,,Enigma Otiliei

De George Calinescu

Ca teoretician al romanului romanesc modern,George Calinescu respinge

proustianismul si pledeaza pentru realismul clasic ,in 1932 sustinand aparitia in literatura
romana a unui roman de atmosfera moderna . El opteaza pentru romanul realist
balzacian,epic si obiectiv,de factura clasicista,considerand ca tipul firesc de roman
romanesc este deocamdata acela obiectiv.Avand la baza urmatorul crez :,,literatura
trebuie sa fie in legatura directa cu sufletul uman ,George Calinescu debuteaza in 1933
cu romanul ,,Cartea nuntii.
Cel de-al doilea roman al sau , ,,Enigma Otiliei apare la sfarsitul perioadei
interbelice ,in 1938,fiind ilustrativ pentru modul in care romancierul isi tradeaza formatia
de critic literar ,caci comentariul vietii infatisate in roman trece inaintea vietii
create.Tipologic,este un roman realist prin tema: reprezentarea verosimila a burgheziei
citadine; tehnica detaliului:fiecare amanunt este adus sub lupa si analizat;tipologia
personajelor si perspectiva narativa obiectiva.Are si elemente moderne,ce tin de
constructia personajului titular,Otilia (reflectarea poliedrica ,comportamentismul) ,dar si
de ambiguizare a celorlalte personaje.
Personaj eponim al romanului , Otilia Marculescu , reprezinta misterul feminitatii
adolescentine,fiind singurul personaj rafinat feminin din intreg romanul . George
Calinescu alege sa o portretizeze atat prin tehnici moderne de caracterizare , cum ar fi :
mediul ambiant , tehnica oglinzilor paralele sau pluriperspectivismul dar si prin
caracterizare directa si indirecta.
Tema romanului este ilustrata prin imaginea burgheziei bucurestene de la
inceputul secolului al XX-lea.Influenta balzaciana isi spune cuvantul,caci aceasta
societate este degradata sub puterea nimicitoare a banului ,cum de altfel si Honore de
Balzac marturiseste in dictonul :Zeul la care se inchina toti este banul.Tot odata , prin
tema romanul este si unu citadin , aspect al modernismului lovinescian.Fresca burgheziei
constituie fundalul pe care se proiecteaza formarea si maturizarea tanarului Felix Sima
care ,inainte de a-si face o cariera , traieste experienta iubitii alaturi de Otilia.Intre cei doi
tineri se va naste inca de la inceput o afectiune delicata, determinata si de conditia lor
de orfani.Impulsiv si intr-o oarecare masura imatur,Felix percepe dragostea la modul
romantic , transformand-o pe Otilia intr-un ideal feminin :,,Otilia i se infatisase la inceput
ca o finalitate , ca un premiu mereu dorit si mereu amanat al meritului lui .Voia sa faca
ceva mare din cauza Otiliei si pentru Otilia .
Prin titlu initial, ,,Parintii Otiliei ,George Calinescu confirma ca ideea paternitatii
este nucleul epic al romanului,fiecare dintre personaje determinand cumva soarta
Otiliei , ca niste ,,parinti.Autorul insa , schimba titlul din motive editoriale si deplaseaza
accentul spre misterul prin care se caracterizeaza comportamentul
protagonistei.,,Enigma Otiliei se naste mai ales in mintea lui Felix,care nu-si poate
explica firea ei si intruchipeaza natura contradictorie a sufletului feminin iar Pascalopol ,
desi o admira si o pretuieste , admite ca nu poate descifra in profunzime reactiile ei ,
marturisind in finalul romanului ,,A fost o fata delicioasa,dar ciudata.Pentru mine e o
enigma..

