Moara cu Noroc

-argumentare nuvelaNuvela este o specie a genului epic in proza, cu un singur fir narativ, cu un
numar mediu de persoanaje, cuprinsa ca dimensiune intre povestire si roman avand un
conflict concentrat, construita, de obicei, in jurul unui personaj principal.
Naratorul este de regula extradiegetic cu naratiune la pers a III-a, perspectiva
narativa preferata fiind cea auctoriala. Viziunea narativa este din afara ceea ce ii
confera acestuia un ascendent asupra universului fictional.
In ceea ce priveste diegeza, actiunea de desfasoara intr-un singur plan narativ,
coordonatele temporale si spatiale fiind bine determinate.
Discursul narativ este riguros organizat pe momentele subiectului sau pe capitole.
In functie de curentul literar in care se incadreaza nuvelele pot fi: clasice,
romantice, realiste, naturaliste iar in functie de temele abordate acestea pot fi: istorice,
psihologice, fantastice, filozofice.
Moara cu noroc capodopera a creatiei lui Slavici, publicata in anul 1881 in
volumul Novele din popor este o nuvela psihologica deoarece intruneste toate
caracteristicile nuvelei la care se adauga dimensiunea psihologica cu elementele
specifice: conflictul de natura interioara, introspectia, analiza psihologica. Slavici
construieste o opera literara bazata pe cunoasterea sufletului omenesc.
Analiza psihologica presupune investigarea si dezvaluirea de catre narator,
cititorului a crizelor de constiinta si a framantarilor iar introspectia presupune faptul ca
personajul isi analizeaza viata psihica prin observarea fenomenelor propriei constiinte si
interpretarea lor.
Se remarca faptul ca Slavici s-a inspirat din realitatile sociale ale sec al 19-lea,
nuvela reprezentand o freasca sociala in care e precizat modul de viata al oamenilor din
societatea ardeleneasca. Coordonatele diegezei sunt foarte bine precizate pentru ca
evenimentele se desfasoara undeva aproape de satul Fundureni si de targul de la Ineu. De
asemenea sunt evocate si alte localitati cum ar fi Arad si Oradea.
Dupa obiceiurile si mentalitatile prezentate in nuvela deducem ca evenimentele se
petrec undeva in a 2-a jumatate a secolului al 19-lea intre 2 coordonate temporale cu
semnificatie religioasa: de la Sf Gheorghe pana in Sambata Mare a Pastelui a anului
urmator.
Tema nuvelei prezinta dezumanizarea individului sub influenta nefasta a banului.
Titlul Moara cu noroc este simbolic, contine un topos, hanul, care dezvolta
multiple semnificatii: poate fi un spatiu al petrecerii, al rememorarii sau un spatiu
malefic. E un titlu antifraza, evident ironic deoarece creeaza o anume asteptare care nu va
fi confirmata in naratiune si nu se dovedeste a fi cu noroc pentru Ghita si Ana.
Ca in orice nuvela actiunea se desfasoara intr-un singur plan narativ, discursul
fiind bine organizat pe momentele subiectului.
In expozitiune Ghita, nemultumit de conditia sa sociala de cizmar sarac se
hotaraste sa ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc impotriva sfaturilor soacrei sale.
O vreme afacerile ii merg bine, iar pentru Ghita viata este linistita si prospera.
Intriga incepe odata cu aparitia lui Lica Samadaul, seful porcarilor din acel tinut,
care tulbura echilibrul familiei. Din momentul aparitiei acestuia incepe procesul
instrainarii lui Ghita fata de Ana.

