Iona

de Marin Sorescu
Publicata in 1968, piesa Iona de Marin Sorescu este inclusa ulterior,alaturi de Paracliserul si Matca in
trilogia dramatica "Setea muntelui de sare".Titlul triologiei este o metafora care sugereaza setea de
absolut de care omul are nevoie de a iesi din absurdul vietii,din automatismul existentei.

Subintitulata "tragedie in patru tablouri",piesa nu respecta normele clasice.Aici "tragedia " este inteleasa
in sens existential,ca lupta a individului cu destinul,in incercarea de a-l schimba si de a se gasi pe sine,de
a se defini.

Ca specie literara,piesa Iona de Marin Sorescu apartine teatrului metaforic,fiind o parabola dramatica de
reflectie existentialista,o meditatie despre conditia omului modern,confruntat cu singuratatea si cu
absurdul existentei,dar si un monolog dialogat,care cultiva alegoria si metafora.Parabola cuprinde un sir
de metafore.Sensul ei alegoric se regaseste in marturisirea scriitorului:"Iona sunt eu.Iona este omul in
conditia lui umana,in fata vietii si a mortii." In teatrul modern,eliberarea de formele dramaturgiei
traditionale se manifesta prin mai multe aspecte:anularea diferentelor dintre speciile dramatice
traditionale,preferinta pentru teatrul parabola si teatrul absurdului,reinterpretarea unor mituri,disparitia
conflictului si a intrigii.

Timpul si spatiul au valoare simbolica in teatrul modern.Precizat in indicatiile scenice de la inceputul

fiecarui tablou al piesei,spatiul cu valoare metaforica apartine aproape exclusiv
imaginarului:acvariul,plaja,burtile pestilor,moara de vant.Absenta timpului istoric,demitizarea sunt
aspecte ale tragicului modern.

Principala tema a piesei este singuratatea fiintei umane,potrivit marturisirilor scriitorului("am vrut sa
scriu ceva despre un om singur,nemaipomenit de singur") si indicatiilor scenice din debutul textului("Ca
orice om foarte singur,Iona vorbeste tare cu sine insusi,isi pune intrebari si si raspunde,ca si cand in scena
ar fi doua persoane"). Secvente ilustrative pentru tema solitudinii sunt,pe de o parte,aceea in care Iona isi
pierde ecoul,la inceputul tabloului 1,fapt care pare a i anula existenta ("Gata si cu ecoul meu.../Nu mai
e ,s a ispravit./S a dus si asta./Semn rau"),iar pe de alta parte,scena in care protagonistul scrie un bilet cu
propriul sange dupa ce si a taiat o bucata de piele din podul palmei stangi.El incearca sa comunice cu
lumea si astfel sa gaseasca salvarea.Intr un gest disperat,trimite scrisoarea,asemenea
naufragiatilor,punand o intr o basica de peste.Faptul ca tot el gaseste biletul si ca nu si recunoaste
propriul mesaj accentueaza sentimentul acut al singuratatii.Instrainarea de lume conduce la instrainarea
de sine.

Piesa este alcatuita din patru tablouri,care reprezinta etapele in care se afla personajul in cautarea sa. In
tabloul 1,Iona,un pescar ghinionist,reprezinta tipul omului obisnuit,conformist("fiecare om trebuie sa si
vada de trebusoara lui...sa priveasca in cercul sau") ,care se lasa manipulat de viata,care viseaza la
"pestele cel mare",dar sta "nepasator" in gura deschisa a unui monstru marin.Acesta il inghite pe Iona la
sfarsitul tabloului 1.Aflat in asteptarea pestelui visat,Iona incearca sa pacaleasca soarta potrivnica cu
ajutorul unui acvariu din care prinde pestii deja captivi.

Caracteristica a limbajului poetic modern,ambiguitatea ofera sensuri multiple metaforelor: "marea" este
o metafora a libertatii,dar si a greutatilor vietii , iar "pestii" evidentieaza dubla ipostaza a fiintelor-de
vanat,respectiv,de vanator. Tablourile 2 si 3 releva incercarile personajului captiv de a iesi din burtile unor
pesti care se inghit unul pe altul,si simbolizeaza astfel constrangerile existentei.
Cadrul tabloului 2 este interiorul Pestelui 1 ,un spatiu-capcana,in care eroul mediteaza asupra mortii si a
timpului.Incearca sa se adapteze la noua situatie,dar gaseste cutitul si,dupa o reflectie la
sincidere,descopera calea de salvare:sa taie o "fereastra'' in burta chitului.In tabloul 3, ''mica moara de
vant'' aflata in burta Pestelui 2 (care inghitise Pestele 1) si de care Iona se simte ''atras ca de un vartej''
constituie si ea un avertisment simbolic.Iona evita pericolul,dar nu l inlatura din cale,resemnat in fata
situatiei.

