Perioada literara

George Calinescu apartine perioadei interbelice si isi contureaza opera de tip

roman in opozitie cu cele apartinand lui Camil Petrescu. In aceeasi perioada se
remarca alti scriitori precum Mihail Sadoveanu sau Mircea Eliade. Latura de
romancier se regaseste in romanele “Cartea nuntii”, “Enigma Otiliei”, “Bietul
Ioanide”, “Scrinul negru”, reflectand un persoanj complet si complex.

Geneza operei
Varianta finala a romnului contine un singur volum cu titlul “Enigma Otiliei”
publicat in anul 1938. Varianta de odinioara promova ca titlu “Parintii Otiliei”, fiind
conceputa in doua volume. Momentul in care titlul se schimba este decisiv. Scriitorul
trece de la motivul paternitatii Otiliei la eternul familiei gasit in substantivul “enigma”.
In scrierea romanului, George Calinescu se bazeaza pe unele elemente de geneza.
personajul Felix Sima este inspirat din ipostaza scriitorului, regasim aici profilul de
medalie, nasul acvilin, tenul masliniu, aspecte fizionomice care apar si-n “Portret” de
George Calinescu. Dintr-o marturie a scriitorului “Otilua sunt eu” vedem reflectarea
sa si-n conturarea personajului feminin, cu toate ca el marturiseste ca la baza Otiliei
Marculescu sta “fata cu parul de fum”, o verisoara mai mare dea sa. Intamplarea
despre moartea lui Costache este preluata din propria biografie cand o ruda
indepartata moare si celelalte neamuri patrund in casa acesteia ducand peste
gradina, in spate, mare parte a obiectelor.

Ipoteza
Opera literara “Enigma Otiliei, este un roman social realist de tip balzacian,
avand toate caracteristicile acestuia.
 Teorie Romanul este specia literara a gneului epic in proza de mare intindere
cu personaje numeroase, complexe si amplu caracterizate cu o intriga complicata si
actiune ampla.

Romanul social este roman ce dezbate viata citadina a unei comunitati.

Balzacianismul se refera la tipul de proza realista in care regasim urmatoarele

caracteristici: tipuri umane bine conturate (avarul, orfana, tatal suferind, fata
batrana) portretul personajelor este urmarit dinspre exterior spre interior, impreuna
cu descrierea amanuntita a locurilor in care traiesc. Incipitul romanelor contine
ample descrieri care fixeaza cu exactitate timpul si locul actiunii. Naratorul este
omniscient, este un demiurg al universului fictiv, fiind prezent in acelasi timp in mai
multe locuri, stiind totul despre desfasurarea actiunii.

Clasicismul este un curent literar si artistic din secolul al XVII – lea si inceputul
celui de-al XVIII – lea (aparut in Franta).

Romantismul este orientarea ideologica, artistica si literara din prima jumatate a

secolului al XIX-lea aparuta in spatiul european.

Modernismul reprezinta o orientare culturala manifestata la inceputul secolului

20, in care noul si inovatia formelor se opuneau valorilor de tip traditional.

Explicarea titlului
Opera data are un titlu foarte sugestiv, aflandu-se in stransa legatura cu intreg
continutul textului, fiind alcatuit din doua substantive, unul comun (“enigma”) si unul
propriu (“Otiliei”). In sens denotativ, enigma semnifica un lucru greu de inteles,
nelamurit, ascuns sau o taina, un mister, iar substantivul propriu semnifica un nume
oarecare. In sens conotativ, titlul duce cu gandul la misterul personajului Otilia, care
este ca o ghicitoare sau un joc distractiv greu de descifrat de catre ceilalti. Astfel,
legatura dintre titlu si ideea textului devina stransa cand incercarea lui Felix de a o
intelege pe Otilia este in zadar, dar si a lui Pascalopol in final.
 Tema si motive
Tema textului este fresca din viata burgheziei bucurestene, familia, societatea,
iar motivul este mostenirea si paternitatea.

Structura si compozitie
Romanul este alcatuit din douazeci de capitole si construit pe mai multe planuri
narative care urmaresc destinul unor personaje prin acumularea detaliilor: destinul
Otiliei, al lui Felix, al membrilor clanului Tulea, al lui Stanica, etc.

