui moş Costache.In opinia lui moş Costache, băncile nu oferă garanţie
pentru banii lui, de aceea îi păstrează în casă.Costache o iubeşte sincer pe Otilia, dar
nu întreprinde nimic pentru viitorul ei. Inmomentul în care primeşte o scrisoare
anonimă, defăimătoare la adresa fetei este disperat, voinds-o ferească de răutăţile
lumii. Dar nu întreprinde nimic, în faţa banilor dragostea pentru Otilia păleşte.
Personajul se îndraptă acum spre tragic.Pe la sfârşitul lui septembrie, bătrânul are un
atac urmat de paralizie. In tot timpul bolii,cheile şi cutia cu bani sunt singura lui grijă şi
nu se simte bine decât ştiindu-le lângă el. Moarteaîi va veni tot de la bani. Stănică află
ascunzătoarea lor şi îi fură chiar sub privirile disperate ale bătrânului. Patima fusese
pentru el devorantă.Gesturile personajului pun în evidenţă caracterul acestuia.
Politeţea lui e servilă, mâinileîi sunt într-o continuă mişcare, orice se leagă de bani îi
declanşează o bâlbâială ciudată. La masăare gesturi care îi trădează avariţia: manâncă
cu lăcomie, vârând capul în farfurie.Costache este o fire slabă, ezitantă, un fricos, care
s-a comportat incorect cu mam Otilieicare i-a lăsat o avere. Moartea lui nu survine
natural, ci de pa urma unui şoc,de aceea sfârşitul arevalore de simbol. Totuşi autorul a
creat în jurul personajului său o aură de simpatie, generată deînţelegerea şi
îngăduinţa de care dau dovadă, în raport cu bătrânul avar, Otilia, Pascalopol şiFelix, ei
înşişi frustraţi de patima acestuia.

Otilia Mărculescu

Este un personaj modern, realizat prin tehnica pluriperspectivistă, în fiecare pagină

eafiind alta. Fata sparge tiparele clasice care reunesc un avar, un arivist, o babă
absolută, o fată bătrână, fiind înconjurată de admiratori, iubită de papa Giurgiuveanu
şi de tânărul Felix, apoi dePascalopol.Ea este admirată de băieţii de la Universitate,
invidiată de rude, curtată vulgar de Stănică,agasată de Titi. Otilia stârneşte oricui
dorinţa de a o stăpâni. Nimeni nu va reuşi cu adevărat.Fiecare va cunoaşte mai mult
sau mai puţin din ea, dar Otilia va rămâne, cu toată evoluţia ei, o"enigmă".Cititorului îi
este prezentată direct prin intermediul lui Felix Sima, care abia sosit în casalui moş
Costache şi neprimit cum s-ar fi aşteptat, dă să plece. Înainte să-i vadă chipul, îi
audevocea "cristalină". Apoi îi apare în faţa ochilor "fata subţirică, îmbrăcată într-o
rochie foartelargă la poale...". Se prezintă acestuia simplu şi direct. De la început se
poartă ocrotitoare cuFelix, îl introduce în atmosfera familiei şi tot ea face
prezentările.Portretul fetei este schiţat de la început: "Fata părea să aibă 18 -19 ani.
Faţa măslinie cunasul mic şi ochii foarte albaştri arată şi mai copilăroasă între multe
bucle şi gulerul de dantelă."Otilia se defineşte prin gesturi, prin fapte prin
comportamentul care stârneşte reacţiidiferite în jur. Marina, servitoarea privind la
fuga fetei spune "A început nebunia". Felix ourmează şi o admiră tocmai pentru
această imprevizibilitate. Pascalopol o ocroteşte văzând în eao posibilă soţie,
Costache se lasă mângâiat, Aglae şi Aurica se întunecă de invidie, Stănică nu pierde
ocazia să spună "deşteaptă fată", iar Titi să caute un moment să strecoare o
obscenitate,convins că nu este nimic rău în aceasta.Camera fetei o prezintă pe aceasta
ca într-o oglindă: răsfăţată, dezordonată, înclinată sprelux, copilăroasă, instabilă, dar
cu atât mai fermecătoare.Otilia este un personaj modern pentru că derutează, trecând
brusc de la o stare la alta.Este conştientă de aceasta, afirmând că are un temperament
nefericit, se plictiseşte repede, suferăcând este contrariată, este
capricioasă.Caracterul ei este pus în evidenţă prin tehnica pluriperspectivistă. Fata
apare diferit înochii celor din jur. Aglae o consideră zănatică, Stănică, aflând de
logodna acesteia cu Pascalopol,încearcă să-l determine pe moşier să renunţe la ea
spunându-i că e o fată care greşeşte uşor.Aurica e de părere că Otilia este şireată şi
destrăbălată, caută numai bărbaţi în vârstă, de aceea nuînţelege cum Felix poate ieşi
pe stradă cu ea.Pentru Felix, Otilia este "o fată cuminte" de care se îndrăgosteşte
nebuneşte, dar faţă decare are ezitări în a lua hotărâri decisive.Pascalopol o consideră
foarte frumoasă, are răbdare cu ea, "e o rândunică", o doreşte desoţie. Mai târziu,
Otilia va renunţa la Pascalopol, iar enigma ei se justifică prin faptul că nu arestablitate,
e o boemă.Otilia se mişcă într-o lume fixată pentru totdeauna în tipare. Moş Costache
nu o înfiiazăşi Otilia va fi sacrificată de familia care doreşte atât de mult moştenirea.
"Părinţi ai Otiliei suntaproape toate personajele romanului, căci fiecare, prin mişcarea
sa, determină soarta fetei. Aglaee geniul rău, Pascalopol geniul bun, "papa
Giurgiuveanu" avarul indecis s-o înfieze, Felix, untânăr labil, indecis să o salveze.În
această lume, se strecoară Otilia, subţirică şi delicată, imprevizibilă şi generoasă, cuun
zâmbet de amărăciune pe buze.

