ROMANUL ,,ENIGMA OTILIEI’’ DE G.

CÃLINESCU
FIŞÃ DE LUCRU

1. Enigma Otiliei de G. Călinescu poate fi încadrat în mai multe tipuri de roman. Argumentează acest lucru.

a) obiectiv: Proza obiectiva este realizata prin intermediul naratiunii la persoana a III-a („Felix[...] fu cuprins”, „se
gandi”, „gasi”, „Aurica venea”etc.). Perspectiva omniscienta si omniprezenta presupune existenta unui narator
detasat, ce stie insa totul despre personaj si despre evenimentele petrecute in cadrul actiunii.(„Felix fu de parere
ca...”,”<<Al dracului mos>> - murmura el”, etc.).

b)realist : natura realista a romanului este data de existenta societatii burgheze in Bucurestiul sec. XX, de temele
principale ale romanului (tema mostenirii si a parvenirii, tema familiei, a iubirii) si de motivele specific realiste
(motivul mostenirii, al paternitatii). Totodata, existenta personajelor tipice permite incadrarea acestui
roman cu nuante moderniste in curentul realist: mos Costache este avarul iubitor de copii, Aurica intruchipeaza
tipologia fetei batrane, Stanica Ratiu este tipul arivistului, Otilia este cocheta, Felix constituie tipul ambitiosului,
Pascalopol este aristocratul rafinat, etc. O alta marca a realismului regasit in „Enigma Otiliei” o constituie atat
folosirea stilului indirect-liber („Se plictisise, zicea, de incertitudini”, „Otilia ruga atat pe mos Costache cat si pe
Pascalopol...”), cat si tehnica narativa a amanuntului semnificativ, ce se realizeaza prin ample descrieri, care au
rolul de a crea iluzia realitatii („O scara de lemn cu doua suisuri laterale forma un soi de piramida, in varful careia
un Hermes de ipsos, destul de gratios, o copie dupa un model clasic...”, „Enigma Otiliei” fiind cel de-al doilea
roman al scriitorului George Calinescu.

c)interbelic................................................................................................

d)citadin: (Călinescu realizează romanul citadin cu cea mai bogată galerie de caractere din literatura română.– Al.
Piru), deoarece actiunea este se petrece in Bucurestiul sec. XX, mediul de trai al personajelor fiind cel urban.

e)doric: caracterizat prin veridicitate, romanul are secvente in care este descrisa istoria si trecutul unor personaje
(Georgeta: „Drama mea e simpla [...]Tata a ramas vaduv si s-a casatorit din nou.[...]De atunci sunt <<o fata
faina>>...”, „...sa revenim la cazul Aglaei. Ea a fost totdeauna o femeie potolita...”.Naratorul este omniscient si
omniprezent, descriind de multe ori sentimentele personajelor(„Intr-adevar, tanarul suferea.”).

f)balzacian: intrucat tema in jurul careia toata actiunea graviteaza este tema banului. Mostenirea lui mos Costache
constituie baza conflictului social dintre familiile Giurgiuveanu si Tulea, banul fiind principalul motiv regasit in
roman. Alte motive balzaciene sunt: motivul parvenitului, al orfanului, motivul paternitatii,etc. Naratorul
este omniscient, acesta relatand intamplarile prin care trec doua familii ce fac parte din societatea burgheza a
secolului XX

g)frescă: romanul contine secvente ce redau aspecte monografice ale Bucurestiului de la inceput de secol XX
(coordonate spatiale precum „strada Sfintii Apostoli”)

h)de tipologie: clasica, traditionala, intrucat portretele personajelor pornesc de la caracterele clasice ale avarului,
ipohondrului si gelosului

i) roman al educaţiei sentimentale: intrucat naratorul omniscient cunoaste si ofera detalii asupra
sentimentelor personajelor,(„il supara insa ca plecase cu Pascalopol.”, „Felix simtea [...] necesitatea de a vorbi
despre femei”, „Complexitatea sentimentelor care umflau pieptul lui Felix, fericirea...”). este urmarita,
de asemenea, interactiunea dintre Felix si Otilia, impresiile si emotiile pe care acestia si le poarta unul altuia („<<Te
iubesc!>>, <<Stiu asta>>, raspunse fata, trecandu-si usor degetele prin parul lui. <<Cine iubeste isi ascunde
sentimentele, nu face rau celuilalt. Tu vrei sa-mi faci rau?>>”
j) Bildungsroman: este urmarita evolutia personajului principal al operei, Felix Sima, cat si etapele formarii
personalitatii acestuia, avand in vedere intamplarile din actiune: indragostirea lui de Otilia, gelozia ce o poarta
pentru Pascalopol, confuzia ce o traieste alaturi de Georgeta, repulsia fata de membrii familiei Tulea care vor sa-i
fure averea lui mos Costache, sentimentul de dreptate ce-l regaseste in sine,etc., il transforma pe protagonist de-a
lungul operei, acesta devenind, in final, un doctor si profesor universitar de succes.

