1

ENIGMA OTILIEI
de G. Calinescu
-analiza-


Adept al formulei realist-clasice, ce se manifesta prin tema, conflict si realizarea de
tipologie, Calinescu depaseste formula clasica a tipologiei lui Balzac prin introducerea unei noi
formule estetice, modernitatea.
Formula realist-clasica se caracterizeaza prin tema ce reprezinta viata societatii
burgheze de la inceputul secolului al XX-lea, ale carei relatii sunt determinate economic si
social.Obiectivitatea autorului este reprezentata de nararea la persoana a III-a, naratorul fiind
omniscient si omniprezent, reprezentativa pentru aceasta caracteristica fiind expozitiunea in
care Calinescu il portretizeaza pe Felix un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat intr-o
uniforma de licean (), in arhitectura caselor, si nu numai.
Unul din elementele preluate de la Balzac este faptul ca personajele se incadreaza intr-o
anumita tipologie, astfel spus, personajele au o singura insusire de caracter, dar Calinescu
depaseste formula Balzaciana prin ambiguitatea personajelor. Astfel, Felix este un tanar
ambitios, aspirand sa devina medic, Costache Giurgiuveanu reprezentand tipul omului avar.
Pentru Stanica Ratiu, trasatura de caracter este data de parvenitism, iar Pascalopol este tipul
omului apartinad aristocratiei.
Aceste trasaturi de caracter sunt depasite prin umanizare, astfel Costache Giurgiuveanu
nu este doar avar, ci si sentimental. Felix nu isi doreste doar o cariera, ci isi doreste si o familie
impreuna cu Otilia., iar Pascalopol isi traieste drama prin faptul ca nu se poate hortari in a
deveni sot.
Strucutrat in 20 de capitole, romanul Enigma Otiliei are ca tema viata societatii
burgheze de la inceputul secolului al XX-lea, ale carei relatii sunt determinate economic si
social, dar urmareste si destinul tanarului Felix ce aspira la o cariera in medicina.
Incipitul ni-l prezinta pe tanarul Felix venind la casa lui Costache Giurgiuveanu, pentru a-
si continua studiile. Calinescu utilizeaza tehnica balzaciana, folosind localizarea exacta a
spatiului si a timpului: Intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, inainte de ora zece(), intra in
strada Antim, venind dispre strada Sfintii Apostoli().
Calinescu ne prezinta arhitectura cladirilor prin intermediul lui Felix, ce cauta casa lui
Costache Giurgiuveanu. Autorul introduce cititorul in actiune prin descrierea strazii Antim,
pustie si intunecata, avand o varietate arhitecturala prin amestecul de stiluri. Caracteristicile
arhitecturale ale strazii sunt redate de catre autor, prin intermediul lui Felix. Tehnica folosita de
catre autor este cea a focalizarii, prin care acesta restrange cadrul de la o strada, la casa lui mos
2

Costache, apoi la interiorul casei sale, ajungand la personajele ce locuiesc in casa respectiva.
Prin aceasta tehnica, autorul dezvaluie psihologia personajelor si descrie atmosfera din casa.
Atat strada cat si casa lui mos Costache au o imagine delasatoare,iar prin descrierea
amanuntita sunt redate orgoliul, incultura, zgarcenia, delasarea locuitorilor strazii Antim.
Amestecul de stiluri arhitecturale si aspectul de kitsch arata incultura locuitorilor strazii,
zgarcenia lor este reprezentata de faptul ca au case mici, construite din materiale ieftine si
delasarea deoarece casele sunt lasate in paragina, neingrijite si au urme de umezeala. Aceasta
arhitectura evoca imaginea unor oameni care in trecut voiau sa faca ceva, dar cu timpul au
devenit delasatori, iar prin comportamentul oamenilor, lumea se afla in declin.Casa lui
Costache Giurgiuveanu sugereaza avaritia proprietarului, deoarece scara scartaia, peretii erau
vopsiti grosolan, iar lemnul era umflat de ploaie.
