Enigma Otiliei

George Calinescu
Publicat in 1938, romanul Enigma Otiliei apare la sfarsitul perioadei interbelice
si este al doilea dintre cele patru romane scrise de G.Calinescu.Teoreticeanul
romanului romanesc opteaza pentru romanul obiectiv si metoda balzaciana, dar
depaseste acest program esthetic, prin recursul la elemente de modernitate.
Opera literara Enigma Otiliei este un roman realist de tip balzacian, deoarece
apare tema familiei si motivul mostenirii si al paternitatii;structura este inchisa, dar
relatarea intamplarilor este facuta la persoana a3-a , din perspectiva unui narrator
omniscient siobiectiv; este utilizata tehnica detaliului semnificativ, iar personajele
sunt prezentate in relatie cu mediul din care provin si sunt tipice pentru o anumita
categorie sociala( Stanica Ratiu- arivistul si avocatul demagog, Felix-intelectualul
ambitios, Pascalopol-aristocratul rafinat).
In descrierea initiala, realizata in tehnica balzaciana, a strazii si casei lui mos
Costache sunt redate, prin detaliile surpinse, contrastul dintre pretentia de confort
si bun gust a unor locaturi bogati si realitate;inculti, zgarciti, delasatori,
snobi.Arhitectura sugereaza imaginea unei lumi in declin, care a avut candva
energia necesara pentru a dobandi avere, dar nu are fond cultural.
Incipitul si finalul romanului sunt simetrice, prin descrierea strazii si a casei
lui mos Costache, din perspectiva lui Felix, intrusulul/strainul din familia
Giurgiuveanu, in momente diferite ale existentei sale ( in adolescent si aproximativ
zece ani mai tarziu,, dupa razboi”) dar si prin raspunsul dat de mos Costache la
venirea lui Felix, reluat la finalul romanului,, Aici nu sta nimeni”
Cu toate acestea, romanul depaseste modelul realismului classic, prin spiritual
critic si polemic, prin elemente ce tin de modernitate, precum ambiguitatea
personajelor.Astfel, mos Costache nu este un avar dezumanizat ci are o iubire
paterna sincera pentru Otilia.Pascalopol o iubeste sincer si o protejeaza pe Otilia,
dar nu poate distinge ,,ce e patern si ce e viril” in sentimentele sale.De asemenea,,
enigma” Otiliei este intretinuta de scriitor prin utilizarea unor tehnici
modern:comportamentismul si pluriperspectivismul.
Un alt aspect modern, naturalismul, se manifesta in roman prin interesul pentru
procesele psihice deviante, alienare si senilitate, motivate prin ereditate si
mediu.Titi, fiul retardat care se indreapta spre dementa, este o copie a tatalui
sau ,Simion Tulea.Aurica, fata batrana , invidioasa si rea, este o copie degradata a
mamei.Amandoua au preocupari obsessive: Aglae-mostenirea.Aurica-dorinta de a
se casatori,Universul familiei Tulea se afla sub semnul bolii, al degradarii morale
reflectate in plan fizic.
Prin tema, romanul este balzacian si citadin.Caracterul citadin tine de
modernismul lovinescian.Fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului
al xx-les, este prezentata sub aspect social si economic.
Imaginea societatii constituie fundalul pe care se proiecteaza formarea/maturizarea
tanarului Felix Sima,care, inainte de a-si face o cariera, traieste experientaa iubirii
si a relatiilor de familie.
Romanul alcatuit din 20 de capitol, este construit prin acumularea detaliilor pe
mai multe planuri narrative, care urmaresc destinul unor personaje: destinul Otiliei,
al lui Felix, a membrilor,,clanului,, Tulea, al lui Stanica etc. Intr-un plan scriitorul
prezinta lupta dusa de clanul Tulea pentru obtinerea mostenirii lui Costache
Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei Marculescu.In al doilea plan urmarim destinul
tanarului Felix Sima care, ramas orfan , vine la Bucuresti pentru a studia Medicina,
locuieste in casa tutorelui sau, avarul Costache Giurgiuveanu si traieste iubirea
adolescentina pentru Otilia.
Expozitiunea este realizata in stil realist-balzacian: situarea exacta a actiunii in
timp si spatiu, veridicitatea sustinuta prin detaliile topografice ( descrierea strazii),
finetea observatiei si notarea detaliului semnificativ.Caracteristicile arhitectonice
ale strazii si ale casi lui mos Costache sunt surprinse de,,ochiul unui estet”, din
perspectiva naratorului specializat, desi observatia ii este atribuita personajului-
reflector, Felix Sima, care cauta o anumita casa.