k) frescă social: romanul este o fresca a burgheziei bucurestene din secolul XX, acesta fiind presarat cu secvente de
monografie sociala („Totusi, nu era lamurit asupra calitatii sociale a fetei. Nu putea fi decat o curtezana, se intelege,
dar si aici sunt grade nesfarsite...”)

2. Unul dintre personajele romanului este întruchiparea(ca atitudine) scriitorului, este o reprezentare a spiritului
critic. Numeşte acest personaj, argumentând alegerea fãcutã.

In opinia mea, intruchiparea ca atitudine a scriitorului il constituie personajul Felix, intrucat acesta, in
cadrul numeroaselor dialoguri pe care le poarta cu Weissmann, se arata adeptul unor principii morale bine
stabilite: „Dar sufletul meu nu poate depasi datele experientei imediate. E totuna cum mi-ai spune ca e zadarnic sa
iubesc o data, fiindca peste cativa ani va fi batrana si va muri. Eu iubesc, pe cea de acum, singura care exista pentru
mine, irational”. Totodata, Felix poate fi considerat „vocea” scriitorului prin secventele de monolog interior: „Voi
cauta sa fiu bun cu toata lumea, si modest, si sa-mi fac o educatie de om. Voi fi ambitios, nu orgolios.”. Astfel,
naratorul evidentiaza superioritatea educatiei si a bunatatii in detrimentul orgoliului.

3. „Atitudinea naratorului din Enigma Otiliei faţă de personajele sale nu diferă în mod esenţial de atitudinea pe care
o are, în general, criticul literar faţă de personajele ce populează un univers ficţional.”(Carmen Muşat) Motivează că,
prin perspectiva lui Felix, avem de a face, de fapt(de nenumărate ori), cu „ochiul unui estet”, adică, ne aflăm în faţa
părerilor, impresiilor naratorului.

De multe ori, replicile lui Felix redau impresiile naratorului prin continutul lor. In secventa in care Otilia ii
ofera lui Felix o poza cu ea, acesta spune „O fotografie se da cuiva de care te desparti, ca amintire!”, cuvintele sale
fiind „glasul” naratorului, ce va anticipa despartirea celor doi. Totodata, Felix spune „Nu voi iubi niciodata o fata
seaca. Te iubesc pe tine, care esti frivola numai in aparenta, fiind in fond inteligenta si profunda.” Insusi romancierul
afirma ca Otilia este „eroina sa lirica”, „tipizarea sa in ipostaza feminina”, purtandu-i acestui personaj un mare
respect, iar vorbele lui tanarului Felix nu fac altceva decat sa sublinieze impresia pe care autorul vrea s-o creeze
cititorului, si anume, aceea ca Otilia reprezinta un ideal feminin, caracterizat de profunzime si inteligenta. Putem
deci, considera, ca portretul personajului central al actiunii reprezinta un „alter ego” al autorului.

4. Acţiunea romanului se petrece la inceputul secolului XX, si prezinta aspecte ale burgheziei bucurestene.

5. Numeşte locurile acţiunii în romanul Enigma Otiliei de G. Călinescu.

Actiunea romanului isi are inceputul pe strada Antim, unde, in inceputul cartii, Felix o gaseste „pustie si
intunecata,[...] racoroasa si fosnitoare ca o padure”. Actiunea se muta in casa lui mos Costache, caracterizata de o
arhitectura impresionanta prin grotesc, si apoi in camera lui Felix. Urmeaza casa Aglaei Tulea, casa, respectiv mosia
lui Pascalopol („Felix si Otilia coborara in gara Ciulnita, intampinati cu brisca de Pascalopol...”). De asemenea,
cladirea facultatii de medicina, casa lui Sohatchi, cofetariile si berariile frecventate de Felix, casa Georgetei,
restaurantul lui Iorgu, „la Sosea”, casa matusii Agripina constituie locuri ale actiunii.

