Enigma Otiliei

George
Călinescu
 Încadrare

 Opera literară „Enigma Otiliei” este un roman realist de tip balzacian, cu

elemente moderniste, aparținând prozei interbelice. De asemenea este
roman social și citadin.
 Textul este roman prin amploarea acțiunii, desfășurată pe mai multe
planuri, cu un conflict complex la care participă numeroase
personaje.
 Este roman realist prin temă, structura închisă, specificul secvențelor
descriptive, realizarea personajelor, dar depășește modelul realismului
clasic balzacian prin spiritul critic și polemic și prin elemente ale
modernității.
 Temă și titlu

Tema romanului este una de natură balzaciană, și anume viața burgheziei

bucureștene de la începutul secolului al XX-lea, înfățișată în aspectele ei tipice,
legate de relațiile de familie și dezumanizarea sub imperiul banului, în goana
după înavuțire, opera prezentând istoria unei moșteniri și motivul paternității.
Titlul inițial, „Părinții Otiliei”, reflectă ideea balzaciană a paternității, pentru
că fiecare dintre personaje determină cumva soarta orfanei Otilia, ca niște părinți.
Autorul schimbă titlul din motive editoriale și deplasează accentul de la un aspect
realist, tradițional, la tehnica modernă a reflectării poliedrice, prin care este
realizat personajul titular.
 Structură
 Romanul este alcătuit din 20 de capitole și este construit pe mai multe
planuri narative, care urmăresc destinul unor personaje, prin acumularea
detaliilor: destinul Otiliei, a lui Felix, al membrilor clanului Tulea etc.
 Un plan urmărește lupta dusă de clanul Tulea pentru obținerea
moștenirii lui Costache Giurgiuveanu și înlăturarea Otiliei Mărculescu.
 Al doilea plan prezintă destinul tânărului Felix Sima care,rămas orfan,
vine la București pentru a studia medicina, locuiește la tutorele lui și
trăiește iubirea adolescentină pentru Otilia.
 Autorul acordă interes și planurilor secundare pentru susținerea imagini
ample a societății citadine. Succesiunea secvențe lor narative este redată
prin înlănțuire, completată prin inserția unor micronarațiuni în structura
romanului. Dialogul conferă veridicitate și concentrare epică, iar
descrierea spațiilor și a vestimentației susține impresia de univers
autentic, care prin observarea și notarea detaliului semnificativ devine
mijloc de caracterizare indirect.
 Incipit-Excipit
Incipit -ul romanului realist fixează veridic cadrul temporal și spațial „ într-o seară de
la începutul lui iulie 1909, cu puțin înainte de orele zece, un tânăr de vreo optsprezece ani,
îmbrăcat în uniformă de licean, intra în strada Antim, venind dinspre strada Sfinții Apostoli
cu un soi de valiză în mână” , prezintă principalele personaje, sugerează conflictul și
tratează principalele planuri epice.
Finalul este închis, prin rezolvarea conflictului, este urmat de un epilog. Simetria
incipitului cu finalul se realizează prin descrierea străzii și a casei lui Moș Costache, din
perspectiva lui Felix, străinul din familia Giurgiuveanu, în momente diferite ale existenței
sale: în adolescență, respectiv după război, 10 ani mai târziu. (citim incipitul și finalul)
Acțiunea romanului începe cu venirea tânărului Felix, orfan, absolvent al Liceului
Internat din Iași, la București, în casa unchiului și tutorelui său legal, pentru a urmat
Facultatea de Medicină. Familiarizarea cu mediul prin procedeul restrângerii treptate a
cadrului (tehnica focalizării)- de la stradă, la casă, la interioare, la fizionomie și la gesturile
locatarilor-este o modalitate de pătrundere a psihologiei personajelor din acest spațiu , prin
