Leoaica tanara, iubirea

de Nichita Stanescu
 Leoaica tanara, iubirea
De Nichita Stanescu
Poezia ,, Leoiaca tanara, iubirea” face parte din al doilea volum al lui Nichita
Stanescu,, O viziune a sentimentelor” 1964, volum care are ca tema iubirea ca stare
de certitudine.
Caracterizata de ambiguitatea limbajului poetic, insolitul imaginilor artistice,
noutatea metaforelor si innoirile prozodice, poezia apartine directiei neomoderniste
care s-a manifestat in poezia romaneasca a anilor 60.
Asocierea iubirii cu motivul vanatorii din poezia clasica este reinterpretata, in
sensul ca nu femeia gingasa, ci barbatul devine victima unei vanatori, iar agresorul
este insasi iubirea-pasiune, care ii copleseste fiinta.
O alta caracteristica este ambiguitatea produsa de metaforele surprinzatoare,,
Leoaica tanara, iubirea”, ,, un cerc de-a-dura”.De asemenea, ambiguitatea poeziei
deschide mai multe cai de interpretare.Poezie a intalnirii cu iubirea, textul liric
poate fi citit si ca intalnire a poetului cu inspiratia acaparatoare a fiintei.Aceasta are
ca efect transformarea lumii reale intr-un univers propriu si a omului obisnuit intr-
un creator, ale carui insusiri sunt contemplatia, reflectia, rostirea poetica.Creatia
izvoraste din iubire si il proiecteaza pe creator in eternitate.
Tema poeziei este intalnirea neasteptata cu iubirea, ca,, intamplare a
fiintei”.Aparitia brusca a iubirii, intruziunea ei violenta, agresiva in existent umana
transforma definitive perceptia barbatului indragostit asupra lumii si asupra
sa.Iubirea este o stare de vibratie contiuna, o cale spre relevatie si o modalitate de
integrare in armoniile universale.
In prima strofa, scena vanatorii scoate in evideta atributele iubirii:salbatica,
necrutatoare, puternica.Violenta revelatiei este sugerata de imaginea coltilor albi si
de sugestia ranirii.
In strofa urmatoaare, situate in centrul lumii sale, eul traieste plenar iubirea, sub
semnul certitudinilor; el se afirma ca sursa de energie afectiva.
Titlul, reluat in incipit, defineste iubirea prin intermediul unei metafore
surprinzatoare.Metafora explicita a iubirii imaginate ca o ,,leoaica tanara” propune
o perspectiva atipica pentru cititorul de poezie clasica, prin ideea de
ferocitate.Analogia dintre iubire si o ,,leoaica tanara”, evidemtiata in apozitie,
evoca sensuri latent ale sentimentului:cruzime, forta, senzualitate, dar si stare
hipnotica, neputinta prazii de a i se sustrage.
Lirismul subiectiv are ca repere transmiterea in mod direct a sentimentelor si
prezenta marcilor eului liric, pronume si verbe la persoana I singular:,, mi(a sarit)”,
,,ma( pandise)”, ,, mi(am dus)”.
Compositional, poezia are trei secvente lirice, corespunzatoare celor trei strofe: in
prima este prezentata intalnirea neasteptata cu iubirea, cea de-a doua descrie, intr-
un tablou cosmogonic, transformarea lumii ca efect al iubirii, iar in ultima secventa
este redata atat constatarea metamorfozei fiintei ca urmare a intalnirii cu iubirea cat
si proiectia in eternitate a sentimentului.
Motivul central al textului, care prin repetare devine leitmotiv, este acela al
leoaicei, simbol pentru iubirea ca pasiune si fasconatie coplesitoare .
Simetia se realizeaza prin cele doua imagini ale iubirii-leoaica, plasate la inceputul
si la sfarsitul textului poetic.
Discursul liric ia forma unei confesiuni despre propria aventura in trairea
sentimentului.
Prima secventa prezinta in maniera metaforica momentul indragostirii propriu-zise,
ca o intalnire neasteptata a fiintei umane cu iubirea, desi sentimentul exista in stare
latent in sufletul omului.
Cea de-a doua secventa poetica este un tablou cosmogonic ce sugereaza trecerea
intr-o alta stare a existentei.Totul in jur se transforma sub influienta dinamizatoarea
a iubirii.
Ultima secventta ilustreaza faptul ca fiinta umana nu se mai recunoaste dupa
intalnirea cu iubirea.
Finalul poeziei evidentiaza ideea potrivit careia iubirea proiecteaza omul in
eternitate, idee accentuate de epitetul cu valoare metaforica,,leoaica aramie” si de
repetitia,,inca o vreme/si-nca-o vreme…”.Precizia temporala din strofele
anterioare( azi, deodata) este inlocuita cu abolirea timpului in stare de gratie creata
de iubire.
Sursele expresivitatii si ale sugestiei se regasesc la fiecare nivel al limbajului
poetic.
La nivel morfologic, selectia timpuriloe verbale ilustreaza evolutia iubirii.In prima
secventa, panda si intalnirea cu iubirea sunt redate de verbe la mai mult ca perfect (
ma pandise) si perfect compus ( a sarit, a infipt )
La nivel lexical, expresivitatea provine din asociatii semantice inedited, precum
alaturara sferei vanatorii cu cea a revelatiei si cu aceea, foarte comuna aparent, a
corpului:fata, mana, spranceana, tampla, Barbie.
Poezia neomodernista ,,Leoaica tanara, iubirea” este alcatuita din trei strofe, cu
versuri inegale, cu rima, ritm si masura variabile.Innoirile prozodice sunt versul
liber si ingambamentul.
Poezia neomodernista ,,Leoaica tanara, iubirea’’ ilustreaza intr-o maniera inedita
intalnirea omului cu iubirea. Sentimentul se corporalizeaza sub forma unei leoaice,
animal feroce, a carei prada este intreaga fiinta a celui indragostit.