6. Precizați structura romanului

 Romanul este structurat  pe 20 de capitole, fara titluri , urmate de un epilog. Actiunea respecta cronologia
faptelor, astfel incat secventele narative sunt redate prin inlantuire si completate prin insertia unor naratiuni.
Inlantuite temporal si cauzal, faptele creeaza iluzia vietii. Actiunea se desfasoare pe doua planuri narative, cel al
luptei pentru mostenire si cel al maturizarii lui Felix Sima. Structura discursului narativ este circulara, simetrica, prin
plasarea aceluiasi personaj, Felix, pe aceeasi strada, Antim, la inceput in adilescenta , apoi la maturitate , "dupa
razboi", cand personajul rememoreaza replica lui mos Costache : "Aici nu sta nimeni". Desfasurata pe parcursul
catorva ani, actiunea debuteaza cu venirea lui Felix la Bucuresti si are ca deznodamant plecarea Otiliei cu
Pascalopol, dupa moartea lui Costache Giurgiuveanu. Deznodamantul este urmat de un epilog , in care sunt
prezentate devenirile unor personaje ( Felix, Otilia, Stanica). Romanul are un final inchis prin stingerea tuturor
conflictelor.

7. Prezintã cele douã planuri narative principale ale romanului

Primul plan narativ urmareste batalia dusa de familia Tulea pentru a mosteni averea lui Costache
Giurgiuveanu. Acestia doresc inlaturarea Otiliei Marculescu totodata, deoarece ea reprezenta riscul de a-si mosteni
tatal vitreg, in conditiile in care acesta ar fi adoptat-o legal. In cele din urma, intrucat Costache nu o adopta oficial pe
Otilia, averea cade in mainile lui Aglae, sora lui Costache. Al doilea plan narativ urmareste destinul tanarului Felix
Sima, care, absolvent al liceului de la Iasi, ajunge la Bucuresti pentru a studia medicina. „Cazat” la tutorele sau,
Costache Giurgiuveanu, acesta traieste o dezamagire in dragoste, indragind-o pe Otilia.

8. Exemplificã tipurile de conflicte existente în romanul:

 2 conflicte succesorale: primul conflict este centrat pe averea lui mos Costache, si se manifesta prin
adversitatea Aglaei fata de orfana Otilia. Al doilea conflict succesoral va destrama familia Tulea in final,
avand in vedere interesul dus la extrem al lui Stanica fata de averea lui Costache Giurgiuveanu.
 conflictul erotic: este istat intre imaturitatea si naivitatea lui Felix, si maturitatea lui Pascalopol. Cele doua
personaje masculine acced la mana Otiliei.
 conflicte familiale: cel mai important conflict familial este cel dintre familia Giurgiuveanu si familia
Tulea. Membrii acesteia din urma se lupta pentru a mosteni averea lui Costache Giurgiuveanu, incercand,
in acelasi timp, sa „grabeasca” moartea lui mos Costache. Un alt conflict familial se isca intre familia
Tulea si familia lui Sohatchi. Titi, luand-o de sotie pe Ana, sora unui bun prieten de-al sau, Sohatchi,
observa ca femeia nu-si indeplineste atributiile desotie(„Curand nu mai fu nicio indoiala cel putin ca Ana
iese la brat cu un functionar superior dintr-un minister...”). Desi deranjat, Titi accepta cu greu sa se
desparta de buna-voie de aceasta.

9. Interpretează următoarele teme şi motive la modul general, arătând cum sunt ele prezente în roman:

 viaţa burgheziei bucureştene: in roman sunt infatisate aspecte ale burgheziei bucurestene, precum relatiile
familiale, casatoria, dragostea,etc. Putem observa ca relatiile dintre parinti si copii se centreaza asupra
subiectului casatoriei, parintii avand o relatie superficiala cu copiii lor. Astfel, Aglae este preocupata de o
marita pe Aurica si de a-i gasi o partenera potrivita lui Titi. Mos Costache se dovedeste insa mult prea
preocupat de averea sa, stiind, in fond, ca Otilia va primi ceea ce merita. Totodata, Bucurestiul secolului
XX releva specificitatea relatiilor inter-familiale: acestea nu se sfiesc in a se „razboi” pe avere, uitand si
netinand cont de valorile morale ce ar trebui sa le uneasca. Astfel, Aglae Tulea ignora complet valoarea
suprema a familiei, si anume iubirea, si decide sa se dedice asupra partii pragmatice a vietii, si anume banii.
Casatoria este un alt motiv valorificat in roman. Aceasta este redata mai mult ca un contract, o intelegere
intre femeie si barbat, menita sa le aduca amandurora beneficii financiare. Casatoria nu era intemeiata pe
dragoste, ci pe statutul social al barbatului; femeia stia sa scrie si sa citeasca, insa nu era cultivata
intelectual; de altfe, fetele erau preocupate de casatorie inca de la varsta frageda de 14 ani. Dragostea este
„practicata” doar de cei indrazneti si idealisti in roman. Felix face parte dintre acestia; insaasi Otilia, eroina
 romanului, se dovedeste superficiala in ceea ce priveste iubirea. Weissmann ofera o conceptie interesanta
asupra dragostei, acesta practicand „amorul liber” si sustinand cu tarie faptul ca omul nu poate fi o fiinta
monogama.