Iona taie,cu ajutorul unghiilor,o fereastra prin care evadeaza din burta pestelui,dar constata ca acela este
inghitit de alt peste si mai mare(Pestele 3).Se gandeste sa i scrie mamei sale un bilet prin care sa o roage
sa l mai nasca odata.Scrie biletul pe o bucata de piele din podul palmei stangi,intr o alta incercare esuata
de comunicare cu lumea.Tabloul 4 il surprinde pe Iona intr o ''gura de grota,spartura ultimului peste
spintecat''.''Barba lui Iona'' ,care rasare ;a gura grotei ''lunga si ascutita'' si ''falfaie afara'',este un indice
de timp,semn ca omul a petrecut o viata de cand incearca zadarnic sa gaseasca solutia salvatoare.In cele
din urma,Iona isi aminteste trecutul si isi redescopera identitatea,ceea ce anuleaza sentimentul tragic al
instrainarii:"Cum ma numeam eu?(Pauza)-(Iluminat,deodata.)-Iona./-(Strigand.)Ionaaa!./-Mi am adus
aminte:Iona.Eu sunt Iona." Deznodamantul,gestul sinuciderii,ca modalitate de evadare din limitele
existentei,trebuie interpretat in maniera simbolica:personajul gaseste calumea mantuirii,a iluminarii.

Titlul piesei face referire la mitul biblic al lui Iona,proroc din cartea cu acelasi titlul a Vechiului
Testament.In povestea biblica,Iona este trimis de Dumnezeu in cetatea Ninive pentru a propovadui
credinta.Iona refuza si fuge pe o corabie catre Tarsis.Drept pedeapsa,Dumnezeu trimite o furtuna pe
mare,iar ceilalti corabieri il arunca pe Iona in apa,pentru a potoli urgia.Iona este inghitit de o
balena.Dupa trei zile de pocainta petrecute in burta pestelui,Iona este eliberat.Insa teatrul modern
reinterpreteaza miturile,iar pescarul Iona are un destin diferit.Spre deosebire de prorocul al carui nume il
poarta,personajul tragic se afla de la inceput prizonier in gura unui peste,fara a fi savarsit vreun pacat si
fara sansa de a fi salvat de divinitate.In plus,spre deosebire de credinciosul Iona,monologul lui Iona
reflecta mentalitatea moderna,a celui care traieste intr o lume demitizata.

Conflictul specific teatrului clasic,confruntarea dintre personaje,lipseste din tragedia lui Sorescu.Conflictul
este,de fapt,drama existentiala a protagonistului Iona.Imagine a omului modern,Iona traieste plenar un
conflict interior cu propriul sine,conflict de esenta tragica.Iona este un personaj-idee,care
intruchipeaza,in mod alegoric,singuratatea si cautarile omului modern.Statutul social de pescar are in
piesa un rol simbolic in ceea ce priveste comportamentul uman:el reprezinta figura sperantei eterne.Actul
de a pescui semnifica nevoia de cunoastere si autocunoastere.

Mijloacele de caracterizare,directe si indirecte,sunt specifice personajului dramatic(limbaj,gesturi,actiuni

simbolice).Scriitorul renunta la dialog si construieste piesa sub forma unui monolog dialogat.Indicatiile
scenice ofera informatii in privinta interpretarii si contribuie la caracterizarea directa a
personajului.Limbajul personajului asocieaza diverse registre stilistice:colocvial si metaforic,ironic si
tragic,acest amestec fiind o caracteristica a teatrului modern.

Prin "Iona" ,Marin Sorescu aduce o innoire radicala:teatrul-parabola,in care faptele,gesturile lui Iona,
decorul fac parte din alegorie,iar limbajul este metaforic.Intamplarile nu trebuie privite in plac real,ci in
plac simbolic,si pot fi interpretate in mai multe moduri.