Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă

– caracterizarea personajului principal –

I. Se dau textele:
,,- Ține, mătușă, de la mine puțin și de la Dumnezeu mult.
– De unde dai, milostivul Dumnezeu să-ți deie, zise baba, și mult să te înzilească, luminate
crăișor, că mare norocire te așteaptă. Puțin mai este, și ai să ajungi împărat, care n-a mai stat altul
pe fața pământului așa de iubit, de slăvit și de puternic.”

,,Mergi de-acum tot înainte, că tu ești vrednic de împărat. Numai ține minte sfatul ce-ți dau: în
călătoria ta ai să ai trebuință și de răi și de buni, dar să te ferești de omul roș, iar mai ales de cel
spân, cât îi pute; să n-ai de-a face cu dânșii, căci sunt foarte șugubeți.”

,,Și de azi înainte, eu să fiu în locul tău nepotul împăratului, despre care mi-ai vorbit, iar tu, sluga
mea; și atâta vreme să ai a mă sluji, până îi muri și iar îi învie.”

,,- Stăpâne, zise atunci calul; de-acum înainte, ori cu capul de peatră, ori cu peatra de cap, tot
atâta-i; fii odată bărbat și nu-ți mai face voie rea. Încalecă pe mine și hai! Știu eu unde te-oi duce,
și mare-i Dumnezeu, ne-a scăpa el și din asta!”
(Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb)
Identificați personajele din fragmentele de mai sus și încadrați-le într-o tipologie;

II. Asociază numele personajelor cu valorile morale corespunzătoare:

Harap-Alb viclenia,răutatea
Gerilă, Setilă, Flămânzilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă prietenia necondiționată
Sfânta Duminică naivitatea, bunătatea
Spânul spiritul justițiar
Calul milostenia

III. Asociază numele ,,uriașilor” (imagini ale autenticilor țărani humuleșteni) cu posibilele lor
semnificații:
Gerilă Distingerea esenței dincolo de aparențe
Ochilă Setea de adevăr și de cunoaștere
Setilă Foamea de adevăr și de cunoaștere
Păsări-Lăți-Lungilă Obiectivitatea și luciditatea gândirii
Flămânzilă Flexibilitate, mobilitate și adaptabilitate

IV. Citește fragmentele de mai jos, desprinde trăsăturile eroului și recunoaște modalitățile de
caracterizare utilizate.

Nr. Fragmente (citate) Mijloace de Trăsături

crt caracterizare
.
„Fiul craiului cel mai mic, făcându-se atunci roş cum îi
gotca, iese afară în grădină şi începe a plânge în inima sa,
1. lovit fiind în adâncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale
 tatălui său.”
„- De acum înainte să ştii că te cheamă Harap-Alb, aista ţi-i
numele şi altul nu.
După aceasta încalecă fiecare pe calul său şi pornesc,
2. spânul înainte ca stăpân, Harap-Alb în urmă, ca slugă,
mergând spre împărăţie, Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul
din poveste înainte mult mai este.”
„- Harap-Alb, fiindcă eşti aşa de bun de ţi-a fost milă de
viaţa noastră, când treceam pe pod şi nu ne-ai stricat
veselia, vreau să-ţi fac şi eu un bine: na-ţi aripa asta, şi
3. când îi avea vrodată nevoie de mine, să dai foc aripii, şi
atunci eu împreună cu tot neamul meu avem să-ţi venim în
ajutor.”
„- Apoi dă, spânule, nu ştiu cum să fac, zise fiul craiului.
Din copilăria mea sunt deprins a asculta de tată, şi
tocmindu-te pe tine, parcă-mi vine nu ştiu cum. Dar fiindcă
4. mi-au mai ieşit până acum înainte încă doi spâni şi cu tine
al treilea, apoi mai îmi vine a crede că aiasta-i ţara spânilor
şi n-am încotro; mort-copt, trebuie să te ieu cu mine, dacă
zici că ştii bine locurile pe aici.”
„Fiul craiului, fărmăcat de vorbele babei, scoate atunci un
ban şi zice:
- Ţine, mătuşă, de la mine puţin şi de la Dumnezeu mult.
1. – De unde dai, milostivul Dumnezeu să-ţi deie- zise baba-
şi mult să te înzilească, luminate crăişor, că mare norocire
te aşteaptă.”
„- Auzit-ai ce am spus, slugă netrebnică? zise spânul,
arătând lui Harap-Alb tăişul paloşului pe care jurase
credinţă şi supunere spânului la ieşirea din fântână.
2. – Da, stăpâne- răspunse Harap-Alb cu umilinţă- sunt gata
la porunca luminării voastre.”
„ Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se
potriveşte spânului şi se bagă în fântână, fără să-i
3. trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla. Şi cum sta el
acolo de se răcorea, spânul face tranc! capacul pe gura
fântânii.”
„- Vai de mine şi de mine, Harap-Alb- zise Sfânta
Duminică- parcă nu te-aş fi crezut aşa de slab de înger, dar
după cât văd, eşti mai fricos decât o femeie! Hai nu mai sta
4. ca o găină plouată...Însă mai rabdă şi tu, fătul meu, că mult
ai avut de răbdat şi puţin mai ai.”

V. Aşadar, dacă la începutul poveştii eroul este .............................................................................,

în final acesta
devine ..................................................................................................................................
VI. Care dintre personajele basmului a avut o influenţă decisivă asupra eroului? Alegeţi dintre
următoarele personaje și argumentați-vă opțiunea:
a) Sfânta Duminică
b) Spânul
c) calul