 lupta pentru moştenire(temă balzaciană): tema specific balzaciana, lupta pentru mostenire isi are finalitatea
in dezumanizarea indivizilor. Astfel, mos Costache, prin lacomia sa excesiva, ajunge sa refuze
medicamentatia si internarea in spital (desi conditia sa de sanatate era una grava) pentru a nu-si cheltui din
avere. Stanica, orbit de dorinta de a obtine bani fara a intreprinde mari eforturi, se injoseste scriind scrisori
patetice in care cere bani, inventand motive inchipuite si hiperbolizandu-si „soarta tragica”.Aglae, avida
dupa averea lui mos Costache, isi neglijeaza atat copiii, cat si sotul. Ea il gaseste enervant pe Simion si
doreste sa scape numaidecat de acesta, pentru a se putea concentra mai bine pe obtinerea averii.Cei din
familia Tulea duc atat de departe razboiul contra lui Giurgiuveanu, incat ajung sa-i „grabeasca” moartea lui
mos Costache, mancand bunatati in preajma sa pentru a-i starni pofta (desi el nu putea manca), sufocandu-l
cu prezenta lor (fiind evident ca acesta trebuia sa ramana singur din cauza conditiei medicale.)

 familia (paternitatea/ maternitatea): nu mai reprezinta un centru in care valoarea principala este iubirea.
Mos Costache, in calitate de tata vitreg al Otiliei, isi doreste tot ce e mai bun pentru fiica sa. Desi intentiile
lui sunt bune, acesta dorind sa transfere 300.000 lei in contul Otiliei, Costache ezita in momentul in care
trebuie sa dea banii, iar Pascalopol simte obligatia, in calitate de prieten de familie, sa-i ofere Otiliei in cont
100.000 lei. Insusi acesta poate fi considerat drept fiind un „tata” al Otiliei, insa dragostea sa de tata are
nuante de iubire erotica pentru personajul feminin.Maternitatea isi pierde din nobletea intelesului familial.
Aglae, desi o apara pe Aurica in detrimentul Otiliei, o face doar din orgoliu. Femeia doreste, de asemenea,
sa-i gaseasca o partenera lui Titi, insa eforturile ei cele mai mari se inregistreaza in obtinerea averii fratelui
sau.

 iubirea(+atitudinea personajelor, din perspectiva deznodământului): avand in vedere deznodamantul, Felix

Sima isi schimba conceptia idealista asupra iubirii, devenind partial pragmatic. El se casatoreste „intr-un
chip care se cheama stralucit”, neavand ocazia de a o avea partenera pe cea pe care a iubit-o
dintotdeauna.Temerea ca Otilia ar putea fi, intr-adevar, superficiala, ii este adeverita lui Felix. Acesta afla,
in epilogul romanului, ca ea divortase deja de Pascalopol, si se casatorise cu un barbat instarit din Buenos
Aires. Spre deosebire de Felix, Otilia ramane constanta in propriile-i principii, facand din aceasta un
personaj plat.Stanica isi pastreaza si el conceptia pragmatica asupra iubirii: divorteaza de Olimpia pentru a
se casatori cu Georgeta.