Felix SimaEl reprezintă "vocea autorului", fiind tot timpul martor al evenimentelor şi
actor atuncicând este nevoie de mişcare, pentru a crea câmp de acţiune celorlalte
personaje. El călătoreştemult, cunoaşte şi prin el cunoaştem multă lume. El este martor şi
actor în acelaşi timp. De altfel,intriga romanului se declanşează o dată cu sosirea lui în
casa lui Costache Giurgiuveanu.Potretul şi protecţie, acceptând, nu fără
uneleremuşcări, să devină doamna Pascalopol.

Clanul TuleaClanul familiei Tulea, prin Aglae şi Stănică Raţiu, sunt spiritul rău al
familiei, prinferocitatea şi lăcomia lor. Aglae şi Aurica sunt cele care "muşcă" cel mai
tare din bucuria tinereţiicelor doi orfani - Felix şi Otilia, pizmuindu-i şi amărându-le
viaţa.Portretul
Aglaeieste fixat de la început prin detalii precise ce indică trăsăturile morale:cam de
aceeaşi vârstă cu Pascalopol, cu faţa gălbicoasă, buzele subţiri, acre, nasul
încovoiat şiascuţit, obrajii brăzdaţi de câteva cute mari, ochii bulbucaţi, vulgară şi
rea, "viperă:LK'', cum ocalifică Otilia.Ea dirijează ofensiva împotriva Otiliei, pe care
o vrea cât mai departe de Costache, acărui moarte n-o afectează deloc, urmărind
numai banii lui.Acreala, lăcomia de bani, de avere, spiritul cârcotaş, răutatea sunt
trăsăturile carealcătuiesc tipul "babei absolute".

Auricaeste fiica cea mică a Aglaei, fata bătrână cu dorinţe erotice

neîmplinite,dezechilibrată psihic, pierzând orice decenţă şi bun simţ, vulgară. A fi
acostată pe drum de unindivid mai bine îmbrăcat nu i se prea necuviincios. Unica ei
preocupare este căsătoria, oricât de banală ar fi, considerând-o "un noroc". Se
informează despre toate nunţile cunoscuţilor, merge latoate, colectează beteală de la
nunţi, merge la ghicioarele în cărţi.
O urăşte pe Otilia, o bârfeşte în faţa lui Felix, îl înspăimântează pe Felix cu
avansurilesentimentale nemascate, apoi plângându-se lui moş Costache că i-a pătat
onoarea. Ura împotrivafetei merge până acolo încât ideea înfierii Otiliei de către moş
Costache stârneşte reacţii violente.Personajul pendulează constant între comic şi
grotesc. Îşi doreşte cu oz ardoare deneexplicat pianul Otiliei, deşi ea nu ştie să cânte,
dar e convinsă că o fată fără pian în casă nu se poate mărita uşor. Moş Costache moare,
o parte din averea lui revine familiei Tulea, dar Auricanu-şi vede realizat unicul ei vis -
de a se mărita.

