ENIGMA OTILIEI

G. Că linescu

FIŞĂ  DE  LECTURĂ

Am început lectura (data): 8 iulie 2015              Am terminat lectura (data): 13 iulie 2015

Titlul operei literare: „Enigma Otiliei“

Autorul: George Că linescu
Opera face parte din volumul: -
Editura: Gramar
Anul apariţiei volumului: 1996

Date importante din viaţa şi activitatea scriitorului:

1899, 19 iunie → se naște, în București, ca Gheorghe Vișan
1906-1919 → urmează școala primară , gimnazială și liceul, în București
1919-1923 → devine student la Litere și filozofie, la București
1923-1928 → realizează studii superioare la Roma – Ș coala Româ nă , condusă de istoricul Vasile Pîrvan
1928-1935 → este profesor la liceele Diaconovici Loga (Timișoara) și Gh. Șincai (București)
→ colaborează la revistele: Gîndirea, Vremea, Viața românească
→ reviste proprii: Sinteza (1927), Capricorn (1930), Jurnalul literar (1939)
1949 → este Membru activ al Academiei Româ ne
→ devine director la Institutul de istorie literară și folclor (pâ nă la sfâ rșitul vieții)
1954 → este profesor la catedra de Istoria literaturii româ ne moderne de la Facultatea de litere și filozofie din
București
1965, 12 martie → încetează din viață.

Alte opere ale autorului:

Poezii (1937), Lauda lucrurilor (1963), Cartea nunții (1933), Bietul Ioanide (1953), Scrinul negru (1960), Șun
(1943), Ludovic al XIX-lea (1964), Teatru (1965), Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941),
Cronicile optimistului (1964), Ulisee (1967)

Genul literar: Epic
Specia literară: Roman
Opera e structurată în: capitole
Opera este scrisă în: proză
Locul desfăşurării acţiunii: București
Timpul desfăşurării acţiunii: 1909-1912

Naratorul: narator omniscient, omniprezent (pers. a III-a); indici: prezența pronumelor personale la
persoana a III-a („el‟, „o‟, „ea‟ etc.), neparticiparea naratorului la acțiunea romanului.

Personaje:
Personaj Tipul de personaj Tră să turi Citate

Felix Sima principal, real fizice: față lungă , ten „ (...) un tâ nă r de vreo optsprezece ani,
mă sliniu, tăietură elenică îmbră cat în uniformă de licean.“
a nasului „Fața îi era însă juvenilă și prelungă , aproape
feminină din pricina șuvițelor mari de pă r ce-i
morale: ambițios, că deau de sub șapcă, dar coloarea mă slinie a
tenace, rațional, gelos obrazului și tă ietura elinică a nasului corectau