 cuplul(şi/sau căsătoria): conceptul de cuplu este abordat in mod divers de catre personaje. Felix considera
cuplul drept fiind ceva sacru, alcatuit din doi oameni care se vor iubi pe vecie, si care-si vor intretine
dragostea pana la moarte.Otilia nu ii impartaseste insa lui Felix aceasta viziune idealista. Cand tanarul ii
propune ca cei doi sa se casatoareasca, aceasta refuza, folosind drept scuza faptul ca o casnicie i-ar umbri
lui Felix potentialul de a ajunge cineva faimos. Otilia insasi recunoaste ca menirea femeii pe lume este de
a-i placea barbatului; ea nu se da inlaturi de a le da sperante atat lui Pascalopol, cat si lui Felix.Weissmann,
prieten si coleg de facultate cu Felix, are o perspectiva interesanta asupra ideii de cuplu. Acesta considera
ca omul, indeosebi barbatul, este incapabil de a fi monogam. Studentul, dupa o aventura furtunoasa cu o
„fata extraordinara”, vru sa se sinucida dupa ce atinse culmile fericirii trupesti, considerand ca, odata
depasit acest punct culminant, viata devine monotona.

 Parvenirea: este scopul pe care numeroase personaje il au in comun.Stanica, intruchiparea tipului arivist,
doreste sa obtina bani fara a face mari eforturi. Dorinta de parvenire este atat de mare, incat acesta se
injoseste scriind scrisori oamenilor instariti, rugandu-i sa imprumutesume de bani. Acesta profita de
batranetea matusii sale Agripina pentru a-i lua din cestile pretioase, ramase drept „tezaur” al familiei.Aglae
isi neglijeaza statutul de mama pentru a se concentra pe obtinerea averii fratelui sau, Costache
Giurgiuveanu. Legatura de rudenie cu acesta nu pare sa-i afecteze in niciun fel scopul, ea dovedindu-se
 drept fiind lipsita de scrupule.Insasi Otilia refuza o casatorie cu Felix, pentru a se dedica lui Pascalopol.
Aceasta pretinde ca o legatura sfanta a tanarului cu ea i-ar umbri lui Felix potentialul de a ajunge un mare
medic. In epilogul romanului, Felix afla de la insusi Pascalopol ca Otilia a divortat de el, pentru a se
casatori un om instarit din Buenos Aires.

10. Personajele sunt expresive prin exces de calităţi şi defecte. Alege un personaj şi argumentează acest lucru,
precizând un obiect, o culoare care l-ar putea defini.

Personajele romanului sunt caracterizate atat de expresivitate si complexitate, avand in vedere atat calitatile, cat si
defectele ce le caracterizeaza. Astfel, mos Costache, desi se dovedeste lacom in nenumarate randuri, „e un om de
isprava”. Pascalopol il caracterizeaza in mod direct pe batran, afirmand ca „[...] stii cat e de greoi Costache, desi are
inima buna.” Tot barbatul i se adreseaza lui Costache in felul urmator: „Tu, Costache, ai partile tale bune si partile
tale rele.[...] Cine nu te-ar stii, cum te stiu eu, ar zice ca esti indiferent fata de copii, si tu, dimpotriva, ii iubesti. Insa,
vezi tu, Costache, n-ajunge sa iubesti un copil, trebuie sa-i faci viata mai frumoasa, sa-i dai toate bucuriile, daca poti
sa ile dai.” Intr-o vizita a batranului, impreuna cu Felix, la Iorgu, cel dintai se ofera sa cumpere fistic cu alune
americane, „ca sa-i faca o placere lui Felix[...], pe care le rontai aproape numai el.” Felix insa, intr-o discutie cu
Weissmann, spune ca „[...] mos Costache, tutorele meu, este tot asa de avar si lipsit de simt familial.” Giurgiuveanu
isi cunoaste insa rudele si cat de departe sunt acestia in stare sa mearga pentru a-i mosteni averea. Se vede nevoit sa-
si ascunda banii stransi sub saltea, iar temerile i se adeveresc in final, intrucat, pe cand acesta isi dadea ultima
suflare, Stanica ii fura cutia cu economii ascunsa. Ultimele vorbe ale batranului raman: „Banii, ba-banii, pu-
pungasule!” Asadar, Costache Giurgiuveanu da dovada de lacomie, luciditate, prudenta extrema, insa si de iubire
fata de copiii sai (Otilia si Felix), Otilia caracterizandu-l drept fiind „un om bun [...] insa are ciudateniile lui.”

11. Evidenţiaţi trăsăturile morale ale lui Costache Giurgiuveanu, prin referire la cele mai semnificative întâmplări şi
semnificaţii.

