Personajele

În „Morfologiei basmului”, Vladimir Propp încadrează personajele de basm în câteva arhetipuri: protagonistul (eroul),
antagonistul/ falsul erou. ajutoarele, personaje-donatori, oponenţii (răufăcători), trimiţătorul etc.; personaje arhetipale, exponente ale
principiilor bine/ rău, aflate în conflict, până la maturizarea eroului principal ; personaje cu puteri supranaturale, care îl ajută sau îl
sfătuiesc (mistagog), pe erou (neofit) în vederea atingerii idealului suprem. Realul se împleteşte cu fabulosul şi în construcţiapersonajelor:
„Caracteristica lui este că eroii nu sunt numai oameni, ci şi anume fiinţe himerice, animale. [...] Fiinţele neomeneşti din basm au
psihologia şi sociologia lor misterioasă. Ele comunică cu omul, dar nu sunt oameni. Când într-o naraţiune lipsesc aceşti eroi himerici, n-
avem de-a face cu un basm.” (George Călinescu).
Procedeele de caracterizare a personajelor din basmul lui Creangă sunt complexe. Caracterizarea directă se realizează prin
comentariile naratorului. prin "vocile" altor personaje sau prin autodefinire. Modalităţile indirecte sunt diverse: faptele eroilor sunt
dublate de notaţii privind reacţia definitorie, gesturile şi mimica, detaliul psihologic semnificativ şi incertitudinile lăuntrice.

FIŞĂ DE CARACTERIZARE A PERSONAJULUI PRINCIPAL

Grupa 1

Fragmente (citate) Trăsături Mijloace de caracterizare

Fiul craiului, fărmăcat de vorbele babei, scoate atunci un
ban şi zice:

− Ţine, mătuşă, de la mine puţin şi de la D-zeu mai

mult.”
Fiul craiului cel mai mic, făcându-se atunci roş cum îi
gotca, iese afară în grădină şi începe a plânge în inima
sa, lovit fiind în adâncul sufletului de apăsătoarele
cuvinte ale tatălui său.

Şi, când prin dreptul podului, numai iaca îi iesă şi lui

înainte ursul, şi fiul craiului, rădicând buzduganul să
deie, numai iaca ce aude glas de om zicând:

− Dragul tatei, nu da că eu sunt.

Şi atunci numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o

răpciugă de cal, ghebănos, dupuros şi slab, de-i numărai
oasele; şi veni de-a dreptul la tavă, apucă o gură de
jaratic. Fiul craiului îi şi trage atunci cu frâul în cap
zicând:

− Ghijoagă uricioasă de eşti! Din toţi caii, tocmai tu te-ai

găsit să mânânci jaratic?

 Indică încă două întâmplări din care pot rezulta şi alte

trăsături morale ale crăişorului.

Grupa 2

Fragmente (citate) Trăsături Mijloace de caracterizare

Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se
potriveşte spânului şi se bagă în fântână, fără să-i
trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla. Şi cum sta
el acolo de se răcorea, spânul face tranc! capacul pe
gura fântânii.

− Vai de mine şi de mine, Harap-Alb- zise Sfânta

Duminică- parcă nu te-aş fi crezut aşa de slab de înger,
dar după cât văd, eşti mai fricos decât o femeie! Hai nu
mai sta ca o găină plouată...Însă mai rabdă şi tu, fătul
meu, că mult ai avut de răbdat şi puţin mai ai.

− Atunci degrabă să te duci cum îi şti tu şi să-mi aduci

sălăţi de aceste din Grădina Ursului. Hai ieşi repede şi
porneşte, că nu-i vreme de pierdut. Dar nu cumva să faci
altfel, că nici în borta şoarecelui nu eşti scăpat de mine!

− Apoi dă, Spânule, nu ştiu cum să fac, zise fiul craiului.