1
 ENIGMA OTILIEI
G. Că linescu

printr-o notă voluntară întâia impresie.“

Costache principal, real fizice: slab, cocoșat, chel, „este cam strâ mtorat“
Giurgiuveanu cu o față pă trată , buze „(...) un omuleț subțire și puțin încovoiat.
galbene, puțini dinți Capul îi era atins de o calviție totală , și fața
pă rea aproape spâ nă și, din cauza aceasta,
morale: avar, iubitor, pă trată . Buzele îi erau întoarse în afară și
fricos, încă pă țâ nat, galbene de prea mult fumat, acoperind numai
viclean, lacom doi dinți vizibili, ca niște așchii de os.“
„vâ rstă desigur înaintată “
„Nu ești tu Otilica mea scumpă , nu-ți las eu ție
tot ce am?“
Otilia principal, real fizice: slabă, cu pă r „Eu am un temperament nefericit: mă
Mărculescu buclat pâ nă la umeri plictisesc repede, sufă r câ nd sunt contrariată .“
„A fost o fată delicioasă , dar ciudată . Pentru
morale: fascinantă , mine e o enigmă .“
imprevizibilă, visă toare, „un cap prelung și tâ nă r de fată , încă rcat cu
împă știată , pasionată , bucle, că zâ nd pâ nă pe umeri“
cultă „Fata pă rea să aibă optsprezece-nouă sprezece
ani. Fața mă slinie, cu nasul mic și ochii foarte
albaștri, ară ta și mai copilă roasă între multele
bucle și gulerul de dantelă, însă în trupul
subțiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil
perfect, fă ră acea slă biciune suptă și pă trată a
Aureliei, era o mare libertate de mișcă ri, o
stă pâ nire desă vâ rșită de femeie“
Leonida secundar, real fizice: corpolent, că rnos „un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum
Pascalopol la față, îmbujorat, cu o voluminos, totuși evitâ nd impresia de exces,
mustață că runtă , cu pă r că rnos la față și rumen ca un negustor, însă
rar elegant prin finețea pielii și tă ietura
englezească a mustă ții că runte. Pă rul rar, dar
morale: generos, distins, bine ales într-o că rare care mergea din
tolerant, înțelept, milos mijlocul frunții pâ nă la ceafă (...)“
„El este un om delicat, care ne poate fi de folos
unor orfani“
„un bă rbat șic“
Aglae Tulea secundar, real fizice: pă r negru, față „baba absolută , fă ră cusur în ră u“
gă lbicioasă , buze subțiri, „Era o doamnă cam de aceeași vâ rstă cu
nas încovoiat, obraji Pascalopol, însă cu pă rul negru pieptă nat bine
ridați, ochi bulbucați într-o coafură japoneză . Fața îi era gă lbicioasă,
gura cu buzele subțiri, acre, nasul încovoiat și
morale: naivă , vulgară , acut, obrajii bră zdați de câ teva cute mari,
acră, limitată , invidioasă, acuzâ nd o slă bire bruscă . Ochii îi erau
lacomă , vicleană bulbucați, ca și aceia ai bă trâ nului, cu care
semă na puțin, și avea de altfel aceeași mișcare
moale a pleoapelor.
Aurelia Tulea secundar, real fizice: ochi proeminenți, „Era o fată cam de treizeci de ani, cu ochii
(Aurica) bulbucați, față lungă , proeminenți ca și ai Aglaei, cu fața prelungă ,
bă rbie ascuțită , tâ mple sfâ rșind într-o bă rbie ca un ac, cu tâmple mari
2
 ENIGMA OTILIEI
G. Că linescu

mari încercuite de două șiruri de cozi împletite.“

„se îmbră ca pretențios în bluze albe și foi
morale: complexată, negre, minuțios plisate, și se pudra pe față în
vicleană , prefă cită, chip bă tă tor la ochi, carminâ ndu-și prea tare
invidioasă pomeții slabi ai obrajilor“
Titi Tulea secundar, real fizice: mustață, bă rbie „era într-adevă r mai în vâ rstă decâ t Felix, cu
despicată în două, câ țiva ani. O ușoară mustață și bă rbia
înfă țișare modestă despicată în două , în care câ teva tuleie mai
lungi schițau barbișonul lui Simion, îi dă deau
morale: naiv, prostuț, un aer matur (...). Era un tâ nă r blâ nd și cu
apatic, rebel, timid înfă țișare modestă “
„Titi era un tâ nă r foarte de treabă , dar de un
caracter bizar. Îi plăcea să povestească lui
Felix tot ce i se întâ mplase peste zi, tot ce
ză rise pe stradă , subiectul desenelor pe care le
vă zuse.“
Olimpia Rațiu secundar, real fizice: bă rbia despicată „Olimpia semă na în chip izbitor cu Simion și
în două , ten mă sliniu, cu Titi, avâ nd bă rbia despicată la fel, în două ,
voinică , sprâ ncene unite în chip supă ră tor pentru o femeie. Era
mă slinie la față și cam planturoasă , și câ țiva
morale: placidă, leneșă peri îi conturau o ușoară mustață .
Sprâ ncenele, ca și la Titi, erau îmbinate
viguros deasupra nasului.“
„copilul (...), plin de contuziuni, muri repede.
Olimpia primi lovitura cu mult calm, aproape
ca o ușurare“
„Olimpia asta stă ca o dobitoacă, nu cere nimic,
nu descoperă nimic, o să moară toți, și n-o să-i
ră mâ nă nici un ac.“
Stănică Rațiu secundar, real fizice: fața roșie, pă r „era roșu la față, fă ră să fie propriu-zis gras, de
negru și creț, mustață o să nă tate agresivă , contrastâ nd cu pă rul lui
mare și negru, foarte creț și cu mustața în chip
morale: arivist, de muscă . (…) Stă nică vorbea sonor, rotund,
demagog, profitor, cu gest artistic și declamator“
imoral, escroc „Stă nică ciupea câ te ceva de la cine-i ieșea în
sentimental, insisten, cale“
isteț „e îndră zneț, nerușinat, știe, ca orice avocat,
toate șicanele“
„Stă nică (...) descoperise numaidecâ t
cheseaua, din care scosese un pumn bun de
tutun și-l ascunse în buzunarul pantalonilor.“
„... spusese tocmai că în acea zi pleacă la
Ploiești, pentru un proces. Stă nică însă mințise
din plăcere, și veni pe la vremea prâ nzului.
Gă si totul pustiu, și perdelele de pâ nză și de
șipci trase peste tot. Avocatul se apropie tiptil
de casă , încercă ușor de tot clanțele ușilor din
față și din dos...“
3
 ENIGMA OTILIEI
G. Că linescu