Incipit
Incipitul romanului realist fixeaza veridic cadrul temporal (“intr-o seara de la
inceputul lui iulie 1909”) si spatial (descrierea strazi Antim, a arhitecturii casei lui
Mos Costache, a interioarelor) prezinta principalele personaje, sugereaza conflictul
si traseaza principalele planuri epice. In cadrul spatial, are loc descrierera strazii
Antim, de unde reiese ca strada era pustie si intunecata, si in ciuda verii, in urma
unor ploi generale, racoroasa si fosnitoare ca o padure, iar lumina slaba a
felinarelor, ingaduia numerele caselor. Acesta era pustie fiindca luminile de prin
case erau stinse. In aceasta obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nicio caza nu
era prea inalta si aproape niciuna nu avea cat superior. insa varietatea cea mai
neprevazuta a arhitecturii, marimea neobisnuita a ferestrelor, in rapor cu forma
scurta a cladirilor faceau din strada bucuresteana o caricatura in moloz a unei strazi
italice. Strada este descrisa prin epitetele “pustie”, “intunecata”, de unde reiese
tristetea care controla casele locuite pe ea, astfel destinul unor personaje era
prescris inca din incipit.

Fire narative
Romanul este alcatuit din doua fire narative. Primul este lupta dusa de clanul
Tulea pentru obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei
Marculescu. Al doilea prezinta destinul tanarului Felix Sima care, ramas orfan, vine
la Bucuresti pentru a studia medicina, locuieste la tutorele lui si traieste iubirea
adolescentina pentru Otilia.

Conflicte
Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii inrudinte, care
sugereaza universul social prin tipurile umane realizate. O familie este a lui
Costache Giurgiuveanu, posesorul averii si Otilia Marculescu, adolescenta orfana,
fiica celei dea doua sotii decedate. Aici patrunde Felix Sima, fiul surorii batranului
care vine la Bucuresti pentru a studia medicina si locuieste la tutorele sau lega, mos
Costache. Un alt intrus este Leonida Pascalopol, prieten al bastranului, pe care il
aduce in familia Giurgiuveanu afectiunea pentru Otilia, pe care o cunoaste de mica
si dorinta de a avea o familie care sa-i umple singuratatea. A doua familie, inrudita si
vecina, care aspira la mostenirea averii batranului, este familia surorii acestuia,
Aglae. Clanul Tulea este alcatuit din sotul Siminon Tulea, cei trei copii ai lor:
Olimpia, Aurica si Titi. In aceasta familie patrunde Stanica Ratiu pentru a obtine
zestrea ca sot al Olimpiei. Istoria unei mosteniri include doua conflicte succesorale:
primul iscat in jurul averii lui Costache Giurgiuveanu (adversitatea manifestata de
Aglae impotriva orfanei Otilia), al doilea destrama familia Tulea (interesul lui Stanica
pentru averea batranului). Conflictul erotic priveste rivalitatea adolescentului Felix si
a maturului Pascalopol pentru mana Otiliei.

Subiectul operei
Subiectul operei incepe cu Felix Sima, care se indrepta spre unchiul sau
Costache Giurgiuveanu pentru a locui la el si a urma facultatea de medicina. Ajuns
acasa la el ii intalneste pe ceilalti membrii ai familiei, in special pe fiica vitrega a
acestuia, Otilia. A doua zi, ea ii arata locuinta, el remarcand felul ei jucaus. Afla
povestea ei de viata si despre prietenul familiei Pascalopol. Rugat de Aglae, il
mediteaza pe Titi care a ramas corigent. La inceputul lunii august, Olimpia il prezinta
familiei pe Stanica, dar nu primeste zestrea, astfel Stanica este tot mai hotarat sa
puna mana pe averea lui Costache. La invitatia lui Pascalopol, Felix si Otilia se duc
la mosia acestuia, unde Felix incepe sa fie gelos pe Pascalopol. Intre Felix si Otilia
se cladeste o relatie profunda de prietenie, dar Felix se indragosteste de ea,
marturisindu-i sentimentele. Otilia il considera mai mult ca pe un frate, considerand
totul un joc copilaresc. Intre timp, discutiile despre adoptarea Otiliei pornesc noi
scandaluri, dar fata ii cere mosului sa nu completeze actele de adoptie. Otilia pleaca
cu Pascalopol, iar Felix, spre surprinderea sa, se arunca in bratele unei curtezane
Georgeta, pentru a se razbuna pe cea care i-a frant inima. Acest proces duce la
maturizarea tanarului. Mos Costache are planurile sale cu cei doi tineri, incepand sa
adune materiale de constructii. Din cauza unei insolatii, el face un atac de cord in
urma caruia toata familia Tulea isi petrece doua zile in casa batranului, ignorand
boala acestuia. Stanica profita de aceasta ocazie in care ii baga in cap tot felu de
idei si incearca sa afle unde isi tine ascunsa averea. Mos Costache se
insanatoseste si ii alunga din casa pe cei din familia Tulea, fiind de acord cu
propunerea lui Pascalopol de a-i deschide un cont Otilei, dar nu-i da banii inca.
Stanica isi continua planul incercand sa-l sperie tot mai tare, angajeaza doctori care
sa-i dea diagnostice false, dar afla unde sunt ascunsi banii si il jefuieste. Mosul mai
are un atac de cord si moare, Stanica divortand de Olimpia si se casatoreste cu
Georgeta, intrand in politica. Intre timp, Otilia se casatoreste cu Pascalopol, iar Felix
devine doctor, apoi profesor universitar si se casatoreste. Se intalneste intamplator
cu Pascalopol, care divortase de Otilia, ea fiind casatorita cu un om bogat din
Buenos Aires. Astfel, toata povestea de dragoste ramane un mister pentru Felix.

