Un personaj reprezentativ pentru imaginea femeii in romanul interbelic este Otilia

Marculescu, personajul lui George Calinescu din romanul “Enigma Otiliei’’.

Otilia este un personaj ilustrativ deoarece iese din tiparele clasice, oferindu-I romanului
modernitate. Femeia din romanul modern citadin depaseste tiparul traditionalist, rural, prin
incadrarea intr-un alt tip de spatiu dar si prin libertatile de care are parte: are acces la studio,
este capabila de a lua decizii de una singura, are liberate de a hotari in privinta propriului
destin, desi ramane dependenta financiar de partener.
Calinescu respinge proustianismul din romanele vremii si opteaza pentru formula
realista, balzaciana, careia ii adauga elemente moderne, mai ales in constructia personajelor.
Otilia este un personaj complex, definitoriu si eponim. Titlul anticipează tema romanului care
pune accentul pe caracterul imprevizibil al eroinei şi care face din operă o poveste a enigmei
feminităţii. Initial romanul purta titlul “Părinţii Otiliei”, ilustrând astfel motivul balzacian al
paternităţii, urmărit în relaţiile părinţi-copii, în contextul epocii interbelice. Titlul “Enigma
Otiliei” sugerează comportamentul derutant al eroinei, uneori absurd care il uimeşte pe Felix.
G. Calinescu marturiseste ca “Nu Otilia are o enigmă, ci Felix crede că o are’’ justificând
titlul romanului. Pentru orice tânăr de 20 de ani, fata care îl respinge, dar îi dă în acelaşi timp
dovezi de afecţiune va fi enigmatică.
Otilia este prezentată în mod direct de către narator, care îi atribuie rolul de observator
lui Felix, la începutul romanului: “faţa măslinie, cu nasul mic şi ochii foarte albaştri arăta şi
mai copilăroasă între multele bucle şi gulerul de dantelă”. Portretul personajului se
completează prin alte trăsături, precum cochetăria, bunul gust în vestimentaţie: “Fata
subţirică, îmbrăcată într-o rochie foarte largă pe poale, dar strîmtă tare la mijloc...”
O alta caracteristica ce reliefeaza conditia si modernitatea Otiliei este capacitatea acesteia de
a-si analiza lucid sentimentele: “Eu sunt o zăpăcită, nu ştiu ce vreau, eu sunt pentru oameni
blazaţi ca Pascalopol”.
O trasatura importanta este regasita in autocaracterizarea Otiliei. Desi este superficiala,
Otilia are constiinta acestei superficialitati tipic feminine: ‘’cand tu vorbeai de ideal, eu ma
gandeam ca n-am sters praful de pe pian”; ‘’Noi fetele, Felix, suntem mediocre si singurul
meu merit e ca-mmi dau sema de asta’’.
Otilia îşi dezvăluie complexitatea, prin caracterizarea indirectă, ce reiese din faptele şi
comportamentul său, din modul în care vorbeşte şi din relaţiile cu celelalte personaje.
Descrierea camerei fetei corespunde modelului balzacian, care propune tehnica focalizării.
Descrierea cadrului în care trăieşte devine o modalitate de pătrundere în psihologia
personajului, iar camera Otiliei, prin detaliile surprinse, vorbeşte despre caracterul ei
dezordonat şi spontan: “Sertarele de la toaletă şi de la dulapul de haine erau trase afară în
felurite grade şi în ele se vedeau, ca nişte intestine colorate ghemuri de panglici, cămăşi de
mătase mototolite…”. Faptul că era interesată de moda vremii justifică bunul gust,
rafinamentul, dragostea de muzică şi armonie.
Comportamentul Otiliei este derutant pentru cei din jur. Aceasta este naturala prin calitatile
specifice varstei adolescentine. Traieste viata din plin si nimic nu o opreste fie sa rada fie sa
aiba o stare de melancolie: ‘’ Îmi vine uneori să râd, să alerg, să zbor. Vrei să fugim? Hai să
fugim!”.
Prin ochii celorlalte personaje ale romanului, Otilia este vazuta in moduri diferite.
Costache o considera o fata cuminte si iubitoare, pe care o protejeaza. Aurica vede in Otilia “o
sireata” care “cauta numai barbate in varsta, bogati”. Titi o considera ‘’o tarfa care a dormit
cu Felix si acum doarme cu Pascalopol’’. Stanica o vede pe Otilia drept ‘’o fata faina,
desteapta’’. Aglae isi arata detestul fata de Otilia prin apelative precum: ‘’dezmatata’’,
‘’stricata’’, ‘’zanatica’’. Pentru Felix, Otilia reprezinta feminitatea tulburatoare.
În final, Otilia ramâne, însa, o enigma a feminitatii.
Pe scurt, Otilia reprezinta tipologia femeii care traieste in mediul urban, iese din
tiparele clasice ale vremii, ilustreaza tipicul superficialitatii feminine si este dominata de bun
gust, rafinament, dar si de spontaneitate, femeie ce isi cunoaste statutul de fiinta tolerate,
obligata sa isi rezolve singura problemele vietii.