Ion

de L. Rebreanu
-analiza literara-


Liviu Rebreanu s-a nascut la 27 noiembrie 1885 in satul Trliua, judetul Bistrita-
Nasaud. El a scris numeroase nuvele si romane, printre care si romanul Ion. Romanul a
aparut in anul 1920, fiind primul roman obiectiv din literature romana.
Romanul Ion de Liviu Rebreanu este unul realist si social, apatinand genului epic
in proza si avand ca tematica descrierea satului ardelean de la inceputul secolului al XX-lea,
descriere ce cuprinde si conflictele ce sunt generate de lupta pentru avere, datorita faptului
ca oamenii din acest sat sunt clasificati in functie de pamantul pe care il poseda.
Titlul romanului este sugerat de numele personajului principal si se refera la destinul
lui Ion care simbolizeaza destinul taranului roman in lupta pentru pamant.
Evenimentele sunt relatate la persoana a III-a, de catre naratorul omniscient si
onmiprezent, adica stie tot ce se petrece in sufletul personajelor si cum se vor derula
evenimentele.
Romanul este structurat in 2 parti: Glasul pamantuluisi Glasul iubitii, fiecare fiind
alcatuite din 13 capitole cu titluri simbolice. Evenimentele sunt prezentate cronologic,
autorul descrie un spatiu real al satului Pripas si unul imaginar, reprezentat de starile
sufletesti ale personajelor.
Incipitul il constituie descrierea drumului spre satul Pripas la care se ajunge prin
soseaua ce vine de la Crlibaba, ntovrsind Somesul pn la Cluj, din care se desprinde
un drum alb mai sus de Armadia, trece peste podul btrn de lemn, spintec satul Jidovia
i alearg spre Bistria*+.
In expozitiune sunt prezentate personajele principale ale romanului, care se regasesc
la hora traditional ce are loc in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea. De aici nu lipsesc
nici fruntasii satului: invatatorul Herdelea cu familia lui, preotul Belciug si bocotanii care
cinstesc cu prezenta lor sarbatoarea. Autorul descrie jocul traditional: vigoarea flacailor,
frumusetea fetelor si cantecul tiganilor. Personajele sunt introduse treptat, sugerandu-se si
viitoarele conflicte ce vor aparea pe parcursul romanului. In sat exista o ierarhie bine
determinata in functie de averea fiecaruia. In frunte se afla Stefan Hotnog, apoi tarani
bogati, ca Vasile Baciu, Toma Bulbuc, tarani instariti, ca Simion Lungu si saraci ca Ion, Florica,
vaduva lui Maxim.
In aceasta lume pamantul determina pozitia sociala a oamenilor si relatiile dintre ei.
Hotararea lui Ion de o lua pe Ana la joc, desi o place pe Florica cea saraca constituie
inceputul conflictului.
Intriga romanului este constituita de venirea lui Vasile Baciu , tatal Anei , de la
carciuma la hora si discutia aprinsa dintre Ion si acesta, in care Ion este numit hot si talhar
pentru ca sa-i ia fata , ce ii era promisa lui George Bucluc, un om bogat din sat.
Desfasurarea actiunii incepe odata cu hotararea lui Ion de a se razbuna pe tatal Anei,
care il jignise in fata intregului sat. Ion o necinsteste pe Ana, obligandu-l pe tatal fetei sa o
casatoreasca cu el, astfel obtinand pamant. Desi casatorit, Ion continua sa se vada cu
Florica, nevasta lui George, fapt care il conduce spre moarte mai devreme. In acest timp, Ana
se simte singura, fara sprijin moral, dezorientata si respinsa de toti.
Deznodamantul este reprezentat de sinuciderea Ane, care isi lasa copitulul in grija
soacrei. Aceasta nu il mai ingrijeste si astfel, copilul moare, iar Ion este prin de catre George
cu Florica, fiind ucis de catre acesta, Ion fiind astfel pedepsit de catre autor pentru actiunile
lui lipsite de moralitate.
Ion este personajul principal al romanului ce are un destin marcat de patima pentru a
avea pamant, un pacat ce este sanctionat de catre autor.
Ion este caracterizat in mod direct de catre narrator: "Iute si harnic ca ma-sa",
"munca ii era draga oricat ar fi fost de aspra". Ion iubeste cel mai mult pamantul, elementul
fundamental al conflictului, "pamantul ii era drag ca ochii din cap", iar lipsa acestuia apare ca
o nedreptate ceea ce justifica dorinta patimasa de a-l avea: "toata istetimea lui nu plateste o
ceapa degerata daca n-are si el pamant mult...".
Cracterizare indirecta a personajului reiese din faptele, gandurile si atitudinea lui,
precum si din relatiile cu celelalte personaje.
Faptele svrite de ranul obsedat de ideea stpnirii a ct mai mult pmnt l
arat pe acesta ca fiind ticlos (o batjocorete pe Ana i o las de rsul satului), nepasator
(atunci cnd afl c tnra este btut crunt de tatl ei pentru pcatul comis, rostete cu un
rnjet rutcios: Las c bine-i face!.Las s-o bat zdravn, c i se cade), violent (i bate
nevasta, ridic mna s-i lovescmama, i njur tatl, se bate cu Simion Lungu pentru
pmnt, se ncaier cu socrul su de la carevrea toate pmnturile i cu
George),nerecunosctor (dei nvtorul i pune in pericol poziia social pentru a-l ajuta,
Ion l d n vileag i l nfrunt, cu toate c se tie vinovat).
Celelalte personaje ii evidentiaza caracterul cu lumini si umbre in functie de
conflictele in care sunt implicati. Astfel invatatorul Herdelea il aprecia ca "unul dintre cei mai
iubiti elevi, pentru Vasile Baciu, Ion este houl, srntocul i tlharul, n timp ce
pentru Ana este Ionic, norocul meu, preotul Belciug numindu-l stricat i-un btu, -un
om de nimic.
Autocaracterizarea evidentieaza framantarile sufletesti prin intermediul
monologului interior "Ma molesesc ca o baba". Definitoru pentru personajul principal este
conflictul interior intre glasul pamantului si glasul iubirii. Desi o iubeste pe Florica, fata
frumoasa dar saraca, dorinta de de a avea pamant il determina sa o aleaga pe Ana cea
"uratica" dar bogata.
Setea pentru pamant este trasatura principal a lui Ion, deoarece el isi foloseste toata
energia pentru a-si atinge scopul, acela de a obtine pamant si de a fi respctat in sat. Pentru
Ion, pamantul reprezinta demnitatea, dar si un obiect al muncii, al fiind un om harnic si
priceput.
In roman apar personaje secundare cum sunt: Vasile Baciu, tatal Anei, ce se afla in
conflict cu Ion. Ana, reprezinta imaginea femeii in satul Pripas, ea reprezinta mijlocul prin
care Ion poate sa obtina pamant. Florica este femeia pe care o iubeste Ion. Invatatorul
Herdelea reprezinta intelectualitatea satului, alaturi de preotul Belciug.
Sfarsitul romanului este unul dramatic, toate personajele care au legatura cu modul
in care Ion a obtinut pamantul, sfarsesc tragic.
Autorul il pedepseste pe Ion pentru atitudinea lui imorala, pentru viclenia de care da
dovada atunci cand vrea sa obtina pamant si pentru comportamentul lui violent. Ion este
vinovat de propriul lui destin, deoarece el este cel ce trebuia sa aiba grija de Ana si de copilul
lor, dar tocmai el i-a impins pe acestia la moarte.