Titi Tulea calificat de Otilia drept "prost", repetent de câteva ori ºi corigent, nu citeºte
ocarte pe motiv cã îi dã dureri de cap, este tipul debilului mintal, infantil ºi apatic.Îi
place ordinea militarã, copiazã întruna ilustrate ºi texte muzicale. Este ipohondru,crizele
lui de apatie sunt legate de Aglae de cuminþenie. Are fixaþii erotice.

Simion Tulea
, este soţul Aglaei, bătrân şi senil, are comportamentul unui degenerat: îşi pipăie
muşchii, caută prin dulapuri, brodează, face crize psihice până la violenţa, alternând
custări de apatie. Are idei fixe, crede că Olimpia nu este fata lui.

Stănică Raţiu
Stănică Raţiu este un personaj care se agită mult, care vorbeşte mult şi care, prin
faptelesale, prin gândurile exprimate, se înscrie în galeria ariviştilor.Acesta este soţul
Olimpiei, fiica mai mare a Aglaei, sora lui Costache Giurgiuveanu. Esteavocat, dar fără
clienţi, dornic de a se îmbogăţi. Ca şi pentru Aglae, pentru Stănică baniireprezintă
totul.El provine dintr-o familie foarte numeroasă. Astfel, puţina avere pe care au avut-o
s-arisipit între rude. Stănică este hotărât să recapete prin orice mijoc banii care să-i
asigure traiul.Arma lui secretă este arma cuvintelor. Plasate cu dibăcie, cuvintele lui,
urmate de gesturisemnificative, se transformă în adevărate săgeţi otrăvite.Este
personajul care vorbeşte cel mai mult: despre morală, religie, societate, familie, încare
vede un fundament al societăţii.Tot ceea ce face este din calcul. De Olimpia s-a legat
sperând că va avea o situaţiematerială sigură, dar nu are pentru ea nici unul din
sentimentele trâmbiţate cu diferite ocazii. Maimult, o cultivă pe Georgeta, amanta unui
general, o prostituată influentă.In cursul bolii lui moş Costache, Stănică are o singură
preocupare - găsirea banilor.Când reuşeşte să dea de ascunzătoare banilor, îi ia de sub
ochii îngroziţi ai bătrânului care aresubit un şoc şi moare. După ce a ascuns cu grijă
banii, Stănică o părăseşte pe Olimpia fărăremuşcări şi se căsătoreşte cu Georgeta, care
îl va ajuta să urce pe treptele sociale.Dintre toate personajele, Stănică este singurul care
reuşeşte. Victoria lui e motivată:Stănică e un geniu al răului. Fură banii lui moş
Costache, brutalizarea şi furtul aducând moarte bătrânului. O părăseşte pe Olimpia, se
înhăitează cu Georgeta, ţinteşte parvenirea economică şichiar politică.

Leonida Pascalopol
În ambianţa casei din strada Antim, prezenţa lui Leonida Pascalopol e un lucru
straniu.Moşierul bogat şi manierat este într-o neconcordanţă puternică cu moş Costache
şi rudele sale.Autorul îl descrie pe acest domn prin intermediul tânărului sosit în strada
Antim într-oseară de iulie: "un om cam de cincizeci de ani, oarecum voluminos, cărnos
la faţă şi rumen ca unnegustor, însă elegant prin fineţea pielii şi tăietura englezească a
mustăţilor cărunte." Lanţul greude aur cu breloc la vestă, hainele de stofă fină, prfumul
discret dovedesc rafinament şi bun gust,trăsături sugerate şi de interiorul casei acestui
personaj.Pascalopol se trăgea dintr-o familie de greci. Fusese student la Bonn, apoi în
Franţa, dar abandonase studiile trebuind, după moartea tatălui, să-şi îngrijească mama
şi să administrezemoşia.

