Costache Giurgiuveanu

-caracterizare-


Costache Giurgiuveanu este personajul central al romanului Enigma Otilieide George
Calinescu, deoarece el hotaraste destinele celorlalte personaje ce isi doresc averea lui.
Acesta este unchiul lui Felix si, totodata, tutorele lui, dupa moartea doctorului Iosif Sima,
tatal lui Felix. Giurgiuveanu este tatal vitreg al Otiliei, deoarece fusese casatorit cu mama
acesteia, dar nu o infiase in acte.
Costace Giurgiuveanu este tipul personajului avar, el avand o avere pe care cei din
familie vor sa puna mana. Mos Costache se dovedeste capabil de o gama variata de sentimente.
El o iubeste, in felul sau, pe Otila, "fe-fetita" lui, pe care incearca sa o apere de toate rautatile
clanului Tulea "sa nu spui prostii despre fe-fetita mea!"; el il simpatizeaza pe Felix, dar il
jefuieste in acelasi timp de banii care I s-ar cuveni lunar. Costache este bun prieten cu Leonida
Pascalopol, singurul in care are incredere cu adevarat si caruia ii incredinteaza soarta Otilei in
momentul in care ii cere acestuia sa deschida un cont pe numele fetei. Felix si Otilia, sunt
obligati sa suporte consecintele avaritiei batranului, el nu ii da bani lui Felix, ba mai mult,
foloseste banii tanarului in scopuri personale, iar Otiliei nu ii da bani, obisnuit fiind cu idee ca
Pascalopol ii da bani "fe-fetitei" sale. Totusi, el este preocupat de soarta fetei si tocmai de aceea
vrea sa ii asigure viitorul. Mai intai, el pune la cale un plan de a-I construi fetei o "casa cu pravalii
la parter si apartament la etaj" cu materiale platite din banii lui Felix, iar apoi vrea sa ii lase fetei
prin intermediul lui Pascalopol 300.000 lei, dar ii lasa doar 100.000 lei, inainte de a muri.
O alta consecinta a avaritiei lui Costache, este data de faptul ca nu o adopt ape Otilia,
desi promite mereu ca o va adopta, deoarece "e bataie de cap adoptiunea asta, trebuie sa mergi
pe la tribunal, cheltuiala, nu prea sunt inlesnit, mai tarziu nu zic nu".
Chiar de la inceputul romanului, mos Costache, este un personaj ciudat, care il alunga pe
Felix, atunci cand acesta ii bate la usa pentru prima data, spunandu-i: Nu-nu sta nimeni aici, nu
cunosc!. Desi se stia despre el ca este bogat si ca detine mai multe case, mos Costache locuiste
intr-o casa darapanata ce sta sa cada, innegrita de vreme si care parea nelocuita, cu o curte
plina de scaieti.
Caracterizarea directa este facuta de catre autor prin intermediul portretului fizic al
batranului. Acesta este un om de statura mica, cocosat, cu buzele galbene de la prea mult
fumat, cu chelie si cu o fata aproape spana, patrata.
Cracterizarea indirecta rezulta din faptele, gesturile, replicile, vestimentatia si relatiile
dintre personaje. Datorita avaritiei sale, mos costache ii cere bani lui felix pentru cheltuielile
zilnice in casa. Batranul are un simt dezvoltat al afacerilor: el castiga bani frumosi din diverse
afaceri, in special din cele imobiliare. Pentru mos Costache banul reprezints un scop in sine.
Orice se poate transforma in afacere: imobilele pot fi inchiriate studentilor, iar cand acestia nu
au bani pentru a plati chiriile, le pot fi confiscate bunuri care apoi sunt comercializate, localurile
sunt inchiriate pentru nunti, cursurile universitare se vand si se cumpara printr-o retea speciala
a lui mos Costache, la fel seringile, instrumentele medicale si orice altceva. El fiind siret,
reuseste sa gaseasca diverse metode de a le lue banii tinerilor care stau in chirie in
aprtamentele sale, ba mai mult, atunci cand trebuie sa dea restul, pretinde ca nu are maruntis,
dand in schimb timbre postale "pe care le tinea intr-un portofoliu gros, legat cu gumilastic".
Banii ii tine ascunsi in casa si se teme mereu, sa nu il vada cineva atunci cand umbla la ei, simte
nevoie sa ii numere des si sa ii vada, din acest motiv, el nu ii depune la banca.
Balbaiala si raguseala lui mos Costache sunt principalele reactii provocate de teama de a
nu fi jefuit sau de a nu fi nevoit sa dea vreun ban cuiva. Vestimentatia personajului este ridicola,
el poarta haine vechi si ponosite, unghiile netaiate, ciorapi foarte grosi si plini de gauri,
pantalonii prinsi cu sfoara, toate acestea demonstrand inca o data avaritia personajului.
Desi o iubeste foarte mult pe Otilia si este hotarat sa ii asigure un viitor, toate aceste
sentimente nu sunt duficiente pentru a o adopta sau pentru a face un testament favorabil
otiliei. Dragostea de bani si avaritia sunt mai puternice, acestea il fac sa ezite, dovedind
caracterul sau slab. Pentru Otilia el este un om bun, dar are si el ciudateniile lui.
In relatia cu celelalte personaje este evidentiata o banuiala permanenta ca acestia vor sa
ii fure banii sau ca vin la el sa ceara un imprumut. Relatiile lui cu familia sa sunt incordate
datorita avaritiei lui, ii este frica de sora lui Aglae, o uraste pe fata acesteia, Aurica, se freste de
ginerele ei, Stanica, deoarece stie ca acesta e un om periculor si viclean, iar pe ceilalti membrii ai
familiei surorii lui, ii ignora.
Mos costache este caracterizat indirect prin prisma celorlalte personaje, care ii
evidentiaza caracterul cu lumini si umbre in frunctie de relatia pe care o au cu el. Astfel, pentru
Otilia e foarte bogat si il iubesc mult, insa nu poate face fericit pe nimeni, pentru Pacalopol
are parti bune si rele in acelasi timp : "Tu, Costache, ai partile tale bune si partile tale rele, zise
Pascalopol. Doar te cunosc de atata vreme! Cine nu te-ar cunoaste cum te cunosc eu, ar zice ca
esti indiferent fata de copii, si tu, dimpotriva, ii iubesti. Tu iubesti pe Otilia si fara indoiala, ea te
iubeste pe tine." Stanica Ratiu spune despre batran: "e prezevenghi rau mosul", Felix il
considera "un maniac", iar insusi autorul, care nu isi dezumanizeaza personajul, afirma despre
mos Costache ca este "putin cam avar, dar in fond om de treaba".
Destinul lui Costache Giurgiuveanu este unul dramatic, el fiind victima lui Stanica atunci
cand acesta ii fura banii. Cele mai mari temeri ale sale se adeveresc si se sfarsesc in acelasi timp
cu moartea sa.