Enigma Otiliei – Particularitati de constructive ale personajului

Ca teoretician al romanului romanesc modern,George Calinescu respinge proustianismul si

pledeaza pentru realismul clasic ,in 1932 sustinand aparitia in literatura romana a unui roman
de atmosfera moderna . El opteaza pentru romanul realist balzacian,epic si obiectiv,de factura
clasicista,considerand ca “tipul firesc de roman romanesc este deocamdata acela
obiectiv”.Avand la baza urmatorul crez :,,literatura trebuie sa fie in legatura directa cu sufletul
uman” ,George Calinescu debuteaza in 1933 cu romanul ,,Cartea nuntii”.
Cel de-al doilea roman al sau , ,,Enigma Otiliei” apare la sfarsitul perioadei interbelice ,in
1938,fiind ilustrativ pentru modul in care romancierul isi tradeaza formatia de critic literar ,caci
comentariul vietii infatisate in roman trece inaintea vietii create.Tipologic,este un roman realist
prin tema: reprezentarea verosimila a burgheziei citadine; tehnica detaliului:fiecare amanunt
este adus sub lupa si analizat;tipologia personajelor si perspectiva narativa obiectiva.Are si
elemente moderne,ce tin de constructia personajului titular,Otilia (reflectarea poliedrica
,comportamentismul) ,dar si de ambiguizare a celorlalte personaje.
Personaj eponim al romanului , Otilia Marculescu , reprezinta misterul feminitatii
adolescentine,fiind singurul personaj rafinat feminin din intreg romanul . George Calinescu
alege sa o portretizeze atat prin tehnici moderne de caracterizare , cum ar fi : mediul ambiant ,
tehnica oglinzilor paralele sau pluriperspectivismul dar si prin caracterizare directa si indirecta.
Tema romanului este ilustrata prin imaginea burgheziei bucurestene de la inceputul
secolului al XX-lea.Influenta balzaciana isi spune cuvantul,caci aceasta societate este degradata
sub puterea nimicitoare a banului ,cum de altfel si Honore de Balzac marturiseste in dictonul
:”Zeul la care se inchina toti este banul”.Tot odata , prin tema romanul este si unu citadin ,
aspect al modernismului lovinescian.Fresca burgheziei constituie fundalul pe care se
proiecteaza formarea si maturizarea tanarului Felix Sima care ,inainte de a-si face o cariera ,
traieste experienta iubitii alaturi de Otilia.Intre cei doi tineri se va naste inca de la inceput o
afectiune delicata, determinata si de conditia lor de orfani.Impulsiv si intr-o oarecare masura
imatur,Felix percepe dragostea la modul romantic , transformand-o pe Otilia intr-un ideal
feminin :,,Otilia i se infatisase la inceput ca o finalitate , ca un premiu mereu dorit si mereu
amanat al meritului lui .Voia sa faca ceva mare din cauza Otiliei si pentru Otilia .”
Prin titlu initial, ,,Parintii Otiliei” ,George Calinescu confirma ca ideea paternitatii este
nucleul epic al romanului,fiecare dintre personaje determinand cumva soarta Otiliei , ca niste
,,parinti”.Autorul insa , schimba titlul din motive editoriale si deplaseaza accentul spre misterul
prin care se caracterizeaza comportamentul protagonistei.,,Enigma Otiliei” se naste mai ales in
mintea lui Felix,care nu-si poate explica firea ei si intruchipeaza natura contradictorie a
sufletului feminin iar Pascalopol , desi o admira si o pretuieste , admite ca nu poate descifra in
profunzime reactiile ei , marturisind in finalul romanului ,,A fost o fata delicioasa,dar
ciudata.Pentru mine e o enigma.”.
Perspectiva narativa este moderna si defineste punctul de vedere al unui narator
omniescent si omniprezent asupra evenimentelor relatate la persoana a III-a ,iar atitudinea
acestuia reiesita din relatia sa cu personajele profileaza focalizare zero si viziunea
,,dindarat”,argumentand caracterul obiectiv al romanului.Tot in modernism se inscrie si
existenta celui de-al doilea narator homodiegetic,Felix,care,in ipostaza de martor al
evenimentelor este mediator intre naratorul obiectiv si cititorul fictiv ,facandu-I acestuia
cunostiinta cu personajele si actiunea.
O particularitate a realizarii personajului central ,Otilia , o constituie faptul ca ea nu este
prezentata aproape deloc pe parcursul romanului din perspectiva unica a naratorului .Otilia
devine un personaj atipic ,caracterul acesta fiind conferit de aura de mister care o inconjoara pe
parcursul intregii carti , mai ales ca ea insasi se poarta diferit fata de personajele
romanului.Astfel , in relatia cu familia Tulea adopta o seriozitate rece,blazata , iar cu Mos
Costache ,Felix si Pascalopol e rasfatata , protectoare,luminoasa , capricioasa ,naiva.
