Radut Stefan Florin

18.1.2021

Caracterizarea personajului Otilia Marculescu

Otilia Marculescu este „eroina mea lirica” , proiectia autorului inafara, „tipizarea mea in ipostaza

feminina” (george Calinescu).

Otilia, o tanara de 18 ani , este fiica celei de-a doua sotii a lui Costache Giurgiuveanu, Costache o

creste ca pe fiica lui, dar avaritia il impiedica sa o infieze ofocial sau sa-i asigure,inmod concret, un

viitor.Fascinanta si imprevizibila, Otilia se diferentiaza de celalate personaje feminine din literatura

romana prin aceea ca se afla permanent intr-un proces dinamic, in continua devenire.

Portretul fizic, relatat direct, prin ochii lui Felix, sugereaza indirect, trasaturile sale morale de

delicatete, tinerete, farmec, cochetarie, distinctie, inocenta si maturitate : „un cap prelung si tanar de

fata, incarcat de bucle, cazand pana la umeri. Fata, subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga pe

poale, dar stransa tare al mijloc si cu o mare colereta de dantela pe umeri, ii intinse cu franchete un

brat gol si delicat...”.

Definita indirect, de fapte, actiuni, gesturi, vorbe si ganduri, Otilia este un personaj complex, cu un

comportament derutant, fiind capabila de emotii puternice, pentru a trece apoi cu o usurinta

debordanta de al o stare la alta, imprastiata si visatoare uneori, dovedind alteori, in mod

surprinzator, luciditate si tact. Este un amestec ciudat de atitudine copilaroasa si matura in acelasi

timp; alearga desculta prin iarba din curte, se urca pe stoguri, sta ca un copil pe genunchii lui

Pascalopol, dar este extrem de serioasa si lucida cand ii explica lui Felix motivele pentru care cei

doi nu se pot casatori, dovedind o autocunoastere desavartita a propriei firi: „Eu am un temperament

nefericit: ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata.’’

Descrierea detaliata a camerei sugereaza, indirect, firea enigmatica a Otiliei: „o masa de toaleta cu

trei oglinzi mobile si cu multe sertare, (..,) un scaun rotativ pt pian”., ar putea simboliza firea ei

imprevizibila(motivul oglinzilor). Dezordinea tinereasca a lucrurilor aruncate peste tot (rochii,

palarii, pantofi, jurnale de moda frantuzesti, carti, note muzicale, papusi) trimit catre un univers

spiritual al „ascunzisului feminin”, cum spune naratorul.

In conturarea personajului Otilia, naratorul foloseste tehnica moderna a perspectivelor multiple, ea

aparand in opinia celorlalte personaje in mod diferit, chiar contradictoriu. Astfel, Mos Costache o

iubeste pe „fe-fetita mea”, care primeste de la ea un strop de voiciune, tinerete si lumina. La simpla

prezenta a fetei Costache „o sorbea din ochi si radea din toata fata lui spana”. Pentru Felix, Otilia
este o fata deosebita, „admirabila, superioara” celorlalte, pe care o iubeste si o admira, dar al carui

comporatment merge dincolo de ratiunea sa, de puterea lui de intelegere. Pascalopol vede in

Otilia„un temperament de artista”, „o fiinta gingasa care merita ocrotirea mea”, „o floarea rara”, „o

fata mandra si independenta, o femeie. In ochii rai ai Aglaei, Otilia este o amenintare la averea, pe

care ea o considera, parinteasca , dar si o „dezmatata”, „usuratica” „care suceste mintile baietilor de

familie. In ochii lui Stanica Ratiu, Otilia este o fata delicioasa, cu un excelent simt practic, perfect

constienta de ceea ce vrea si modalitatea de a obtine acel ceva. Georgeta o respecta fara a o

cunoaste, pentru ca facea obiectul unei iubiri atat de patimase din partea cerebralului Felix.

In ceea ce o priveste, Otilia declara : „ce tanar de varsta mea iti inchipui sa m-ar iubi pe mine asa

cum sunt? Sunt capricioasa, vreau sa fiu libera !... M plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata”.

In relatiile cu celalalte personaje , eroina da dovada de multa intelegere. Ea il iubeste pe

Felix,dezvaluindu-si sentimentele fata de el: „ eu te iubesc in atatea feluri, incat nu pot sa analizeze

acum cat te iubesc ca frate si cat ca iubita”. Din sentiment de datorie si de dragoste (nedefinita),

Otilia penduleaza intre Felix si Pascolopol, fiind pt o perioada a amandurora. Pusa in situatia de a

face o alegere, Otilia alege sa ramana cu mosierul bogat. Motivatia alegerii poate fi pe atat de

controversata, ca insasi personajul Otiliei: pe de parte poate fi considerat ca un act de sacrificiu pt

persoana iubita, Felix, al carui viitor l-ar fi periclitat ramanand, iar pe de alta parte se poate

considera ca a facut alegerea pe criterii materiale, mosierul fiind singurul in stare sa-i satisfaca

nevoile burgheze.

Otilia traieste cu ingrijorare in fata unui viitor nesigur, departe de visele copilaresti de fericire

eterna, deoarece se destainuie lui Felix-:„ Cat crezi tu ca mai am de trait, in intelesul adevarat al cuvantului?
Cinci, sase ani!”. Vorbele aceste ultime prind contur atunci cand, intalnindu-se in tren cu

Pascalopol, Felix vede o fotografie cu o doamna frumoasa, cu linii fine, dar picanta si plata, pe care

insa nu o recunoaste...femeia era Otilia.

Otilia este asadar, eternul feminin plin de mister, tainic si cuceritor, care fascineaza prin amestecul

de sensibilitate candida si profunda maturitate.

In finalul acestei caracterizari putem spune ca Otilia- caracterizata direct , de catre autor , alte

personaje si prin autocaracterizare , cat si indirect , trasaturile sale morale desprinzandu-se din

vorbe, fapte , mediu de viata si relatiile cu alte personaje- este eternul feminin plin de mister care

fascineaza prin sensibilitate si profunda maturitate .