Pe durata desfasurarii actiunii se prezinta evenimentele care au marcat destinul

lui Ghita si a familiei sale. Stapanit de setea pentru bani, Ghita incepe sa regrete ca are
familie si copii. Jefuirea unui arendas si uciderea femeii in negru care au avut loc in
preajma hanului, il fac pe Ghita sa depinda definitiv de Lica, devenind complicele
acestuia la crima prin faptul ca a depus marturie mincinoasa in fata justitiei.
Punctul culminat il constituie momentul cand Ghita, turbat de gelozie, ii vede pe
Ana si pe Lica cuprinsi de focul dragostei si vrea sa se razbune. Ghita se duce la
jandarmul Pintea, fost hot si tovaras a lui Lica sa-i ofere probe de vinovatie ale
Samadaului. Dezgustata de lasitatea sotului care se indepartase de familie, Ana i se
daruieste lui Ghita.
Deznodamantul este tragic. Atunci cand Ghita ajunge acasa si realizeaza ce s-a
intamplat, o ucide pe Ana iar el la randul sau e ucis din ordinul lui Lica. In final un
incendiu mistuie carciuma iar pentru ca nu cadea de viu in mainile lui Pintea, Lica se
sinucide. Singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si cei 2 copii.
Nuvela este structurata pe 17 capitole, capitolul I, incipitul de tip prolog, finalul
fiind de tip epilog.
Inicipitul si finalul se afla in raport de simetrie deoarce actiunea este incadrata de
vorbele batranei, care devine un personajal-reflector adica purtatorul de cuvant al
naratorului. In cuvintele omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu
bogatia ci linistea colibei tale te face fericit batrana vorbeste despre cumpatare si
echilibru. Finalul este unul de tip inchis, tragic, imaginea finala fiind tot cea a batranei cu
cei 2 copii care scapa de parjolul de la moara cu noroc deoarece ea este simbolul
intelepciunii iar cei 2 copii sunt inocenti, nu au nici o vina. Cuvintele Simteam eu ca nu
are sa iasa bine: dar asa le-a fost data asaza totul sub semnul destinului implacabil.
Perspectiva narativa este prezentata de naratorul omniscient si omniprezent, la
pers a III-a. Naratorul extradiegetic nu e total obiectiv pt ca intervine adesea prin scurte
comentarii in caracterizarea personajului. Naratiunea este obiectiva iar vizunea este
din afara.
Datorita faptului ca avem de-aface cu o nuvela accentul cade pe complexitatea
personajelor : Ghita - protagonistul, Lica - antagonistul construit din lumini si umbre,
Ana - personajul secundar si batrana personaj episodic.
Personajul asupra caruia se focalizeaza Slavici este Ghita care impreuna cu sotia
sa, Ana si cu Lica formeaza triunghiul nefericirii. Deoarece este o nuvela psihologica
focalizarea este interna si este favorabila analizei psihologice.
Conflictele sunt numeroase si puternice. Exista un conflict exterior intre Ghita si
Lica care genereaza un puternic conflict interior: in constiinta lui Ghita se duce o
adevarata lupta intre fondul lui cinstit si dorinta de imbogatire. Traieste de asemenea
sentimente contradictorii: isi iubeste familia dar ajunge sa o considere o povara. Pe Ana o
arunca in brate lui Lica dintr-un orgoliu ranit si din dorinta de razbunare.
In jurul lui Ghita se invarte toata actiunea. El este un personaj rotund, complex
care parcurge un traseu marcat de exitari si framantari sufletesti.
Portretul personajului se construieste in mare parte prin intermediul caracterizarii
indirecte la care se adauga autocaracterizarea, caracterizarea directa si monologul.
In primele capitole barbatul este prezentat ca fiind un barbat energic, harnic si
dornic de schimbare. Pe parcursul desfasurarii actiunii, Ghita cade in procesul
dezumanizarii luand parte la toate faptele necinstite ale Samadaului.

Eroul este infatisat in diferite ipostaze si situatii: stapanit de dragoste pentru sotie
si copiii sai, stapanit de groaza fata de Lica, dar si de dorinta apriga de a-l infrunta si a-l
inlatura din cale.
Stilul nuvelei este sobru, concis. Limbajul personajelor se incadreaza in regiunea
ardeleneasca. Intelesul moralizator al nuvelei este sustinut prin zicale si proverbe sau prin
replicile rostite de batrana in incipit si final.
Opera Moara cu noroc de I. Slavici este o nuvela pshihologica deoarce are toate
trasaturile acestei specii. (1138)