Marina episodic, real fizice: un ochi orb, „n-avea decâ t un ochi valid. Celă lalt îi era
bă trâ nă atacat violent de albeață și era pe jumă tate
închis de pleoapă “
morale: naivă , bâ rfitoare „cam slabă de minte“
„Marina e o leneșă “
„Marina e o farfara, dacă ne vede, umple lumea
de povești“
Georgeta episodic, real fizice: plină , pă r negru și „Era plină la trup și la față pâ nă la marginea de
creț, gropițe în obraji unde ar fi devenit obeză, fă ră să pară totuși.
Pă rul negru era creț și înfoiat ca al unei
morale: politicoasă , napolitane. Două mari gropițe în obraz pă reau
isteață, senzuală artificiale. (...) Sprâ ncenele, genele erau înfipte
ca-n carnea unei piersici netede.“
„Asta e Georgeta, fată faină !“
„Era încâ ntă toare de frumusețe și să nă toasă
tun, imorală, dar cu luciditate, cu principii
burgheze și bun-simț.“
Simion Tulea episodic, real fizice: bă trâ n, cu mustață „Un bă rbat în vâ rstă (...). Avea mustă ți
și barbă , ochi spă lăciți pleoștite și un mic smoc de barbă .“
„niște ochi grozav de spă lăciți“
morale: senil, apatic, „Mâ ncați, îndemna Simion pe Aurica și pe Titi,
nebun mâ ncați, mâ ncarea este elixirul vieții!“
Weissmann episodic, real fizice: - „Lui Felix Weissmann i se pă ru cam prea
teatral de subtil, dar seriozitatea cu care își
morale: îndemâ natic, făcea tragedii strict gratuite îl încâ nta“
cult, isteț „Weissmann vorbea cu atâ ta pasiune și
convingere, că trecă torii întorceau capul“
„deși tâ nă r, făcea injecțiile bine“

Alte personaje: Iosif Sima, Vasiliad, Sohațchi, Ana Sohațchi, Generalul, domnul Iorgu, doamna Iorgu, mă tușa
Agripina, Toader, Lili, Stratulat, doctorul lui Costache, Paulina, popa Ț uică , pă rintele titular.