Din copilăria mea sunt deprins a asculta de tată, şi
tocmindu-te pe tine, parcă-mi vine nu ştiu cum. Dar
fiindcă mi-au mai ieşit până acum înainte încă doi spâni
şi cu tine al treilea, apoi mai îmi vine a crede că aiasta-i
ţara spânilor şi n-am încotro; mort-copt, trebuie să te ieu
cu mine, dacă zici că ştii bine locurile pe aici.

 Indică încă două întâmplări din care pot rezulta şi alte

trăsături morale ale crăişorului
Grupa 3

Fragmente (citate) Trăsături Mijloace de caracterizare

− Preaînălţate împărate, de-acum cred că mi-ţi da fata,
ca să vă lăsăm în pace şi să ne ducem de unde am venit.

− A veni ea şi vremea aceea, voinice, zise îmăratul,

îngânând vorba între dinţi, dar până atunci mai este încă
treabă; iaca ce aveţi de făcut: fata mea are să se culce
desară unde se culcă întotdeauna, iară voi să mi-o
străjuiţi toată noaptea:

Numai Harap- Alb nu aducea nicio supărare. Însă, ca

tovarăş, era părtaş la toate: şi la pagubă şi la câştig, şi
prietenos cu fiecare, pentru că avea nevoie de dânşii în
călătoria sa la împăratul Roş.

Sălăţile din Grădina Ursului, pielea şi capul cerbului le-

a dus la stăpânu-său cu toată inima. Dar pe fata
împăratului Roş mai nu-i venea s-o ducă, fiind nebun de
dragostea ei.

Stă el oleacă şi se sfătuieşte cu gândul: ,,Să trec peste

dânsele, am să omor o mulţime; să dau prin apă, mă tem
că m-oiu îneca cu cal cu tot. Dar tot mai bine să dau prin
apă, cum a da D-zeu, decât să curm viaţa atâtor gâzuliţe
nevinovate.” Şi zicând Doamne ajută, se aruncă cu calul
în apă, o trece înot dincolo, la cela mal, fără primejdie.

 Indică încă două întâmplări din care pot rezulta şi alte

 trăsături morale ale crăişorului

Grupa 4

Fragmente (citate) Trăsături Mijloace de caracterizare

Şi apoi, îngenunchind amândoi dinaintea împăratului
Verde, îşi jură credinţă unul altuia, primind
binecuvântare de la dânsul şi împărăţia totodată.

Iară Spânul, văzând că i s-a dat vicleşugul pe faţă, se

răpede ca un câne turbat la Harap- Alb şi-i zboară capul
dintr-o singură lovitură de paloş.

− Lipseşţi dinaintea mea Spânule! Doar n-am venit

pentru tine, ş-am venit pentru Harap- Alb, căci el este
adevăratul nepot al împăratului Verde.

 Indică încă două întâmplări din care pot rezulta şi alte

trăsături morale ale crăişorului

Aşadar, dacă la începutul poveştii eroul este ......................................................................................, în final, acesta

……………………..
 Harap-Alb este protagonistul a 3 tipuri de călătorii:
a) călătoria iniţiatică (pe parcursul căreia personajul se defineşte mai degrabă ca un antierou, boboc în felul său);
b) călătoria de verificare (eroul probează acumularea unei experienţe şi cristalizarea unei personalităţi ce permite încadrarea în tiparele
modelului eroic);
c) călătoria de înapoiere → recunoaşterea/ învestitura ce consfinţeşte statutul de erou al protagonistului (în această călătorie atitudinea
eroului este una pasivă, căci recunoaşterea trebuie să vină din partea celorlalţi).
→Călătoriile sunt marcate, simetric prin cele 2 morţi/ învieri ritualice → îi conferă eroului o identitate temporară (Harap-Alb) şi una
finală (prinţul →împărat).

Activitate (10 min.)

În fond, principala trăsătură de caracter a protagonistului este caracterul profund uman, bunătatea și milostivenia
 Ilustrează, prin comentarea a cel puțin două scene, această trăsătură.