Este pasionat de muzică, ştie fizic al tânărului este realizat prin descriere. Uniforma
neagră îi era strâns petalie ca un vestmânt militar, iar gulerul tare şi şapca umflată îi
dădeau un aer bărbătesc. Faţa îiera juvenilă, aproape feminină din pricina şuviţelor mari
de păr care-i cădeau de sub şapcă.Terminase liceul la Iaşi şi venise la Bucureşti, la
tutorele său Costache Giurgiuveanu, săurmeze cursurile Facultăţii de medicină. Tânărul e
studios, s-a dedicat cărţilor şi lumea luiadevărată este lumea ştiinţei.Primul contact cu
familia Giurgiuveanu îl face chiar în seara sosirii. Otilia este cea care-l prezintă celorlalţi
membri ai familiei şi, într-un fel, atenuează contactul dur cu aceştia. Bãtrânul îl primeºte
rece, chiar ostil. Aglae îl priveºte cu duºmãnie, vãzând în el un posibil pretendent
lamoºtenirea lui Costache. Îl numeºte orfan care trebuie sã-ºi facã un rost ca sã nu cadã pe
capulaltuia.Bãiatul este complexat de situaþia lui de orfan ºi orice aluzie îi trezeºte o
puternicãrevoltã. Ceilalþi vãd în lipsa pãrinþilor o infirmitate, Otilia însã îl protejeazã din
primelemomente. Ea devine întruparea feminitãþii.La început, faþã de Otilia nu are decât
sentimente de prietenie, apoi totul se transformãîn dragoste. Prima noapte în casa lui moº
Costache o va petrece în camera Otiliei. Camera feteidevine pentru Felix un tãrâm al
visului ºi al misterului feminin. Apropierea de Otilia se producedatoritã faptului cã ea era
orfanã, maturizarea lui Felix se va produce rapid ºi Otilia îl va ajuta sãse încadreze în
familie.Ea este protectoarea lui, îl ajutã sã se îmbrace, îi cumpãrã chiar o cravatã. Devine
din ceîn ce mai apropiatã de el. Totodatã, în sufletul lui Felix se naºte un sentiment de
gelozie faþã dePascalopol, moºierul tomnatic, cu o culturã aleasã, la început manifestatã
sub forma uneiaversiuni faþã de domnul "gras", care stãruie mereu în preajma
Otiliei.Transformarea lui Felix în casa din strada Antim se va produce rapid. Libertatea
îirisipeşte timiditatea, dându-i sentimentul valorii lui personale. Devine ambiţios, vrând
sădepăşească condiţia de orfan tolerat în acea casă, aşteaptă cu nerăbdare să înceapă
facultatea, să-şifacă o carieră.Pascalopol îl priveşte pe Felix, la început, cu o politeţe
rezervată, apoi convingându-sede inofensivitatea lui începe să-l privească mai prietenos şi
chiar "patern".Felix va ajunge să facă o obsesie pentru Otilia. Zi şi noapte este dominat de
chipul ei. Incaiete, scria caligrafic "Iubesc pe Otilia". El o iubeşte sincer pe fată, dar ezită,
e labil. De aceea,Otilia îl va prefera pe Pascalopol care-i asigură stabilitate să cânte la
flaut şi apreciază cu ureche de cunoscător interpretarea bucăţilor muzicale ale
Otiliei.Personajul se autodefineşte: "sunt un fel de boem".Preocupările lui sunt diverse.
Nu rămăsese rob al moşiei, ci vizitează muzeele, citeşte.Moşierul e un fel de protector
pentru tineri. Îi ia apărarea lui Felix atunci când acesta esteîncolţit de Aglae că şi-a ales
meseria de doctor. Pentru Felix Pascalopol e un rival, pentru Otiliael este un bărbat "chic"
şi "sigur", pe care - compătimeşte, "un om de lume".Sentimentele lui Pascalopol pentru
Otilia nu sunt lămurite: el oscilează între patern şiviril, se consideră chiar unul dintre
părinţii ei. Cultivă relaţia cu avarul Costache Giurgiuveanu pentru a fi aproape de
Otilia.Aparent Pascalopol este cel care câştigă în întrecerea dintre el şi Felix, deoarece
Otiliaalege să devină doamna Pascalopol. Totuşi, distinsul domn îi redă Otiliei libertatea,
înţelegând căaceasta nu a găsit adevărata dragoste lângă el.Leonida Pascalopol este un
personaj care aduce eleganţă, fineţe, bun gust în lumeaîntunecată a lui Costache
Giugiuveanu şi a clanului Tulea