Trasatura fundamentala a lui Costache Giurgiuveanu este reliefata inca de la inceputul romanului. Stiind ca Felix
Sima urma sa vina pentru a locui in casa sa, batranul disimuleaza, acesta fiind un efect al avaritiei sale („<<Aici sade
Costache Giurgiuveanu?>>”, intreaba tanarul, la care proprietarul raspunde: „<< Nu-nu-nu
stiu... nu-nu sta nimeni aici, nu cunosc...”). Chiar din prima zi a sederii tanarului, mos Costache ii cere lui Felix bani,
nevrand sa-si cheltuiasca propria avere: „<<M-m-mai da-mi cinci lei. N-am acum la indemana, sunt cam
stramtorat.>>”. Desi dispune de o avere considerabila, refuza sa duca un trai demn de bogatia sa, din cauza lacomiei.
Totusi batranul o iubeste sincer pe fiica sa vitrega, Otilia. Naratorul ne spune ca „I-ar fi dat el casa Otiliei, din cate
avusese, insa nu erau potrivite cu nevoile ei. Acum o sa-i faca una aici, pe locul gradinii, dar cu socoteala mare.
[...] Cunoscandu-l pe mos Costache incapatanat si capabil sa faca iute contrariul, tacu din gura.”„Costache aduse
cateva carute cu var si le rasturna acolo. Zicea ca le-a cumparat chilipir de la o bina care a sfarsit lucrarile.” Desi
intentiile sale sunt nobile, Costache opteaza pentru varianta mai ieftina a lucrarilor, insa inceperea constructiei unei
case la varsta sa inaintata dezvaluie faptul ca batranul era un om cu initiativa. Pe de alta parte, acesta dovedeste ca
este extrem de precaut cu averea sa, ascunzand-o intr-o cutie sub salteaua pe care dormea. Temerile sale sunt
intemeiate, intrucat Stanica ii fura batranului banii chiar in momentul in care
acesta isi dadea ultima suflare: „Stanica, netulburat, vari brusc mana sub saltea si trase pachetul cu bani.” Excentric
in decizii si totusi extrem de precaut, mos Costache constituie un personaj complex al romanului. Osciland intre
avaritie si iubirea pentru copii, acesta ramane un personaj pozitiv.

12. Evidenţiaţi trăsăturile Otiliei evocate prin perspectiva altor personaje: Costache Giurgiuveanu, Felix, Pascalopol,
Aglae.

Costache Giurgiuveanu o alinta de multe ori pe Otilia, spunandu-i „fe-fetita mea”, iubind-o sincer ca pe propria fiica
si aparand-o de familia Tulea:”Cine nu se poa-poarta bine cu fe-fetita mea n-are ce cauta aici.” Felix o considera pe
Otilia „o fata cuminte”, „frivola doar in aparenta”, aceasta intruchipand idealul sau feminin si ramanand prima lui
dragoste adevarata. Aglae spune despre Otilia ca este o „dezmatata”, „nebuna” si „stricata”, cea dintai facand
remarci de multe ori
usturatoare la adresa fetei: „Otilio! Da-l incolo de pian, stii ca ma enerveaza [...] Ori stii sa canti, ori nu. Pianulcere
talent...” Pentru Pascalopol, Otilia este „o fata extraordinara, [...] un temperament de artista, care simte nevoia
luxului, a
schimbarii.” Tot acesta adauga ca „e ca o randunica: inchisa in colivie, moare.” Concluzia mosierului despre eroina
feminina a romanului este ca Otilia „a fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o enigma.”

13. Argumentează faptul că, deşi adoptă un ton obiectiv, naratorul se ascunde în spatele măştilor sale, care sunt
personajele.

Desi este obiectiv, naratorul comunica cu instantele narative prin intermediul personajelor, fapt dovedit de limbajul
uniformizat. Felix reprezinta personajul prin care autorul alege sa-si exprime viziunea asupra societatii secolului XX
si asupra valorilor morale: „Dar sufletul meu nu poate depasi datele experientei imediate. E totuna cum mi-ai spune
ca e zadarnic sa iubesc o fata, fiindca peste cativa ani va fi batrana si va muri. Eu iubesc, pe cea de acum, singura
care existapentru mine, irational.” Autorul isi exprima, asadar, credinta sa despre loialitate si prezent.
De altfel, prin descrierea si vorbele lui Titi, autorul ironizeaza incapatanarea, prin vorbele lui mos Costache, acesta
propune o viziune moralizatoare asupra iubirii fata de bani, iar prin cuvintele Aglaei, autorul isi exprima perspectiva
critica cu privire la rautate.

14. Precizeazã cinci motive pentru care Otilia este o enigma