Rezumat:
Într-o seară din luna iulie a anului 1909, Felix Sima, un tâ nă r de optsprezece ani, caută pe strada Antim locuința
unchiului să u, Costache Giurgiuveanu. Proaspă tul absolvent de liceu este un orfan, iar unchiul să u i-a devenit
tutore. Câ nd gă sește casa lui Costache, unchiul său la început se preface că vila nu este locuită , însă își face
apariția Otilia, fiica fostei soții a lui Costache, cu doar câ țiva ani mai mare decâ t Felix, care îl primește pe tâ nă r
în locuința lor. Otilia îl conduce pe bă iat într-o cameră unde restul familiei juca table. Aici, Felix face cunoștință
cu Pascalopol, un moșier bogat, prieten de familie, ce se arată foarte apropiat de Otilia, cu Aglae Tulea, sora lui
Costache, cu Simion Tulea, soțul acesteia și cu Aurica Tulea, fiica de 30 ani a Aglaei. A doua zi, Felix petrece mai
mult timp cu verișoara sa, află cusururile familiei, dar și iese cu ea și cu Pascalopol cu tră sura în oraș. După un
timp, Felix, avâ nd nevoie de bani, îi cere lui Costache, însă unchiul pretinde că nu dispune de ei. În august,
sosesc Stă nică și soția lui, Olimpia, cealaltă  fată a Aglaei. Cei doi încearcă să îl convingă pe Simion să  le dea
casa, acesta însă refuză , motivâ nd că Olimpia nu e fata lui. Felix și Otilia fac o vizită lui Pascalopol la moșia lui.
Cei doi petrec mult timp împreună , însă gelozia lui Felix față de Pascalopol ră mâ ne. La ceva timp după
întoarcerea lor, Titi începe să se simtă atras de Otilia, aceasta îndepă rtâ ndu-l. Aglae se plâ nge lui Costache de
Otilia, jignind-o, iar bă trâ nul îi ia apă rarea fiicei sale. Astfel, Aglae nu mai calcă în casa fratelui să u o lungă
vreme. După ce Otilia pleacă din nou la moșia lui Pascalopol, Felix iese în oraș și, întâ lnindu-se cu Stă nică ,
4
 ENIGMA OTILIEI
G. Că linescu

acesta îi face cunoștință cu Georgeta, o prostituată , la care face mai multe vizite. Între timp, Felix primește o
carte poștală de la Otilia, tocmai din Paris. În cadrul unei cine la unul din clienții aă i, Costache declară că vrea
să  își vâ ndă proprietă țile pentru a-i da Otiliei banii, iar Stă nică devine alarmat, dorind să pună mâ na pe
moștenire. Luâ nd mă suri de protecție, bă trâ nul ascunde banii în podeaua casei.  După o vreme, Otilia se
întoarce din capitala stră ină . Costache începe să construiască o casă pentru Otilia, în care ar fi putut locui și
Felix, în gră dină . Însă într-o zi, Costache se împiedică și cade, fă câ nd un atac la inimă. Toată familia se adună la
el în casă, în aparență pentru a-i oferi îngrijirile medicale. Costache îi spune lui Pascalopol că îi va da banii
pentru Otilia să îi pună într-un cont, însă tot amâ nă cedarea banilor. După un timp, lui Costache începe să-i fie
ră u și îi dă lui Pascalopol o sută din cele trei sute de mii de lei pentru Otilia. Otilia nu pleacă din casă pentru că
se îngrijește de Costache, și Stă nică , pentru a gă si banii, prinde un moment câ nd Otilia nu e acasă , intră în
camera lui Costache și îi ia banii de sub saltea, șoc ce se dovedește fatal pentru bă trâ n. Banii vor ră mâ ne la
Stă nică , ce divorțează de Olimpia și se că să torește cu Georgeta, iar propritetă țile intră în posesia Aglaei. După
câ teva luni de la moartea unchiului său, Otilia fuge la Paris cu Pascalopol, cu care se că să torește. La mulți ani
după aceste întâmplă ri, câ nd Felix devine un doctor cu renume, se întâ lnește într-o zi cu Pascalopol. Acesta îi
arată o poză recentă  fă cută cu Otilia, Felix nereușind să o recunoască .