Perspectiva narativa este moderna si defineste punctul de vedere al unui narator

omniescent si omniprezent asupra evenimentelor relatate la persoana a III-a ,iar
atitudinea acestuia reiesita din relatia sa cu personajele profileaza focalizare zero si
viziunea ,,dindarat,argumentand caracterul obiectiv al romanului.Tot in modernism se
inscrie si existenta celui de-al doilea narator homodiegetic,Felix,care,in ipostaza de
martor al evenimentelor este mediator intre naratorul obiectiv si cititorul fictiv ,facandu-I
acestuia cunostiinta cu personajele si actiunea.
O particularitate a realizarii personajului central ,Otilia , o constituie faptul ca ea nu
este prezentata aproape deloc pe parcursul romanului din perspectiva unica a
naratorului .Otilia devine un personaj atipic ,caracterul acesta fiind conferit de aura de
mister care o inconjoara pe parcursul intregii carti , mai ales ca ea insasi se poarta diferit
fata de personajele romanului.Astfel , in relatia cu familia Tulea adopta o seriozitate
rece,blazata , iar cu Mos Costache ,Felix si Pascalopol e rasfatata , protectoare,luminoasa
, capricioasa ,naiva.
Caracterizarea directa,facuta prin ochii lui Felix si construit prin tehnica detaliului ,
scot la iveala trasaturi morale proprii feminitatii:delicatete,farmec,distinctie : ,,[] un
cap prelung si tanar de fata , incarcat cu bucle ,cazand pana la umeri.Fata subtirica ,
imbracata cu o rochie foarte larga pe poale ,dar stransa tare la mijloc si cu o mare
coreleta de dantela pe umeri .
Mediul ambiant constituie o alta modalitate moderna de caracterizare a Otiliei
,camera acesteia definind-o intru totul prin detaliile cu semnificatii comportamentale : o
masa de toaleta cu trei oglinzi mobile si cu multe sertare[] un scaun rotativ pentru
pian , ceea ce ar putea fi interpretat ca sugestie pentru firea ei imprevizibila
.Dezordinea tinereasca a lucrurilor aruncate peste tot rochii,palarii,pantofi,junale de
moda fratuzesti ,carti , note muzicale sugereaza, indirect , exuberanta juvenila.
Prin autocaracterizare , personajul isi dezvaluie propria personalitate :Sunt foarte
capricioasa , vreau sa fiu libera ![..] Eu am un temperament nefericit :ma plictisesc
repede , sufar cand sunt contrariata.
Relatia Otiliei cu personajele romanului scoate in evidenta ambiguitatea
personajului in perceptia celorlalti,caracterizarea acesteia facandu-se printr-o modalitate
moderna de caracterizare si anume tehnica oglinzilor paralele.Relativismul cu care este
privita din mai multe unghiuri de vedere profileaza cel mai controversat personaj al
romanului .Mos Costache o iubeste pe ,,Otilica ,pe ,,fe-fetia mea , el fiind ,,papa care
primeste de la ea un strop de tinerete si lumina.Rationalul Felix vede in ea ,, o fata
admirabila , superioara ,pe care n-o inteleg .Pascalopol o priveste ca pe femeia in
devenire , are rabdare cu ea , dar nu distinge ce e patern si ce e viril in dragostea lui
pentru tanara , pe care o considera ,,o artista .Pentru Stanica Ratiu ,Otilia este o femeie
cu ,,spirit practic care stie ce vrea si cum sa se descurce in viata .Aglae o considea o
zanatica, dezmatata ,stricata , care succeste capul barbatilor din familie.
Este dificil de fixat o anumita trasatura a Otiliei , fiindca elementul care ii defineste
cel mai bine personalitatea il reprezinta misterul feminitatii.Ilustrative in acest sens
devin nenumaratele secvente din roman in care Otilia apare alaturi de Felix .Una dintre
aceste secventa este aceea din capitolul al VIII-lea ,in care Felix ii marturiseste Otiliei ca
o iubeste prin intermediul unei scrisori.Deoarece Otilia ramane indiferenta la gestul lui ,

Felix fuge de acasa cu trasura,Otilia il gaseste pe o banca incarcata de zapada insa ,

comportamentul acesteia este la fel de neclar , lasand in sufletul lui Felix
dezamagire.Conversatia tinerilor evidentiaza cele spuse :-Ce copil esti! Ti-am spus eu ca
nu te iubesc?Felix tresari deodata infocat /-Otilia ,e adevarat?Ma iubesti?/ -Ei,ei , nu ti-a
zis nimeni ca te uraste /Felix fu iar dezamagit..
Cel care intuieste adevarata dimensiune a personalitatii Otiliei este Weissman ,
prietenul lui Felix ,care afirma la un moment dat :Orice femeie care iubeste un barbat
fuge de el , ca sa ramana in amintirea lui ca o aparitie luminoasa.Domnisoara Otilia
trebuie sa fie o fata inteligenta.Dupa cate mi-ai spus , inteleg ca te iubeste..
Finalul romanului , in care este prezentata prin intermediul unei fotografii ( o
tehnica moderna , de altfel) transmite cititorului o evolutie atat a lui Felix cat si a Otiliei ,
pentru ca prin ochii acestuia o intalnim ,intr-o caracterizare directa : Femeia era
frumoasa , cu linii fine , dar nu era Otilia , nu era fata nebunatica.Un aer de platitudine
feminina stingea totul(..) Ce deosebire! Unde era Otilia de altadata?Nu numai Otilia era o
enigma , ci si destinul insusi.
In opinia mea ,Otilia reprezinta una din ipostazele feminitatii infatisate in
roman:eternul feminin,fiind unul dintre cele mai fascinante personaje din literatura
romana si evidentiind profunzimea sufletului omenescu , incapabil de a fi cunoscut si
explicat in totalitate.Prin constructia sa ca personaj , autorul ilustreaza conditia femeii in
contextul social , transpus intr-o viziune realista.
Desi are o personalitate in formare si un comportament derutant pentru barbatii
din jurul ei , ea este singurul personaj rafinat din roman ,realizand ca .. pentru o fata
reusita in viata nu e chestiune de studiu si energie[..] Rostul femeii este sa placa ,
inafara de asta nu poate fi fericire.George Calinescu, transmite astfel , prin replicile
personajului feminin , propria conceptie despre conditia femeii in contxtul societatii
bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea.