Sunteți pe pagina 1din 3

Romanul interbelic, realist ,balzacian

Enigma Otiliei George Calinescu


I.CONTEXTUL LITERAR. ORIENTARE ESTETICA. CURENT LITERAR
Despre romancierul G. Calinescu s-a acreditat ideea ca ar fi un scriitor balzacian, idee
sustinuta de criticul Ov. S. Crohmalniceanu care in lucrarea Literatura romana intre cele doua
razboaie mondiale il plaseaza pe Calinescu in capitolul romanului balzacian, definit ca un
caleidoscop al mediilor. Aceasta idee are ca punct de plecare cateva opinii ale lui Calinescu
exprimate in articolul Sensul clasicismului publicat in Revista Fundatiilor Regale.
Romancierul si teoreticianul Calinescu se orienteaza spre proza obiectiva, realista, balzaciana, in
defavoarea prozei proustiene, de analiza psihologica.
Nicolae Manolescu in ,,Arca lui Noe a incadrat romanul in formula doricului,
considerand ca romancierul a preluat polemic si critic balzacianismul. Criticul Nicolae Balota a
considerat romanul calinescian o comedie umana moderna in care predomina elementele jocului
cu masti, ale farsei, iar Ion Negoitescu l-a etichetat drept un roman comic. Romanul lui George
Calinescu s-a impus printr-o serie de caracteristici specifice romanului realist balzacian:
romanul are o problematica sociala, fiind o fresca a societatii burgheze bucurestene de la
inceputul secolului al XX-lea; mostenirea si paternitatea sunt doua teme de factura balzaciana;
incipitul fixeaza cronotopul, cadrul spatio-temporal pentru ca romanul sa fie viabil, trebuie sa
aiba o umanitate canonica si o tipologie caracterologica; viata sociala este surprinsa in toate
amanuntele predominand intentia clasificarii indivizilor pe specii; tipologia creata are o
dimensiune sociala intrucat personajul este construit in functie de mediul social; este privilegiata
modalitatea de caracterizare indirecta; scriitorul este creatorul unor personaje tip surprinse in
situatii tipice care fac concurenta starii civile; mediul social este surprins prin tehnica detaliului, a
dezvaluirii treptate a amanuntelor; naratorul este obiectiv, omniscient.

II.TEMA SI VIZIUNEA DESPRE LUME


Romanul este o fresca a societatii burgheze bucurestene de la inceputul secolului al
XX-lea surprinsa in modestele ei tranzactii comerciale, titlul initial valideaza tema balzaciana a
paternitatii surprinsa in relatiile de la parinti la copii, dar si dintr-o perspectiva sociala. Titlul
initial Parintii Otiliei ar fi accentuat componenta traditionalista, balzaciana a romanului prin
validarea temei paternitatii, dar noul titlu ofera deschideri spre modernitate accentuand
ambiguitatea personajului feminin realizat prin tehnica oglinzilor paralele, a prividrii poliedrice,
in maniera comportamentista.
Ideea de paternitate cunoaste o adevarata expansiune in roman, intrucat fiecare personaj
exercita o influenta tutelara asupra Otiliei: Mos Costache, Felix, Pascalopol, Stanica. Ovidiu S.
Crohmalniceanu a identificat doua componente ale paternitatii: una grava reprezentata de Mos
Costache si Pascalopol si una groteasca reprezentata de Stanica Ratiu, un Catavencu al ideii de
paternitate.In cazul lui Mos Costache exista o afectiune constanta, ca o prelungire a iubirii pentru
mama Otiliei, iar in cazul lui Pascalopol situatia este mai profunda, intrucat el nu isi poate
manifesta protectia pentru Otilia decat prin casatorie. Ocrotirea paterna si atributele erotice sunt
complementare, fapt ce declanseaza si drama lui Pascalopol.
Expresia socio-economica a paternitatii este mostenirea, aceasta problema preocupand-o

mai putin pe Otilia, insa devine obiectul preocuparilor clanului Tulea. Aceasta mostenire
hotaraste mai multe destine: al Auricai care are obsesia matrimoniului si care pentru care
mostenirea ar fi devenit un atuu esential, al Olimpiei care va fi parasita de Stanica dupa ce acesta
isi insuseste banii lui Mos Costache si a lui Felix care o va pierde pe Otilia dupa ce aceasta se va
casatori cu Pascalopol dupa moartea lui Mos Costache. Toate aceste argumente legate de continut
servesc ideii ca George Calinescu este prin orientarea tematica un scriitor balzacian.
In paralel, prin tehnica alternantei, romancierul surprinde si formarea unui intelectual,
Felix Sima urmarit de la adolescenta pana la maturitatea afirmarii sale, romanul putand fi
considerat un bildungsroman. Alaturi de aceste teme sunt vizate relatiile dintre parinti si copii,
relatia dintre soti, casatoria, orfanul si mai ales nesansa cuplului adolescentin, Felix-Otilia de a se
afirma intr-o societate pragmatica.

IV. ELEMENTE DE STRUCTURA SI COMPOZITIE


Ca structura romanul are douazeci de capitole din care douasprezece au in debutul lor
precizari temporale care sunt specifice tiparului balzacian si au rolul de a-l ancora pe cititor in
lumea fictiunii. Romanul este construit pe mai multe planuri narative. Planurile principale sunt
reprezentate de lupta dusa de clanul Tulea pentru acapararea mostenirii lui Mos Costache, precum
si formarea si maturizarea lui Felix Sima la care se adauga planurile secundare.Secventele
narative sunt prezentate prin inlantuire, fapt ce presupune respectarea cronologiei faptelor,
trasatura specifica romanului traditional, dar si prin alternanta.
Incipitul este specific balzacianismului, continand reperele spatio-temporale: inceputul
lui iulie 1909 si prezentarea succinta a lui Felix Sima. La acestea se adauga tehnica cercurilor
concentrice prin prezentarea strazii Antim, a gradinii, a curtii, a casei si a interiorului, dar si a
personajelor printr-o scena colectiva, realista, a jocului de table. Analiza mediului se face din
exterior spre interior, de la general la particular, prin tehnica dezvaluirii treptate a amanuntelor,
accentul fiind pus pe elementele descriptive, acumulative. Portretul lui Mos Costache este
precedat de descrierea casei avarului, din perspectiva lui Felix, fapt ce subliniaza relatia de stricta
determinare dintre personaj si mediul social. Mos Costache il intampina pe Felix cu replica
absurda: Aici nu sta nimeni. Finalul romanului revine asupra aspectului degradat al casei lui
Mos Costache, dar si asupra replicii absurde a avarului, epilogul oferindu-i cititorului inocent o
justificare a gestului Otiliei.
Actiunea romanului este plasata in Bucuresti, pe strada Antim, la inceputul lui iulie 1909,
reperele temporale si spatiale, precum si detaliile topografice sustin veridicitatea evenimentelor
relatate. Romanul debuteaza cu venirea tanarului Felix Sima, orfan, absolvent al liceului Internat
din Iasi, la Bucuresti in casa tutorelui sau legal si a unchiului sau, Costache Giurgiuveanu pentru
a urma Facultatea de Medicina. Descrierea casei lui Mos Costache din perspectiva lui Felix
releva prost gust, neglijenta, zgarcenie, grandoare. Naratorul plaseaza in mijlocul acestui mediu
decrepit, degradat un personaj grotesc, imbracat derizoriu care il intampina pe Felix cu replica
absurda: Aici nu sta nimeni. Portretul fizic al avarului sugereaza neglijenta pentru aspectul
vestimentar, suspiciune, mizantropie, avaritie. Replica stereotipa a avarului si amnezia simulata
reprezinta o forma de aparare impotriva intrusilor.
Descrierea personajelor in functie de statutul social, varsta, biografie se face din exterior
spre interior, din perspectiva lui Felix, naratorul focalizandu-si atentia asupra personajelor care
jucau table. Pascalopol se individualizeaza prin maturitate, eleganta, rafinament. Aglae atrage
atentia prin rautate, invidie, lacomie, prost gust. Portretul fizic al Auricai valideaza tipul fetei

batrane: are ochii bulbucati, tample dizgratioase si barbia ascutita ca un ac. Naratorul insista si
asupra vestimentatiei lui Simion care sugereaza inversarea rolurilor, Simion avand rolul de
femeie docila intrucat toate initiativele ii apartin Aglaei.
Felix este intampinat cu simpatie de Otilia care il avertizeaza in legatura cu rautatea lui
Aglae care urmareste sa acapareze averea lui Mos Costache, considerandu-l pe Felix un intrus,
motiv pentru care ii va reprosa lui Mos Costache ca face azil de orfani, cu o curiozitate avida
de Aurica care il priveste ca pe un posibil pretendent si cu politete de Pascalopol. Otilia il
avertizeaza pe Felix in legatura cu Titi, pe care, la rugamintea Auricai, accepta sa-l mediteze,
preocuparile lui sugerand debilitate, rigiditate. Starea de acalmie, este intrerupta de aparitia
cuplului grotesc Stanica-Olimpia. Stanica refuza sa legalizeze situatia intrucat tatal sau nu o
recunoaste pe Olimpia si nu doreste sa-i dea casa, ca reactie la rapacitatea lui Aglae. Pentru a
castiga simpatia tatalui denaturat, Stanica acuza dureri de inima si incearca prin orice metoda sa
intre in gratiile acestuia.
Dincolo de ostilitatea clanului Aglae, Felix este coplesit de ocrotirea materna a Otiliei
care il surprinde prin amestecul de ingenuitate, dezinvoltura, spontaneitate, nonconformism, dar
si prin maturitatea judecatilor si seriozitatea gesturilor si intentiilor. Felix este contrariat de
familiaritatea pe care Otilia o afiseaza fata de Pascalopol care ii ofera stabilitate emotionala,
materiala si posibilitatea de a-si satisface capriciile. Otilia intervine in favoarea lui Felix atunci
cand se loveste de avaritia batranului care il sfatuieste sa dea meditatii pentru a se intretine.
Stanica Ratiu se arata brusc interesat de destinul lui Felix, facandu-i cunostinta cu
Georgeta, o curtezana careia ii lipseste misterul Otiliei, dar si cu Lili, una din nepoatele lui
Stanica.
Primul atac al lui Mos Costache releva imoralitatea, ipocrizia si cinismul uman. Stanica il
va aduce pe doctorul Vasiliard, iar Felix trimis de Mos Costache sa-i aduca din sifonier caseta de
bani, descopera un caiet cu cheltuieli exagerate. La indemnul Otiliei, Felix il va aduce pe
Pascalopol care vine cu un medic, acesta constatand ca totul a fost un accident banal. Dupa
primul atac, Mos Costache devine suspicios aratandu-i incredere mosierului caruia ii arata un
teanc de bancnote, obtinute din vanzarea restaurantului, promitandu-i ca ii va trece pe numele
Otiliei. Ingrijorat de situatia Otiliei, Pascalopol ii va face un cont de 100.000 de lei. Inspaimantat
de un eventual sfarsit, Mos Costache este consultat de un alt medic care il asigura ca este un om
sanatos.
Felix, devenind major, isi poate administra singur veniturile, unchiul sau propunandu-i
diferite combinatii pentru a-si fructifica averea.
Al doilea infarct ii surprinde pe Felix si pe Otilia care sunt sincer ingrijorati de starea de
sanatate a acestuia, insa Mos Costache isi revine dandu-i mosierului din cei 300.000 de lei
obtinuti din vanzarea restaurantului numai 100.000, restul de 200.000 ascunzandu-i sub saltea.
Profitand de absenta lui Felix si a Otiliei, Stanica intra inopinat in casa lui Mos Costache,
iar descoperirea banilor sub saltea va provoca moartea avarului.
Dupa moartea lui Mos Costache, Stanica se casatoreste cu Georgeta, facilitandu-i
ascensiunea sociala. Felix se casatoreste, stralucit, realizandu-se profesional si emotional, iar
Otilia se va casatori temporar cu Pascalopol
In opinia mea, finalul romanului destrama mitul eternului feminin, ingenuitatea si
feminitatea, contribuind la conventionalizarea si deriziunea imaginii Otiliei,afirmand nesansa
cuplului adolescentin de a se afirma intr-o societate pragmatica, mercantila.