Atrunci cand Felix ajunge la casa lui mos Costache, il vede pe acesta un batranel
subtire si putin incovoiat care ii spune cu un glas ragusit si balbait ca nu sta nimeni aici. El este
condus de Otilia in camera unde se aflau mai multe personaje, in jurul unei mese jucand table
si carti. Autorul prezinta prin ochii lui Felix camera: foarte inalta, incarcata de un fum des si
intepator de tututn. Tot prin ochii lui Felix sunt preszentate si personajele romanului.Cititorul
face cunostiinta cu aceste personaje prin intermediul tanarului care memoreaza in detaliu,
infatisarea fiecarui personaj prezent in camera, descriind imbracamintea, gesturile si
comportamentul lor.
Otilia este personajul modern al romanului, reprezentand feminitatea. Otilia este o
tanara de 18 ani, fiica celei de a doua sotii a lui Costache Giurgiuveanu, care a murit si i-a lasat
toata avea, impreuna cu Otilia. Ea este privita diferit de celelalte personaje ale romanului, astfel
Felix vede in Otilia " o fata admirabila, superioara, pe care n-o inteleg" ; Pascalopol o priveste
pe Otilia ca pe femeia in devenire, cu care are rabdare, dar fata de care nu distinge insa "ce e
patern si ce e viril" in dragostea lui pentru ea. Pentru Stanica, Otilia este o femeie cu "spirit
practic", care stie ce vrea si cum sa se descurce in viata: "desteapta fata". Agalie o considera "o
zanatica, o stricata", care suceste capul baietilor din familie, deoarece chiar si pe fiul acesteia,
Titi, reuseste sa-l cucereasca.
Caracterizarea directa este facuta cu ajutorul portretului fizic, vazut prin ochii lui Felix si
care scoate in evidenta trasaturile ei delicate, tineretea, farmecul, cochetaria si maturitatea
fetei "(...) un cap prelung si tanar de fata, incarcat de bucle, cazand pana la umeri. Fata
subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga pe poale, dar stransa tare la mijloc si cu o mare
colereta de dantela pe umeri (...) ".
Cracterizarea indirecta rezulta din faptele, gesturile, vorbele si gandurile ei. Otilia este
un personaj complex, care are emotii puternice, trece de la o stare la alta, este imprastiata si
visatorare, dar poate sa fie si o persoana diplomata si atenta. Ea este o fire copilaroasa, dar si
matura in acelasi timp. Se poarta ca un copil atunci cand alearga desculta prin iarba din curte
3

sau cand se urca pe genunchii lui Pascalopol, dar este foarte matura cand ii ecplica lui Felix care
sunt motivele pentru care ei doi nu se pot casatori, dand dovada de o buna autocunoastere.
Firea ei enigmatica este sugerata de descrierea camerei sale, unde se vede dezordinea
lucrurilor care sunt aruncate peste tot: rochii, pantofi, note musicale, papusi, reviste de moda.
Fata de Felix are gesturi familiare, tandre, ce ilustreaza deseori o grija materna pentru
el. Mos Costache o iubeste pe "Otilica", pe fe-fetita mea", el fiind papa care primeste de la ea
un strop de tinerete, lumina si veselie.
Celelalte personaje ale romanului sunt introduse treptat in actiune, pe masura ce
interactioneaza cu Felix. Arfel, cititorul face cunostiinta cu familia Tulea, afla despre aspectul
casei in care acestia locuiau si despre obiceiurile lor. Tatal familiei Tulea, Simion, broda perne si
picta tablouri ce reproduceau carti postale. El este pensionar si devine tot mai senil pana cand
ajunge sa innebuneasca. Are crize de melancolie, devine obsedat de mancare si totul
culmineaza cand el incepe sa se creada Iisus Hristos, iar Aglae il interneaza intr-un ospiciu, unde
este abandonat de toata familia.
Titi avea aceeasi preocupare ca si tatal sau, el nu poate sa gandeasca creativ, doar
copiaza ilustrate si note muzicale, nu este in stare sa invete, ramane repetent de mai multe ori,
pana cand abandoneaza scoala.Este dominat de catre mama sa, Aglae, aceasta ii dirijeaza
intreaga viata, inclusiv relatiile amoroase.
Aurica Tulea, este fata cea mica a Aglaei ce este invidioasa pe Otilia, deoarece aceasta
intoarce capetele baietilor si o barfeste pe Otilia ori de cate ori are ocazia. Este obsedata de
maritis si vede in orice barbat un posibil pretendent, este lipsita de feminitate si sensibilitate si
seamana foarte mult cu mama ei, devind acra , rea si nesuferita. Uratenia caracterul sau, devine
vizibil pe fata ei, imbatraneste inainte de vreme si nu reuseste sa isi ascunda aceasta uratenie,
indiferent de cat de mult se fardeaza.
