Perioada interbelica-Roman-Realist, Balzacian,Citadin

Enigma Otiliei
INTRODUCERE
Publicat in 1938, romanul e.o. apare la sfarsitul perioadei interbelice, o epoca
specifica acestei specii si este al doilea dintre cele 4 romane publicate de g.
Calinescu. Romanul are o actiune ampla, desfasurata pe mai multe planuri la
care iau parte numeroase personaje complexe

EVIDENTIEREA A DOUA TRASATURI ALE ROMANULUI

Opera literara e.o. este un roman realist de tip balzacian si citadin deoarece
apar tema familiei, motivul mostenirii si al paternitatii. Este utilizata tehnica
detaliului semnificativ(descrierea amanuntita a strazii Antim atat la inceput cat
si la final), iar personajele sunt prezentate in relatie cu mediul din care provin si
sunt tipice pentru o anumita categorie sociala.
In descrierea initiala, realizata prin tehnica balzacianismului, sunt surprinse
contrastele intre pretentia de bun gust si realitatea:inculti(amestecul de
stiluri), zgarciti(ornamente ieftine), delasatori(impresia de paragina).Cu toate
acestea, romanul are si elemente ce tin de modernitate, precum ambiguitatea
personajelor. Astfel, mos Costache nu este un avar dezumanizat, ci are o iubire
paterna sincera pentru Otilia. De asemenea, “enigma” Otiliei este intretinuta
prin tehnici moderne:comportamentism si pluriperspectivism.

PREZENTAREA SUBIECTULUI PRIN TEMA

Prin tema, romanul este balzacian si citadin. Caracterul citadin tine de
modernismul lovinescian. Imaginea societatii constituie fundalul pe care se
formeaza tanarul felix sima, care traieste experienta de iubire si a relatiilor de
familie.
Incipitul romanului realist fixeaza veridic cadrul temporal(iulie 1909) si
spatial(in strada Antim). Incipitul si finalul sunt simetrice, prin descrierea strazii
si a casei lui mos Costache din perspectiva lui Felix in momente diferite ale
existentei lui. Finalul este inchis prin rezolvarea conflictelor si este urmat de
epilog.
O prima scena semnificativa este intrarea lui Felix in cladirea care urmeaza sa ii
fie camin, unde il cunoaste pe unchiul sau si pe verisoara Otilia, apoi asista la o
scena de familie: jocul de table. Felix observa portretele fizice ale personajelor,
 Perioada interbelica-Roman-Realist, Balzacian,Citadin

detaliile vestimentare care sugereaza in maniera clasica,anumite trasaturi de

caracter. Toate acestea configureaza o atmosfera neprimitoare, si anticipeaza
cele doua planuri narative(lupta dusa de clanul Tulea pentru obtinerea
mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si destinul lui Felix care, ramas orfan, vine
la Bucuresti sa studieze medicina) si conflictul principal.
Felix traieste experienta unei iubiri adolescentine si chiar daca este gelos pe
Pascalopol, alege sa se concentreze pe cariera lui in medicina. Si Otilia la randul
ei il iubea, insa dupa moartea lui Mos Costache il paraseste pentru a nu fi un
obstacol in realizarea carierei sale. In epilog, o alta scena semnificativa, aflam
ca Pascalopol i-a redat Otiliei libertatea, iar ea a devenit sotia unui conte
exotic. Otilia ramane pentru Felix o imagine a eternului feminin, iar pentru
Pascalopol o “enigma”.
ANALIZA A DOUA ELEMENTE DE STRUCTURA SI LIMBAJ

Istoria moștenirii include un dublu conflict succesoral: pe de o parte ostilitatea

manifestata de Aglae impotriva orfanei Otilia, si pe de alta parte interesul lui
Stanica pentru averea batranului, care duce la dezbinarea familiei Tulea.
Conflictul erotic priveste rivalitatea pentru iubirea Otiliei dintre adolescentul
Felix si maturul Pascalopol.

Pentru caracterizarea personajelor, autorul alege tehnica balzaciana a

descrieri mediului și fizionomiei din care se pot deduce trasaturile de caracter.
Prin tehnica detaliului, naratorul omniscient descrie aspecte fizice
semnificative în plan moral: fizionomia, vestimentația, coafura, gesturile,
timbrul vocii.Portretul balzacian pornește de la caracterele clasice (avarul-Mos
Costache, baba absoluta-Aglae, ambițiosul-Felix, cocheta-Otilia) cărora
realismul le conferă dimensiunea socială și psihologică.

Pana în capitolul al 16-lea, Otilia este prezentată mai ales prin

comportamentism (fapte, gesturi, replici), naratorul nu ii dezvăluie gândurile.
Această tehnică este dublată de reflectarea personalității Otiliei în conștiința
celorlalte personaje, ceea ce îi alcătuiește un portret complex și contradictoriu:
este „fe-fetita" cuminte și iubitoare pentru moș Costache, fata exuberantă
„admirabila și superioară” pentru Felix, „o dezmățată, o stricată” pentru Aglae.

Întâmplările din roman sunt relatate la persoana a treia din perspectiva unui
narator omniscient și omniprezent care cunoaște destinele personajelor.
Naratorul se ascunde în spatele diverselor măști (personajul-reflector Felix
Sima prin intermediul căruia sunt prezentate alte personaje).
 Perioada interbelica-Roman-Realist, Balzacian,Citadin

Titlul inițial „Părinții Otiliei” reflectă ideea balzaciana a paternității deoarece

fiecare dintre personaje determină cumva soarta orfanei Otilia, ca niște
„părinți”. Autorul schimbă titlul din motiv editoriale si deplasează accentul de
la motivul realist al paternității la misterul protagonistei.

CONCLUZIE
Enigma Otiliei de George Călinescu se încadrează în categoria prozei realist-
balzaciene, deși criticul Nicolae Manolescu consideră că este un "balzacianism
fără Balzac".