Enigma Otiliei

Eseu

Publicat in 1938,romanul “Enigma Otiliei”apare la sfarsitul perioadei

interbelice si este al doilea roman dintre cele patru scrise de G
Calinescu.Teoreticianul romanului romanesc opteaza pentru romanul obiectiv si
metoda balzaciana,dar depaseste acest program estetic,prin recursul la
elementele de modernitate.
Opera literară Enigma Otiliei este un roman realist de tip balzacian
deoarece apar tema familiei și motivul moștenirii și al paternității, structura
este închisă iar relatarea întâmplărilor este făcută la persoana a treia din
perspectiva unui narator omniscient ,omniprezent și obiectiv.Este utilizată
tehnica detaliului semnificativ,iar personajele sunt prezentate în relație cu
mediul din care provin și sunt tipice pentru anumită categorie socială(
Stanica Ratiu-arivistul si avocatul demagog,Felix-intelectualul ambitios)
Incipit -ul romanului realist fixează veridic cadrul natural(“intr o zi la
inceputul lui iulie 1909”) si spatial(“in strada Antim”). Incipitul și finalul sunt
simetrice prin descrierea străzii și a casei lui Moș Costache din perspectiva lui
Felix, dar și prin răspunsul dat de Moș Costache la venirea lui Felix reluat în
finalul romanului:”Aici nu sta nimeni”.
Cu toate acestea Romanul depășește modelul realismului clasic prin
spiritul critic și polemic, prin elemente ce țin de modernitate precum
ambiguitatea personajelor. Astfel,Moș Costache nu este un avar dezumanizat și
are o iubire paternă sinceră pentru Otilia. Pascalopol o iubește sincer și o
protejează pe Otilia dar nu poate distinge”ce e patern si ce e viril”in
sentimenetele sale.
Un alt aspect modern,naturalismul, se manifesta în Roman prin
interesul pentru procesele psihice deviante, alienare și senilitate motivate prin
ereditate și mediu. Titi,fiul retardat care se îndreaptă spre dementa este o copie
a tatălui său Simion Tulea. Aurica fata bătrână invidioasă și rea este o copie de
gradată a mamei. Universul familiei tulea se află sub semnul bolii a degradării
morale reflectate în plan fizic.
Romanul alcătuit din 20 de capitole este construit prin acumularea
detaliilor pe mai multe planuri narative care urmăresc destinul unor
personaje:destinul Otiliei,al lui Felix,al membrilor”clanului”Tulea. Într-un plan
scriitorul prezintă lupta dusă de clanul tulea pentru obținerea moștenirii lui
Costache Giurgiuveanu și înlăturarea Otiliei Mărculescu. În al doilea plan
urmărim destinul lui tânărului Felix Sima care rămas orfan vine la București
pentru a studia medicina, locuiește în casa tutorelui său Costache Giurgiuveanu
și trăiește iubirea adolescentină pentru Otilia.
Tema averii și a moștenirii este dominantă și apare în ambele planuri
narative. Cel care face legătura între ele este Stanica Rațiu un avocat fără
procese care se căsătorește cu Olimpia nepoata lui Moș Costache pentru a avea
acces la moștenirea bătrânului. În cadrul familiei lui Giurgiuveanu lupta pentru
moștenire scoate la suprafață sentimente de agresivitate și dispreț.
Expozițiunea este realizată în stil realist balzacian: Situarea exacta in
timp si spatiu si notarea detaliului semnificativ. Caracteristicile arhitectonice ale
străzii și ale casei lui Moș Costache sunt surprinse de:”ochiul unui eset”, Din
perspectiva naratorului specializate și observație este atribuită personajului
reflector Felix Sima care caută o anumită casa.
Odată intrat în clădire Felix îi cunoaște pe unchiul său și pe
verișoara Otilia apoi asistă la o scenă de familie: jocul de table. Naratorul îi
atribuie lui Felix observarea obiectivă a personajelor ce sunt prezentate în odaia
înaltă în care este introdus.
Intriga se dezvoltă pe două planuri care se întrepătrund: pe
deoparte este prezentată istoria moștenirii lui Costache Giurgiuveanu,iar pe de
alta parte-destinul tanarului Felix.
Lupta pentru moștenirea bătrânului avar este un prilej pentru
observarea în plan moral a efectelor obsesie pentru bani. Moș Costache,
