Leoaica tanara,iubirea

de Nichita Stanescu
Poezia Leoaica tanara,iubirea, face parte din cel de al doilea volum a lui Nichita Stanescu O viziune a
sentimentelor,volum ce are ca tema iubirea ca stare de certitudine.

Caracterizata de ambiguitatea limbajului poetic,insolitul imaginilor artistice, noutatea metaforelor si

innoirile prozodice ( versul liber si ingambamentul),poezia apartine directiei neomoderniste care s a
manifestat in poezia romaneasca a anilor 60.

O prima innoire este viziunea insolita asupra sentimentului,concretizat in imaginea leoaicei.Asocierea

iubirii cu motivul vanatorii din poezia clasica este reinterpretata ,in sensul ca nu femeia gingasa,ci
barbatul devine victima unei vanatori,iar agresorul este insasi iubirea -pasiune,care ii copleseste fiinta.O
alta caracteristica a neomodernismului este ambiguitatea produsa de metaforele surprinzatoare:Leoaica
tanara,iubirea , un cerc de a dura.De asemenea,ambiguitatea poeziei neomoderniste deschide mai multe
cai de interpretare.Poezie a intalnirii cu iubirea,textul liric poate fi citit si ca inspiratie acaparatoare a
fiintei.Aceasta are ca efect transformarea lumii reale intr un univers propriu si a omului obisnuit intr un
creator.Creatia izvoraste din iubire si il proiecteaza pe creator in eternitate.

Tema poeziei este intalnirea neasteptata cu iubirea,ca" intamplare a fiintei".Aparitia brusca a iubirii
transforma definitiv perceptia barbatului indragostit asupra lumii si asupra sa.Iubirea este o stare de
vibratie continua,o modalitate de integrare in armoniile universale.

In prima strofa,scena vanatorii scoate in evidenta atributele

iubirii:salbatica,necrutatoare,puternica.Violenta revelatiei este sugerata de imaginea coltilor albi si de
sugestia ranirii: Coltii albi mi i a infipt in fata. In strofa urmatoare,situat in centrul lumii sale,eul liric
traieste plenar iubirea,sub semnul certitudinilor.El se afirma ca sursa de energie afectiva: Si deodata n
jurul meu,natura se facu un cerc,de a dura(metafora cosmogonica).Viziunea poetica a universului
pulsatoriu si in expasiune,perceput prin simturi aparent autonome,ca privirea si auzul,se completeaza
prin imaginea universului ca un cerc,simbol al perfectiunii.

Titlul,reluat in incipit,defineste iubirea prin intermediul unei metafore surprinzatoare.Analogia dintre

iubire si o leoaica tanara,evidentiata in apozitie,evoca sensuri latente ale
sentimentului:cruzime,forta,senzualitate,dar si stare hipnotica,neputinta prazii de a i se sustrage.Lirismul
subiectiv are ca repere transmiterea in mod direct a sentimentelor si prezenta marcilor eului
liric,pronume si verbe la persoana 1 singular: mi a sarit , ma pandise , mi am dus. Compozitional,poezia
are trei secvente lirice,corespunzatoare celor trei strofe: in prima este prezentata intalnirea neasteptata
cu iubirea,cea de a doua descrie,intr un tablou cosmogonic,transformarea lumii ca efect al iubirii,iar in
ultima seventa este redata ata constatarea metamorfozei fiintei ca urmare a intalnirii cu iubirea cat si
proiectia in eternitate a sentimentului.Motivul central al textului este acela al leoaicei,simbol pentru
iubirea ca pasiune si fascinatie coplesitoare.

Discursul liric ia forma unei confesiuni despre propria aventura in trairea sentimentului.Prima secventa
prezinta in maniera metaforica momentul indragostirii propriu-zise,ca o intalnire neasteptata a fiintei
umane cu iubirea,desi sentimentul exista in stare latenta in sufletul omului : Leoaica tanara,iubirea/mi a
sarit in fata./Ma pandise n incordare mai demult. Ce a de a doua secventa este un tablou cosmogonic ce
sugereaza trecerea intr o alta stare a existentei : Si deodata n jurul meu ,natura/se facu un cerc,de a
dura. Metaforele insolite: Si privirea n sus tasni,/curcubeu taiat in doua /si auzul o ntalni/tocmai langa
ciocarlii , redau starea extatica provocata de intalnirea fiintei cu iubirea si aspiratia spre
trascendent.Ultima secventa ilustreaza faptul ca fiinta umana nu se mai recunoaste dupa intalnirea cu
iubirea.Metamorfoza dupa trairea iubirii este ireversibila.Transformarile sufletesti se reflecta in plan fizic:
Mi am dus pana la spranceana,/la tampla si la barbie,/dar mana nu le mai stie.Finalul poeziei
evidentieaza ideea potrivit careia iubirea proiecteaza omul in eternitate,idee accentuata de epitetul cu
valoare metaforica : leoaica aramaie si de repetitita inca o vreme/si-nca-o vreme.

Sursele expresivitatii si ale sugestiei se regasesc la fiecare nivel al limbajului poetic.La nivel
morfologic,selectia timpurilor verbale ilustreaza evolutia iubirii.In prima secventa,panda si intalnirea cu
iubirea sunt redate de verbe la mai mult ca perfect (ma pandise) si perfect compus ( a sarit , a infpit , a
muscat).Poezia neomodernista Leoaica tanara ,iubirea este alcatuita din trei strofe,cu versuri inegale,cu
rima,ritm si masura variabile.Innoirile prozodice sunt versul liber si ingambamentul.

In concluzie,poezia neomodernista Leoaica tanara,iubirea ilustreaza intr o maniera inedita intalnirea

omului cu iubirea.Sentimentul se corporalizeaza sub forma unei leoaice,animal feroce,a carei prada este
intreaga fiinta a celui indragostit.