Caracterizarea directa,facuta prin ochii lui Felix si construit prin tehnica detaliului , scot
la iveala trasaturi morale proprii feminitatii:delicatete,farmec,distinctie : ,,[…] un cap prelung si
tanar de fata , incarcat cu bucle ,cazand pana la umeri.Fata subtirica , imbracata cu o rochie
foarte larga pe poale ,dar stransa tare la mijloc si cu o mare coreleta de dantela pe umeri .”
Mediul ambiant constituie o alta modalitate moderna de caracterizare a Otiliei ,camera
acesteia definind-o intru totul prin detaliile cu semnificatii comportamentale :” o masa de
toaleta cu trei oglinzi mobile si cu multe sertare[…] un scaun rotativ pentru pian” , ceea ce ar
putea fi interpretat ca sugestie pentru firea ei imprevizibila .Dezordinea tinereasca a lucrurilor
aruncate peste tot “ rochii,palarii,pantofi,junale de moda fratuzesti ,carti , note muzicale “
sugereaza, indirect , exuberanta juvenila.
Prin autocaracterizare , personajul isi dezvaluie propria personalitate :”Sunt foarte
capricioasa , vreau sa fiu libera ![..] Eu am un temperament nefericit :ma plictisesc repede ,
sufar cand sunt contrariata”.
Relatia Otiliei cu personajele romanului scoate in evidenta ambiguitatea personajului in
perceptia celorlalti,caracterizarea acesteia facandu-se printr-o modalitate moderna de
caracterizare si anume tehnica oglinzilor paralele.Relativismul cu care este privita din mai multe
unghiuri de vedere profileaza cel mai controversat personaj al romanului .Mos Costache o
iubeste pe ,,Otilica” ,pe ,,fe-fetia mea” , el fiind ,,papa” care primeste de la ea un strop de
tinerete si lumina.Rationalul Felix vede in ea ,, o fata admirabila , superioara ,pe care n-o
inteleg” .Pascalopol o priveste ca pe femeia in devenire , are rabdare cu ea , dar nu distinge “ ce
e patern si ce e viril” in dragostea lui pentru tanara , pe care o considera ,,o artista” .Pentru
Stanica Ratiu ,Otilia este o femeie cu ,,spirit practic” care stie ce vrea si cum sa se descurce in
viata .Aglae o considea “ o zanatica, dezmatata ,stricata , care succeste capul barbatilor din
familie”.
Este dificil de fixat o anumita trasatura a Otiliei , fiindca elementul care ii defineste cel
mai bine personalitatea il reprezinta misterul feminitatii.Ilustrative in acest sens devin
nenumaratele secvente din roman in care Otilia apare alaturi de Felix .Una dintre aceste
secventa este aceea din capitolul al VIII-lea ,in care Felix ii marturiseste Otiliei ca o iubeste prin
intermediul unei scrisori.Deoarece Otilia ramane indiferenta la gestul lui , Felix fuge de acasa cu
trasura,Otilia il gaseste pe o banca incarcata de zapada insa , comportamentul acesteia este la
fel de neclar , lasand in sufletul lui Felix dezamagire.Conversatia tinerilor evidentiaza cele spuse
:”-Ce copil esti! Ti-am spus eu ca nu te iubesc?Felix tresari deodata infocat /-Otilia ,e
adevarat?Ma iubesti?/ -Ei,ei , nu ti-a zis nimeni ca te uraste /Felix fu iar dezamagit.”.
Cel care intuieste adevarata dimensiune a personalitatii Otiliei este Weissman ,
prietenul lui Felix ,care afirma la un moment dat :”Orice femeie care iubeste un barbat fuge de
el , ca sa ramana in amintirea lui ca o aparitie luminoasa.Domnisoara Otilia trebuie sa fie o fata
inteligenta.Dupa cate mi-ai spus , inteleg ca te iubeste.”.
Finalul romanului , in care este prezentata prin intermediul unei fotografii ( o tehnica
moderna , de altfel) transmite cititorului o evolutie atat a lui Felix cat si a Otiliei , pentru ca prin
ochii acestuia o intalnim ,intr-o caracterizare directa : “Femeia era frumoasa , cu linii fine , dar
nu era Otilia , nu era fata nebunatica.Un aer de platitudine feminina stingea totul(..) Ce
deosebire! Unde era Otilia de altadata?Nu numai Otilia era o enigma , ci si destinul insusi.”
In opinia mea ,Otilia reprezinta una din ipostazele feminitatii infatisate in roman:eternul
feminin,fiind unul dintre cele mai fascinante personaje din literatura romana si evidentiind
profunzimea sufletului omenescu , incapabil de a fi cunoscut si explicat in totalitate.Prin
constructia sa ca personaj , autorul ilustreaza conditia femeii in contextul social , transpus intr-o
viziune realista.
Desi are o personalitate in formare si un comportament derutant pentru barbatii din
jurul ei , ea este singurul personaj rafinat din roman ,realizand ca “.. pentru o fata reusita in
viata nu e chestiune de studiu si energie[..] Rostul femeii este sa placa , inafara de asta nu poate
fi fericire”.George Calinescu, transmite astfel , prin replicile personajului feminin , propria
conceptie despre conditia femeii in contxtul societatii bucurestene de la inceputul secolului al
XX-lea.