proprietar de imobile, restaurante și acțiuni nu trăiește iluzia longevității și nu
pune în practică un proiect pentru a-i asigura viitorul Otiliei.. Deși are o
afecțiune sinceră pentru fată batranul amână momentul adoptării de dragul
banilor și pentru că se teme de Aglae. Din cauza efortului depus la construirea
casei pentru Otilia Moș Costache suferă de o criză de apoplexie. Valea lui Moș
Costache reprezintă un prilej pentru familia tulea de ocupa ca asta în așteptarea
morții bătrânului și a obținerii moștenirii însă cu ajutorul îngrijirii de catre
Felix,Otilia si Pascalopol acesta isi revine. Moartea lui Moș Costache este
determinata în cele din urmă de Stanică Rațiu ginerele Aglaei care ii fura
avarului banii de sub saltea.
În deznodământ Olimpia e părăsită de Stanica , Aurica nu-și
poate face o situație, iar Felix o pierde pe Otilia.
Planul formării tânărului Felix student la medicină urmărește
experiențele trăite de acesta în casa unchiului său în special iubirea
adolescentină pentru Otilia. Este gelos pe Pascalopol dar nu ia nicio decizie
fiindcă pentru el este mai importantă dorința de a-și face o carieră. Otilia îl
iubește pe Felix dar după moartea lui Moș Costache îl părăsește pentru că ea
consideră că reprezintă o piedică în calea realizării lui profesionale. Tânăra se
căsătorește cu Pascalopol bărbat matur care îi poate oferii înțelegere și
protecție. În epilog aflăm ca generos,Pascalopol i a oferit Otiliei libertatea de a
si trai tineretea,iar ea a devenit sotia unui conte exotic.Otilia ramane pentru
Felix o imagine a enternului feminin, iar pentru Pascalopol o “enigma”.
Istoria moștenirii include un conflict succesoral:este vorba pe
deoparte de ostilitatea manifestată de Aglaé împotriva orfanii Otilia și pe de
altă parte de interesul lui Stanica pentru averea bătrânului care duce la
dezbinarea familiei Tulea.
Conflictul erotic privește rivalitatea pentru iubirea Otiliei dintre
adolescentului Felix și maturul Pascalopol.
Pentru caracterizarea personajelor autorul alege tehnica balzacian a
descrierii mediului și fizionomiei din care se pot deduce trasaturile de
caracter.Felix Sima,strainul,este caracterizat in mod direct de narator inca de la
inceputul romanului, Iar detaliile fizionomie ce îl așează în categoria
ambițiosului află la vârsta adolescenței.” Fața era însă juvenilă și prelungă
aproape feminină din pricina șuvițelor mari de păr cei cădeau de sub șapcă dar
culoare măslinie a obrazului și tăietura elinie a nasului corectau printr-o notă
voluntară întâia impresie”.
Tendința de generalizare conduce la realizarea unei tipologii
clasice: mos Costache-avarul;Aglae:”baba absoluta fara cusur in rau”;Aurica-
fata batrana,Titi -debilul mintal,Otilia-cocheta,Felix-ambitiosul.
Otilia este reprezentată mai ales prin comportament is naratorul îi
dezvăluie gândurile. Această tehnică este dublată pe acelelasi spatiu narativ de
reflectarea personalitatii Otiliei in constiinta celorlalte personaje,ceea ce ii
alcatuieste un portret complex si contradictoriu:este” fe-fetita”cuminte si
iubitoare pentru mos Costache,fata exuberanta,”admiralbila”,”superioara”
pentru Felix,femeia capricioasa “cu un temperament de artista “pentru
Pascalopol.
Întâmplările din Roman sunt relatate la persoana treia din
perspectiva unui narator omniscient și omniprezent care cunoaște destinele
personajelor. Naratorul se ascunde în spatele diverselor măști,Felix Sima,prin
intermediul caruia sunt prezentate alte personaje.
Titlul”Enigma Otiliei” Prezintă misterul feminității dar și faptul că
fiecare din noi se poate identifica cu problemele lor. Otilia devine în consecință
unul dintre cele mai luminoase și stranii personaje din literatura română.
Română domnii familii și istoria unei moșteniri,”Enigma Otilei” de
G.Calinescu se incadreaza in categoria prozei realist-balzaciene,desi criticul
Nicolae Manolescu considera ca este de un “balzacianism fara Balzac”