Momentele subiectului:
 Expoziţiunea: În luna iulie a anului 1909, Felix Sima vine la București să locuiască la unchiul să u,
Costache, și astfel cunoaște familia acestuia, câ t și un prieten de familie.
 Intriga: Aglae Tulea îi oferă Otiliei replici jignitoare, ce sporesc conflictul dintre ea și Costache, iar
atitudinea protectoare a Otiliei, față de tată l ei, încurajează atașamentul lui Felix de ea.
 Desfă şurarea acţiunii: Costache strâ nge mulți bani pe care dorește să-i lase Otiliei. Otilia pleacă de mai
multe ori la moșia lui Pascalopol. Felix cunoaște pe Georgeta. Costache face un atac cerebral, după care
își revine mai greu, motiv pentru care întreaga familie Tulea îl vizitează, așteptâ nd momentul fatal.
 Punctul culminant: Conflictul dintre cele două familii înrudite se consolidează .
 Deznodă mâ ntul: Stă nică fură banii și se că să torește cu Georgeta, Felix devine un doctor renumit, Otilia
pleacă la Paris cu Pascalopol și cei doi se că să toresc. Felix realizează diferența majoră dintre tâ nă ra
Otilia și cea adultă .

Moduri de expunere:
 Naraţiune
„Felix așteptă ca Otilia să spună ceva, dar fata tă cea ca și mai înainte. I se pă ru nedelicat să mai deschidă vorba,
acum câ nd doliul era încă proaspă t. Fata ședea încuiată în odaie și pă rea că se plictisește. Îi era silă să iasă în
oraș, îmbră cată în negru, iar să iasă altfel o împiedica superstiția că făcea un ră u. Se dă duse jos o dată , să
încerce pianul, dar la prima notă se înspă imâ ntă de ecoul gol, închise capacul și renunță .“ (pag. 341)
 Dialog
„- Felix, stai aici, gâ ndește-te bine, și numai după ce te-ai gâ ndit bine, atunci să -mi ră spunzi. Să
presupunem că noi doi ne-am că să tori.
- De ce „să presupunem“?
- Fii serios și ascultă . Câ nd un lucru nu e încă , se presupune. Ei bine, să presupunem că ne-am
că să tori, crezi tu că am putea face asta așa de curâ nd?
- Pentru ce nu?
- Pentru că ești legat de studiile tale, fiindcă nu ești încă liber să faci ce vrei!“ (pag 344)
 Descriere
„Strada era pustie și lumea pă rea adormită , fiindcă lămpile de prin case erau stinse sau ascunse în mari globuri
de sticlă mată, ca să nu dea caldură . În această obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nici o casă nu era prea
înaltă și aproape nici una nu avea cat superior. însă varietatea cea mai neprevă zută a arhitecturii (opera
îndeobște a zidarilor italieni), mă rimea neobișnuită a ferestrelor, în raport cu forma scundă a clă dirilor,

5
 ENIGMA OTILIEI
G. Că linescu

ciubucă ria, ridicolă prin grandoare, amestecul de frontoane grecești și chiar ogive, făcute însă din var și lemn
vopsit, umezeala, care dezghioca varul, și uscă ciunea, care umfla lemnă ria, făceau din strada bucureșteană o
caricature în moloz a unei stră zi italice.“ (pag. 5)

 Monolog
„Ce canalii sunt oamenii! gâ ndi el. Aglae, soacră -mea, e o vră jitoare, n-are inimă nici de un gram. Îi moare
bă rbatul, și se tocmește cu doctorul. Ș i e plină de bani. Iar Olimpia asta stă ca o dobitoacă , nu cere nimic, nu
descoperă nimic, o să moară toți, și n-o să-i ră mâ nă nici un ac. Mi-am legat viața de o insensibilă.“ (pag 161)