reconstruirea atmosferei. Strada și casa lui Moș Costache sugerează, prin detaliile
surprinse, contrastul dintre pretenția de confort și bun gust a unor locatari bogați, burghezi
îmbogățiți cândva, și realitate: inculți, zgârciți, snobi, delăsători. Arhitectura sugerează
imaginea unei lumi în declin care avut cândva energia necesară pentru a dobândi avere dar
nu și fondul cultural.
 Intriga se dezvoltă pe două planuri care se întrepătrund: istoria moștenirii lui Costache
Giurgiuveanu și destinul tânărului Felix Sima.
 Competiția pentru moștenirea bătrânului avar este un prilej pentru
observarea efectelor, în plan moral, ale obsesiei banului. Bătrânul
avar, proprietar de imobile, restaurante, acțiuni, nutrește iluzia
longevității și nu pune în practică niciun proiect privitor la asigurarea
viitorului Otiliei, pentru a nu cheltui. Clanul Tulea, condus de Aglaé,
sora lui Moș Costache, urmărește succesiunea totală a averii acestuia,
plan periclitat ipotetic de înfierea Otiliei. Deși are o afecțiune sinceră
pentru fată, bătrânul amână înfierea ei, de dragul banilor și din teama
de Aglaé. Inițial într-un plan secundar, Stanica Rațiu urmărește să
parvină, vizează averea familiei Tulea, dar smulge banii lui Moș
Costache. Pretutindeni prezent, divers informat, amestecându-se
oriunde crede că poate obține ceva bani sau poate da lovitura vieții
lui, personajul susține în fond intriga romanului, până la rezolvare în
deznodământ: Olimpia e părăsită de Stanică, Aurica nu-și poate face
o situație, Felix o pierde pe Otilia. Alături de avariție, lăcomie și
parvenitism, fenomene sociale supuse observație și criticii în
romanul realist, sunt înfățișate aspecte ale familiei burgheze: relația
dintre părinți și copii, relația dintre soți, căsătoria, orfanul.
 Planul formării tânărului Felix, student
la medicină, urmărește experiențele
trăite de acesta în casa unchiului său, în
special iubire adolescentină pentru
Otilia. Este gelos pe Pascalopol, dar nu
ia nicio decizie, fiindcă primează
dorința de a-și face o carieră. Otilia îl
iubește sincer pe Felix, dar după
moartea lui Moș Costache îi lasă
tânărului libertatea de a-și împlini visul
și se căsătorește cu Pascalopol, bărbat
matur, care îi poate oferi înțelegere și
protecție. În epilog aflăm că Pascalopol
i-a redat cu generozitate libertatea de a-
și trăi tinerețea, iar Otilia a devenit
soția unui conte exotic, căzând în
platitudine. Ea rămâne pentru Felix o
imagine a eternului feminin iar pentru
Pascalopol o enigmă: „A fost o fată
delicioasă, dar ciudată. Pentru mine e
 Conflicte
 Conflictul romanului se bazează pe relațiile dintre cele două familii înrudite,
care sugerează universul social prin tipurile umane realizate.
 Prima familie este a lui Costache Giurgiuveanu, posesorul averii, în care o
avem pe Otilia Mărculescu, adolescenta orfană, fiica celei de-a doua soții
decedate, Felix Sima, fiul surorii bătrânului care vine la București pentru a
studia medicina și Leonida Pascalopol prieten al bătrânului, pe care îl aduce în
această familie afecțiunea pentru Otilia.
 Cea de-a doua familie, vecină și înrudită, care aspiră la moștenirea averii
bătrânului, este familia surori acestuia, Aglaé. Clanul Tulea este alcătuit din
soțul Simion Tulea, cei trei copii: Olimpia, Aurica și Titi, iar în această familie
mai pătrunde Stanica Rațiu pentru a obține zestrea, ca soț al Olimpiei. Istoria
unei moșteniri include două conflicte succesorale primul este iscat în jurul
averii lui Moș Costache iar al doilea destramă familia Tulea.
 Conflictul erotic privește rivalitatea adolescentului Felix și a maturului
Pascalopol pentru mâna Otiliei.
Concluzie