Finalul
Finalul este inchis prin rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog.
Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a casei lui mos
Costache, din perspectiva lui Felix, intrusul/strainul din familia Giurgiuveanu, in
momente diferite ale existentei sale (adolescenta, aproximativ zece ani mai tarziu
“dupa razboi”).
 Elemente romantice
Elementele romantice desprinse din roman se refera la descrierea campiei
Baraganului transpuse in fantastic si la povestea de iubire dintre Felix si Otilia.

Elemente moderne
Elementele moderne ce asigura un caracter de modernitate romanului sunt
reflectarea poliedrica a personajelor, utilizarea personajului reflector si
comportamentismul ca tehnica de lucru. Reflectarea poliedrica presupune mai
multe puncte de vedere ale diferitelor personaje asupra unuia dintre ele. Astfel, se
ajunge ca exemplu la viziuni diferite asupra Otiliei sau asupra lui Felix, personaje
conturate complex si independent. Comportamentismul reflecta amibuitatea
personajului, personaje ambigue in evidentierea destinului fiind Otilia si Leonida.
Felix nu este ambitios, lipsit de scrupule, ci un adolescend orfan capabil de a iubi
dezinteresat. Hotarat sa-si faca o cariera, se bazeaza pe luciditatea si profunzimea
intelectuala. Contradictiile Otiliei il contrariaza pe Felix. Intiail, tanarul ezita intre a
crede barfele clanului Tulea si a-i pastra o dragoste pura Otiliei, iar mai apoi, cand
Otilia pleaca pe neasteptate la Paris cu Pascalopol, Felix are o scurta aventura cu
Georgeta “fata faina”, “pupila” unui general, pe care i-o prezinta Stanica. De altfel,
cele doua femei, Otilia si Georgeta contribuie in egala masura la maturizarea lui
Felix, pe Otilia o vroia ca pe viitoare sotie, iar Georgeta ii era trebuitoare fiziologeste.

Elemente clasice
Elementele clasice se refera la crearea unei umanitati canonice si la simetria
perfecta a textului precum si la rigurozitatea compoziotiei. Umanitatea
canonica impune dopua tipuri de personaje precum avarul si arivistul
(parvenitul). Avarul apare in dubla ipostaza, cel umanizat prin sentimente si cel
total. Romanul realist traditional devine o adevarata comedie umana, plasand in
context social personaje tipice.
 Tipologizare personaje
Tendinta de generalizare conduce la realizarea unei tipologii. Mos Costache –
avarul, iubitor de copii, Aglae – “baba absoluta fara cusur in rau”, Aurica – “fata
batrana”, Simion – “dementul senil”, Titu – “debilul mintal”, “infantil si apatic”, Stanica
Ratiu – “arivistul”, Otilia – fata cochet, Felix – ambitiosul , Pascalopol – aristocrat
rafinat.

Moduri de expunere
Modurile de expunere au un rol important in text. Dialogul confera veridicitatea
si concentrarea epica. In proza realista, descrierea spatiilor (strada, arhitectura,
decorul interior – camera) si a vestimentatiei sustine impresia de univers autentic,
iar prin observarea si notarea detaliului semnificativ devine mijloc de
carecterizare indirecta.

Desi adopta un ton obiectiv, naratorul se ascunde in spatele mastilor sale, care
sunt personajele, fapt dovedit de limbajul uniformizat. In limbajul personajelor se
utilizeaza aceleasi mijlaoce lingvistice, indiferent de situatia sociala sau de cultura
lor.

Concluzie
In concluzie, Enigma Otiliei de George Calinescu este un roman realist de tip
balzacian prin prezenta tuturor caracteristicilor.