Olimpia, fata cea mare a Aglaei, traia in concubinaj cu Stanica Ratiu, un avocat care nu
avea procese si care nu voia sa se cunune cu ea, deoarece nu primea zestrea cuvenita de la
parintii acesteia. Este caracterizata in mod direct de catre autor care o prezinta ca pe o femeie
urata, ce seamana cu tatal si fratele ei, este lenesa si nu are energie sa lupte ptr averea ce i se
cuvenea. Copilul pe care il are cu Stanica, moare la varsta de numai 2 luni, datorita neglijentei si
incostientei Olimpiei care primi lovitura cu mare calm, aproape ca o usurare, iar la
inmormantare este nepasatoare si plictisita. Si in momentul in care Stanica decide sa o
paraseasca, ea casaca lenesa si adormi adanc. In cele din urma, accepta sa divorteze de
Stanica si astfel ramane singura ca si sora si fratele ei.
Aglae Tulea este sora lui Costache Giurgiuveanu, ce vrea sa puna mana pe banii
acestuia. Ea este descrisa prin ochii lui Felix, drept o femeie urata, plina de ura si veninm fiind
mereu invidioasa si artagoasa. Gesturile si comportamentul ei o descriu ca pe o femeie proasta,
vulgara si lipsita de fantezie, ca si restul familiei ei. Aceasta este lacoma si judeca pe toata
lumea, reprezentand gura lumii. Relatiile cu celelalte personaje sunt in functie de interese, este
4

autoritara cu Titi si Aurica, indiferenta fata de Olimpia, iar pe Simion il ignora cu desavarsire si o
intereseaza numai pensia acestuia. Uraste intelectualii si considera ca scoala strica mintile
oamenilor, il educa gresit pe Titit, facandu-l sa renunte la scoala, iar pe Otilia o uraste si o
jigneste mereu.
Stanica Ratiu este tipul parvenitului si al demagogului ca si Nae Catavencu, a lui
I.L.Caragiale. Pentru el, banii reprezinta totul, se casatoreste cu Olimpia si urmareste sa puna
mana pe averea lui Costache Giurgiuveanu. Face orice pentru a deveni bogat, inventeaza
zvonuri , se amesteca in treburile personale ale altora, face promisiuni pe care nu le respecta,
este mereu in miscare informeaza si se informeaza, trage sfori cu indiscretie si cu un tupeu
revoltator. Tine discursuri demagogice despre orice: familie, societate, libertate, religie, dar
niciuna dintre ideile spuse nu il reprezinta. Traieste in concubinaj cu Olimpia sperand sa obtina
ceva avere de la familia Tulea. Atunci cand devine bogat, dupa ce fura banii lui mos Costache, el
o paraseste pe Olimpia, deoarece aceasta nu il ajuta sa ajunga un om important. Este un bun
cunoscator al oamenilor si un actor talentat, stie ce sa spuna fiecaruia ca sa obtina ceea ce vrea
de la ei. Dorinta lui de a ajunge un om important si bogat este mai puternica decat orice
altceva si nu lasa sa se vada nici un sentiment uman.
Relatiile sintre membrii familiei Tulea sunt degradate, nesincere si lipsite de afectiune,
asa cum remarca si Felix: niciunul nu are cea mai mica iubire pentru celalalt, toti se barfesc si
se urasc. Ei sunt uniti doar de dorinta de a pune mana pe averea lui mos Costache. Cand acesta
sufera un atac cerebral si cade la pat, clanul Tulea se instaleaza in camera in care era si mos
Costache, pentru a fi prezenti in momentul in care acesta va muri ca sa nu ia altcineva bunurile
si banii lui. Acestia incep sa manance proviziile pe care acesta le adunase cu greu, beau, joaca
carti si vorbesc tare, ignorand suferinta lui mos Costache si fara sa se gandeasca sa cheme un
medic.
Costache Giurgiuveanu este personajul central al romanului Enigma Otilieide George
Calinescu, deoarece el hotaraste destinele celorlalte personaje ce isi doresc averea lui.