Caracterizarea personajului principal / a unui personaj preferat  

(Otilia):  caracterizare
directă :
 portret: „Fata pă rea să aibă optsprezece-nouă sprezece ani. Fața mă slinie, cu nasul mic și ochii
foarte albaștri, ară ta și mai copilă roasă între multele bucle și gulerul de dantelă , însă în trupul
subțiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fă ră acea slă biciune suptă și pă trată a
Aureliei, era o mare libertate de mișcă ri, o stă pâ nire desă vâ rșită de femeie“ (pag. 13)
 misterioasă, interesantă , plăcută : Pascalopol - „A fost o fată delicioasă, dar ciudată. Pentru mine
e o enigmă .“ (pag. 347).
 inteligentă , complexă : Felix - „Te iubesc pe tine, care ești frivolă numai în aparență , dar în fond
ești inteligentă și profundă “. (pag. 344)
 caracterizare indirectă
 prietenoasă , energică , îndră zneață, elegantă  : „Și Otilia luă iară și pe Felix de mâini și-l tâ rî în
goană prin curte, și apoi, ră pă ind pe scară în sus, pâ nă la odaia ei. Acolo, fă ră nici o jenă , își trase
peste cap rochia ușoară de casă , rămâ nâ nd într-un jupon prins de umeri cu două panglici, și
îmbrăcă rochia albă de tul. Pă rea un fluture alb care mișcă ușor din aripi.“ (pag. 23)
 copilă roasă , matură , harnică, iubitoare, boemă  : „Otilia amesteca o seriozitate rece, blazată cu
cele mai teribile copilă rii. Într-o zi îmbră ca pă puși, în alta mustra pe moș Costache că se
murdă rește pe haine cu scrum de țigară și-l scutura întorcâ ndu-l în toate chipurile, ca pe un
copil, spre râ sul de plă cere al aceluia. Altă dată Otilia fu nemulțumită de gospodă ria Marinei și,
punâ ndu-și un șorț înainte, se așeză serios pe treabă, cerâ nd concursul lui Felix. Dar se plictisi
curâ nd. Din ușă vă zuse stră lucirea ierbii grase din fundul gră dinii și avu o dorință .“ (pag. 42)

Titlul operei:
Titlul romanului balzacian este format dintr-un substantiv comun articulat hotă râ t și un substantiv propriu ce
demască personajul studiat. Titlul invită la lectura că rții, propunâ ndu-i cititorului dezlegarea misterului Otiliei.
În demersul narativ, nu se remarcă misterul propriu-zis, însă personajul Otiliei ră mâ ne învă luit în inceritudini,
caracterul enigmatic fiind dat de acțiunile sale imprevizibile. Generalizâ nd, se poate vorbi chiar de enigma
feminită ții înseși.

Mijloace artistice:
 comparație: „Strada era pustie (...), ră coroasă și foșnitoare ca o pă dure.“ (pag. 5)
 epitet: „Un grilaj înalt și greoi de fier, ruginit...“ (pag. 6)
 personificare: „...din cră pă turile dintre fațada casei și trotuar ieșeau îndră zneț buruienile“ (pag. 6)
 enumerație: „Pă rul rar, dar bine ales într-o că rare care mergea din mijlocul frunții pâ nă la ceafă, lanțul
greu de aur cu breloc la vestă , hainele de stofă fină , parfumul discret în care intra și o nuanță de tabac,
toate acestea reparau cu desă vâ rșire, în apropiere, neajunsurile vâ rstei și ale corpolenței.“ (pag. 10)
 imagine vizuală : „Casa avea un singur cat, așezat pe un parter scund, ale că rui geamuri pă trate erau
acoperite cu hâ rtie translucidă, imitâ nd un vitraliu de catedrală .“ (pag. 6)

6
 ENIGMA OTILIEI
G. Că linescu

 imagini dinamice: „Afară ploua cu gă leata și tuna, și unii din bă ieți, mai fricoși și mai puțin dialecticieni,
tremurau de frică și chiar se închinau pe sub pă tură .“ (pag. 180)
 imagine olfactivă : „Georgeta se așeză mai bine lâ ngă Felix, învă luindu-l într-un val de parfum fin.“ (pag.
132)