Odata intrat in cladire, Felix ii cunoaste pe unchiul sau ( un omulet straniu care se
teme de straini) sip e verisoara Otilia, apoi insista la o scena de familie: jocul de
table.Naratorul ii atribuie lui Felix observarea obiectiva a personajelor ce sunt
prezentate in odaia inalta in carre este introdus.Avem in fata ochilor portretele
fizice ale personajelor, cu detalii vestimentare si fiziologice care sugereaza, in
maniera clasica, anumite trasaturi de character.
Sunt prezentate in mod direct , starea civila, statutul in familie, elementele de
bioggrafie.Toate aceste aspect configureaza o atmosfera neprimitoare, imaginea
mediului in care patrunde tanarul, cu prefigurarea celor doua planuri narative si a
conflictului principal.
 Intriga se dezvolta in doua planuri care se intrepatrund: pe de o parte, este
prezentata istoria mostenirii lui Costache Giurgiuveanu, iar pe de alta parte-
destinul tanarului Felix Sima, maturizarea lui( ceea ce-I confera cartii caracterul de
bildungsroman).
Lupta pentru mostenirea batranului avar este un prilej pentru observarea in plan
moral a efectelor obsesiei pentru bani.Mos Costache, proprietar de immobile,
restaurant si actiuni, nutreste iluzia longevitatii si nu pune in practica un proiect
pentru a-I asigura viitorul Otiliei.Clanul Tulea urmarete sa mosteneasca averea lui,
plan periclitat ipotetic de adoptia Otiliei. Desi are o afectiune sincera pentru fata,
batranul amana momentul adoptarii ei, de dragul banilor si penteu ca se teme de
Aglae.El incearca totusi sa actioneze pentru a o proteja pe Otilia:intentioneaza sa-I
construiasca o casa cu materialele provenite de la demolari.Proiectele lui mos
Costache nu se realizeaza deoarece, din cauza efortului depus la transportarea
materialelor, batranul este lovit de o criza de apoplexie.Chiar daca pentru familia
tulea boala lui mos Costache reprezinta un prilej de a-I ocupa militareste casa, in
asteptarea mortii batranului si obtinerea mostenirii, ingrijile lui Felix, ale Otiliei si
ale lui Pascalopol determina insanatosirea batranului avar. Moartea lui mos
Costache este provocata, in cele din urma, de Stanica Ratiu, ginerele Aglaei, care ii
fura avarului banii de sub saltea. In deznodamant, Olimpia este parasite de
Stanica, Aurica nu-si poate face o situatie, iar Felix o pierde pe Otilia.
Alaturi de avaritie, lacomie si parvenitism, trasaturi sociale supuse observatiei si
criticii in romanul realist, sunt infatisate si alte aspect ale familiei burgheze: relatia
dintre parinti si copii, casatoria, conditia orfanului.
Planul formarii tanarului Felix, student la Medicina, urmareste experientele traite
de acesta in casa unchiului sau, in special iubirea adolescentina pentru Otilia. Este
gelos pe Pascalopol, dar nu ia nicio decizie, fiindca pentru el, este mai importanta
dorinta de a-si face o cariera.Otilia il iubeste pe Felix, dar dupa moartea lui mos
Costache il paraseste , pentru ca ea considera ca reprezinta o piedica in calea
realizarii lui profesionale.Tanara se casatoreste cu Pascalopol, barbat matur, care ii
poate oferi intelegere si protective.
In epilog, aflam ca, generos, Pascalopol i-a redat Otiliei libertatea de a-si trai
tineretea, iae ea a devenit sotia unui conte exotic si a cazut in,,platitudine”.Otilia
ramane pentru Felix o imagine a eternului feminism, iar pentru Pascalopol
o ,,enigma”
 Istoria mostenirii include un dublu conflict succesoral: este vorba pe de o
parte, de ostilitatea manifestata de Aglae impotriva orfanei Otilia , si pe de alta
parte, de interesul lui Stanica pentru averea batranului, care duce la dezbinarea
familiei Tulea.
Conflictul erotic priveste rivalitatea pentru iubire Otiliei dintre adolescentul
Felix si maturul Pascalopol.