Acesta este unchiul lui Felix si, totodata, tutorele lui, dupa moartea doctorului Iosif
Sima, tatal lui Felix. Giurgiuveanu este tatal vitreg al Otiliei, deoarece fusese casatorit cu mama
acesteia, dar nu o infiase in acte.
Costace Giurgiuveanu este tipul personajului avar, el avand o avere pe care cei din
familie vor sa puna mana. Mos Costache se dovedeste capabil de o gama variata de sentimente.
El o iubeste, in felul sau, pe Otila, "fe-fetita" lui, pe care incearca sa o apere de toate rautatile
clanului Tulea "sa nu spui prostii despre fe-fetita mea!"; el il simpatizeaza pe Felix, dar il
jefuieste in acelasi timp de banii care I s-ar cuveni lunar. Costache este bun prieten cu Leonida
Pascalopol, singurul in care are incredere cu adevarat si caruia ii incredinteaza soarta Otilei in
momentul in care ii cere acestuia sa deschida un cont pe numele fetei. Felix si Otilia, sunt
obligati sa suporte consecintele avaritiei batranului, el nu ii da bani lui Felix, ba mai mult,
foloseste banii tanarului in scopuri personale, iar Otiliei nu ii da bani, obisnuit fiind cu idee ca
5

Pascalopol ii da bani "fe-fetitei" sale. Totusi, el este preocupat de soarta fetei si tocmai de aceea
vrea sa ii asigure viitorul. Mai intai, el pune la cale un plan de a-I construi fetei o "casa cu
pravalii la parter si apartament la etaj" cu materiale platite din banii lui Felix, iar apoi vrea sa ii
lase fetei prin intermediul lui Pascalopol 300.000 lei, dar ii lasa doar 100.000 lei, inainte de a
muri.
O alta consecinta a avaritiei lui Costache, este data de faptul ca nu o adopt ape Otilia,
desi promite mereu ca o va adopta, deoarece "e bataie de cap adoptiunea asta, trebuie sa
mergi pe la tribunal, cheltuiala, nu prea sunt inlesnit, mai tarziu nu zic nu".
Chiar de la inceputul romanului, mos Costache, este un personaj ciudat, care il alunga pe
Felix, atunci cand acesta ii bate la usa pentru prima data, spunandu-i: Nu-nu sta nimeni aici, nu
cunosc!. Desi se stia despre el ca este bogat si ca detine mai multe case, mos Costache locuiste
intr-o casa darapanata ce sta sa cada, innegrita de vreme si care parea nelocuita, cu o curte
plina de scaieti.
Caracterizarea directa este facuta de catre autor prin intermediul portretului fizic al
batranului. Acesta este un om de statura mica, cocosat, cu buzele galbene de la prea mult
fumat, cu chelie si cu o fata aproape spana, patrata.
Cracterizarea indirecta rezulta din faptele, gesturile, replicile, vestimentatia si relatiile
dintre personaje. Datorita avaritiei sale, mos costache ii cere bani lui felix pentru cheltuielile
zilnice in casa. Batranul are un simt dezvoltat al afacerilor: el castiga bani frumosi din diverse
afaceri, in special din cele imobiliare. Pentru mos Costache banul reprezints un scop in sine.
Orice se poate transforma in afacere: imobilele pot fi inchiriate studentilor, iar cand acestia nu
au bani pentru a plati chiriile, le pot fi confiscate bunuri care apoi sunt comercializate, localurile
sunt inchiriate pentru nunti, cursurile universitare se vand si se cumpara printr-o retea speciala
a lui mos Costache, la fel seringile, instrumentele medicale si orice altceva. El fiind siret,
reuseste sa gaseasca diverse metode de a le lue banii tinerilor care stau in chirie in
aprtamentele sale, ba mai mult, atunci cand trebuie sa dea restul, pretinde ca nu are maruntis,
dand in schimb timbre postale "pe care le tinea intr-un portofoliu gros, legat cu gumilastic".
Banii ii tine ascunsi in casa si se teme mereu, sa nu il vada cineva atunci cand umbla la ei, simte
nevoie sa ii numere des si sa ii vada, din acest motiv, el nu ii depune la banca.
Balbaiala si raguseala lui mos Costache sunt principalele reactii provocate de teama de
a nu fi jefuit sau de a nu fi nevoit sa dea vreun ban cuiva. Vestimentatia personajului este
ridicola, el poarta haine vechi si ponosite, unghiile netaiate, ciorapi foarte grosi si plini de gauri,
pantalonii prinsi cu sfoara, toate acestea demonstrand inca o data avaritia personajului.