Vocabular:
balercă (=butoiaș), caseton ( =mobilă italiană din epoca Renașterii, avâ nd mai multe sertare ornate cu sculptură
mă runtă .), geamlâc (=Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn), ipsos (=praf alb
obținut prin deshidratarea totală sau parțială a ghipsului măcinat și încă lzit în fierbă toare speciale, folosit ca
liant), porfir (=rocă vulcanică dură , formată din cristale mari de feldspat, cuarț etc., înglobate într-o masă de
feldspat mă runtă sau sticloasă ), jurubiță (=scul mic din fire textile înfă șurate în spire de o anumită lungime,
constituind unită ți de mă sură în filatură ), ibrișin (=fir de ață albă sau colorată , ră sucită , din bumbac sau din
mă tase, înfă șurat pe un sul subțire de carton și întrebuințat la cusut, la brodat ori la împletit), brișcă (=tră surică
ușoară , neacoperită , cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; cabrioletă , șaretă ).
  
Citate preferate:
„Unde sunt bani la mijloc, nu există noblețe.‟ (pag. 117)
„Superficialitatea e o boală națională, de aceea nu progresă m.‟ (pag. 213)
„Succesul nostru în viață e o chestiune de viteză , iubite Felix.‟ (pag. 342)
„Cine a fost în stare de atâ ta stă pâ nire e capabil să învingă și o dragoste nepotrivită pentru marele lui viitor.‟
(pag. 346)

Impresii personale:
Romanul a fost unul foarte interesant de analizat, fiind un bildungsroman. Acțiunea s-a terminat exact cum m-
am așteptat și nu cred ca am un final dorit. Ba chiar cred ca Felix și Otilia nu ar fi putut avea o relație în care
ambii parteneri să fie pe deplin mulțumiți.
Morala pe care am înțeles-o este că întotdeauna trebuie să vă d și interesele mele și să mă stră duiesc să le ating,
să persist în a încerca, fă ră să mă neglijez vreodată .

Note de lectură
Opera mi-a trezit sentimente de revoltă , indignare, mulțumire.
Ceea ce impresionează este finalul realist al romanului, ci nu un sfâ rșit fictiv și ideal.
Surpinză tor este momentul întâ lnirii dintre Felix și Pascalopol, după mulți ani de la despă rțire.
Demn de admirat este fragmentul în care Otilia i se adresează lui Felix încercâ nd să -l convingă de posibilită țile
pe care le aveau și situația realistă a relației lor.
Am admirat devotamentul lui Pascalopol pentru cazurile fă ră speranță al lui Felix și al Otiliei.                                  
Am fost curios câ nd Stă nică voia să-i fure banii lui Costache, neștiind finalul conflictului între cei doi.
Aş vrea să tră iesc în lumea personajului pentru că -
Nu aş  vrea să tră iesc în lumea personajului pentru că imaginea asupra femeii era deformată , aceasta fiind
subestimată în majoritatea cazurilor, singurul ei scop fiind că să toria de la o vâ rstă fragedă .

Opinii critice / Referinţe critice: 

 „(romanul) este construit cu un meșteșug sigur, pe mai multe planuri și cu o detașare epică întru totul
stă pâ nă pe materialul uman, atâ t de divers și de închegat în fizionomia lui“ (Pompiliu Constantinescu)
 „o desă vâ rșită comedie molierească tratată cu mijloace narative ale realismului“ (S. Damian)
 „nu Otilia are vreo enigmă , ci Felix crede că o are“ (G. Că linescu)

7
 ENIGMA OTILIEI
G. Că linescu

 „În cadrul „balzacianismului“ (interese de afaceri, de succesiune) din Enigma Otiliei, cel mai îndreptă țit
să -și însușească banii avarului Giurgiuveanu este singurul care muncește pentru însușirea lor, prin
inteligența dedicată acestui scop: Stă nică Rațiu.“ (I. Negoițescu)
 «Trecâ nd „de la tip la caz“, Că linescu nu analizează direct arhetipul uman, ci mai întâ i creează
personajul cu o tră să tură definitorie, puternic evidențiată , de care depinde întregul să u joc, pentru ca
mai apoi să își pună la încercare abilită țile critice în descrierea reacțiilor câ t mai excesive determinate
de tipologia caracterologică a personajului.» (Nicolae Manolescu)