In conflictul pentru mostenire se afla doua familii inrudite.Membrii acestora
apartin unor tipologii umane care contureaza universal social reprezentativ pentru
roman. In casa lui Costache Giurgiuveanu, proprietarul averii, traieste Otilia
Marculescu, adolescent orfana, fiica celei de-a doua sotii decedate a acestuia.Aici
ajunge orfanul Felix Sima, venit la tutorele sau din Bucuresti pentru a studia la
Medicina.Mosierul Leonida Pascalopol, prieten al batranului, vine in casa din
dorinta de a apartine unei familii si din afectiune pentru Otilia,pe care o cunoaste
de mica.In casa vecina traieste o a doua familie, inrudita cu prima, care aspira la
mostenirea averii batranului.Clanul Tulea este condus de sora lui Costache, Aglae.
Din familie face parte sotul acesteia, Simion Tulea, si cei trei copii ail or, Olimpia,
Aurica si Titi.Acestei familii I se adauga Stanica Ratiu, sotul Olimpiei, dornic sa
obtina mostenirea.
Pentru caracterizarea personajelor , autorul alege tehnica balzaciana a descrerii
mediului si fizionomiei, din care se pot deduce trasaturile de character.Prin tehnica
detaliului, naratorul omniscient descrie aspect fizice semnificative in plan
moral:fizionomia, vestimentatia, coafura, gesturile, timbrul vocii.
De exemplu, Felix Sima, strainul, este caracterizat in mod direct de narrator inca
de la inceputul romanului, iar detaliile fizionomice il asaza in categoria
ambitiosului aflat la varsta adolescentei:,,Fata ii era insa juvenila si prelunga,
aproape feminine din pricina suvitelor mari de par ce-I cadeau de sub sapca, dar
culoarea maslinie a obrazului si taetura elinica a nasului corectau printr-o nota
voluntara intaia impresie”
Tehnica balzaciana a caracterizarii prin descrierea interiorului contureaza
portretul avarului Costache, al retardatului Titi, dar si al Otiliei, o tanara rafinata,
cu temperament de artista.In seara sosirii lui Felix, pentru ca nu are o camera
pregatita , Otilia ii ofera cu generozitate odaia ei: este un prilej pentru Felix de a
descoperi in amestecul de dantele, partituri, romane frantuzesti, cutii de pudra si
parfumuri o parte din personalitatea exuberanta a Otiliei.
 Portretul balzacian porneste de la caracterele clasice , carora reallismul le
confera dimensiune sociala si psihologicaApare un alt tip uman, arivistul.Tendinta
de generalizare conduce la realizarea unei tipologii clasice:mos Costache-avarul,
Aglae- baba absoluta fara cusur in rau, Aurica-fata batrana, Simion- dementul
senil, Titi-debitul mintal, Stanica Ratiu-arivistul, Otilia- cocheta, Felix-ambitiosul,
Pascalopol-aristocratul rafinat.
Portretul Otiliei este realizat nu numai prin modalitati traditionale de caracterizare,
ci si prin tehnici moderne: comportamentismul si pluriperspectivismul.Pana in
capitolul a 16-lea, Otilia este prezentata mai ales prin comportamentism( fapte,
gesturi, replici); naratorul nu-I dezvaluie gandurile.
Aceasta tehnica este dublata,pe acelasi spatiu narativ, de reflectarea personalitatii
Otiliei in constiinta celorlalte personaje, ceea ce ii alcatuieste un portret complex si
contradictoriu: este,, fe-fetita” cuminte si iubitoare pentru mos Costache, fata
exuberanta,,admirabila , superioara” pentru Felix, femeia capricioasa,,cu un
temperament de artista” pentru Pascalopol,,o dezmatata, o stricata’’, pentru
Aglae,, o fata desteapta’’, cu spirit practice, pentru Stanica, o rivala in casatoria
pentru Aurica.
Intamplarile din roman sunt relatate la persoana a3-a, din perspectiva unui
narrator omniscient si omnipresent, care cunoaste destinele personajelor.
Titlul initial,, Parintii Otiliei”, reflecta idea balzaciana a paternitatii, deoarece
fiecare dintre personaje determina cumva soarta orfanei Otilia, ca niste,,
parinti”.Autorul schimba titlul din motive editorial si deplaseaza accentul de la
motivul realist al paternitatii la misterul protagonistei.
Roman al familiei si istorie a unei mosteniri,,Enigma Otiliai” de G.Calinescu se
incadreaza in categoria prozei realist-balzaciene, desi critical Nicolae Manolescu
considera ca este de un ,,balzacianism fara Balzac”