Desi o iubeste foarte mult pe Otilia si este hotarat sa ii asigure un viitor, toate aceste
sentimente nu sunt duficiente pentru a o adopta sau pentru a face un testament favorabil
otiliei. Dragostea de bani si avaritia sunt mai puternice, acestea il fac sa ezite, dovedind
caracterul sau slab. Pentru Otilia el este un om bun, dar are si el ciudateniile lui.
6

In relatia cu celelalte personaje este evidentiata o banuiala permanenta ca acestia vor sa
ii fure banii sau ca vin la el sa ceara un imprumut. Relatiile lui cu familia sa sunt incordate
datorita avaritiei lui, ii este frica de sora lui Aglae, o uraste pe fata acesteia, Aurica, se freste de
ginerele ei, Stanica, deoarece stie ca acesta e un om periculor si viclean, iar pe ceilalti membrii
ai familiei surorii lui, ii ignora.
Mos costache este caracterizat indirect prin prisma celorlalte personaje, care ii
evidentiaza caracterul cu lumini si umbre in frunctie de relatia pe care o au cu el. Astfel, pentru
Otilia e foarte bogat si il iubesc mult, insa nu poate face fericit pe nimeni, pentru Pacalopol
are parti bune si rele in acelasi timp : "Tu, Costache, ai partile tale bune si partile tale rele, zise
Pascalopol. Doar te cunosc de atata vreme! Cine nu te-ar cunoaste cum te cunosc eu, ar zice ca
esti indiferent fata de copii, si tu, dimpotriva, ii iubesti. Tu iubesti pe Otilia si fara indoiala, ea te
iubeste pe tine." Stanica Ratiu spune despre batran: "e prezevenghi rau mosul", Felix il
considera "un maniac", iar insusi autorul, care nu isi dezumanizeaza personajul, afirma despre
mos Costache ca este "putin cam avar, dar in fond om de treaba".
Destinul lui Costache Giurgiuveanu este unul dramatic, el fiind victima lui Stanica atunci
cand acesta ii fura banii. Cele mai mari temeri ale sale se adeveresc si se sfarsesc in acelasi timp
cu moartea sa.
Felix Sima este personajul-martor cu ajutorul caruia sunt introduse celelalte personaje
ale romanului. El este fiul doctorului Iosif Sima de la Iasi care murise si il lasase pe Felix in grija
tutorelui Costache Giurgiuveanu, unchiul lui Felix. Este caracterizat de catrea autor in mod
direct prin descrierea portretului fizic: fata ii era juvenila si prelunga, aproape feminina
sugerand delicatetea sufleteasca a acestuia. Caracterizarea indirecta este data de
comportamentul, gesturile si faptele personajului, Felix are un spirit de observatie foarte
dezvoltat. Inca de la inceput se simte atras de Otilia si dezvolta pentru aceasta o adevarata
pasiune. Este derutat de comportamentul Otiliei si nu iti explica schimbarile bruste de atitudine
ale acesteia. In sufletul lui se da o lupta continua intre a crede barfele clanului Tulea despre
Otilia si a pastra o dragoste curata fara de aceasta. Atunci cand Otilia pleaca la Paris cu
Pascalopol, Felix se refugiaza in studiu si isi construieste o cariera stralucitoare, esecul in
dragoste il maturizeaza.

Leonida Pacalopol este un mosier bogat, rafinat care o iubeste pe Otilia si ii doreste
binele acesteia. El este prezentat cotitorilor tot prin ochii lui Felix si descris ca un om care are
un gust rafinat si cultura solida. Este caracterizat indirect prin comportamentul si gesturile lui.
Pascalopol se considera un om ratat si vrea sa se faca util celor din jur. Intelege foarte bine
caracterul lui mos Costache si pe cel al Otiliei si este singurul care gaseste o solutie convenabila
pentru a-I asigura un viitor acesteia, fara ca ea sa stie, pentru a nu se simtii jignita. Acesta nu
stie ce este viril si ce e patern in relatia sa cu Otilia. Are momente in care o vede pe Otilia
iubita lui, si altele in care se comporta ca un parinte pentru aceasta.