Caracterizarea lui Harap-

Alb
George Călinescu afirma că -basmul este o oglindire a vieții în
moduri fabuloase-, iar Hans Christian Anderesen vedea în viața fiecăruia
dintre noi ,, un basm scris cu degetele lui Dumnezeu’’ . Geniul humuleștean
este unul dintre marii clasici ai literaturii române, a fost învățător, a realizat
primele abecedare, a scris povești, povestiri, basme și romanul
autobiografic ,,Amintiri din copilarie’’.

În opera lui Creangă, autenticitatea folclorică se îmbină miraculos cu

ficțiunea artistică a realității, fantasticul fiind umanizat si individualizat. Basmul
,, Povestea lui Harap-Alb’’ a apărut în revista Convorbiri literare în anul 1877.

Basmul cult are un autor cunoscut și este o specie epică în care sunt
narate întamplări fantastice ale unor personaje pozitive si negative,
deznodământul este întotdeauna fericit, iar forțele malefice sunt învinse.
Realul se îmbină cu fabulosul, timpul este mitic, iar spațiul nemărginit. La nivel
textual întâlnim formule specifice basmului, cifre simbolice, basmul cultivand
principii morale esențiale ca: adevărul, dreptatea, cinstea, curajul, prin
personaje pozitive.

Creangă îmbină supranaturalul popular cu evocarea realistă a satului

moldovenesc. Pompiliu Constantinescu a considerat că acest basm este o
capodoperă a prozei de inspirație folclorică ,,Este însăși sinteza basmului
românesc’’.

Tema basmului constă în triumful binelui asupra răului, temă frecventă

în literatura populară a fabulosului, ea fiind dublată de tema inițierii si a
maturizării treptate a eroului.

Harap-Alb este protagonistul basmului, intruchipare a binelui, dar este

un erou atipic de basm, dearece este lipsit de insusiri supranaturale; el este
construit realist, ca o fintã complexa, care invata din greseli si progreseazã.
lese din stereotipia superioritätii mezinului si este personaj „rotund". Poate fi
considerat personaj „tridimensional", pentru cã nu respect tiparul si surprinde,
ca, de exemplu, atunci când fi dã calului cu frâul in cap sau râde impreună cu
ceilalfi de Gerilã, in casa de aramã.

Statutul initial al eroului este cel de neinițiat. Mezinul craiului este naiv,
nu stie sã distingă adevärul de minciună, sã vadã caracterul unui om dincolo
de aparente. Are nevoie de experiența vieții spre a dobândi ințelepciune. Se
deosebește de frații sãi incã de la inceput prin bunătate, calitate rãsplatita de
sfaturile Sfintei Duminici, dupã ce o milieste cu un ban.

Deși are calitațile necesare unui viitor împärat, in viziunea autorului (cel mai
vrednic dintre initial nepoți", cum spune Impăratul Verde), acestea nu sunt
evidenfiate de la inceput, ci sunt descoperite prin intermediul probelor la care
este supus, când dovedeste generozitate, prietenie, respectarea juramântului,
curaj, responsabilitate.

Harap-Alb este caracterizat atât direct, cât și indirect: prin fapte

gesturi,atitudini.

O primă trăsătură dominantă a personajului este curajul, iar ea reiese

din secvența în care este implicat fiind o trăsătura indirectă. Aceasta se
regaseste din incipit, încă de la proba tatălui deoarece craiul se îmbracă într-o
blană de urs și își testează fiii; frații cei mari se sperie și se întorc rușinati, iar
tatăl dezamăgit rostește moralizator ,, Nici tu nu ești de împărat, nici împărăția
pentru tine’’. Motivul mezinului este specific basmelor si îi oferă eroului dreptul
de a porni într-o călătorie inițiatică. Încercările eșuate ale fraților mari
evidențează motivul superiorității mezinului care trece proba milosteniei
( când se întâlnește cu Sf Duminica), proba hărniciei prin hrănirea calului și
proba curajului, când înfruntă ursul. Călătoria continuă, mezinul primește
binecuvantarea părintelui și un sfat ,, Ferește-te de omul spân și de omul roș
că sunt tare șugubeți’’. Prețuirea valorilor morale străvechi este ilustrată de
hainele, armele și calul care au aparținut craiului când fusese mire.

Proba labirintului constă în 3 întalniri cu Spânul și este construită

pentru motivul încălcării interdicției, motivul morții ritualice, motivul inversării
rolurilor.

Numele îl primește în secvența în care Spânul îl păcălește să intre în

fântână ,, fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potrivește
Spânului și se bagă în fântână, fără să-l trăznească prin minte ce i se poate
întâmpla’’. Naiv, lipsit de experiență și credul, și se jură că va fi slugă,, până
va muri și iar va învia’’, astfel anticipand finalul prin prolepsă.Motivul fântânii
simbolizează taina nașterii și a renașterii.

O alta trasatura dominantă este bunatatea. Ajunși la împăratul Verde,

episoadele sunt înlănțuite și constituie probe fabuloase, iar călătoria de la
fântână și până la curte se constituie într-o elipsă narativă. Probele fabuloase
întregesc inițierea și îi confirmă statutul de slugă: trebuie să aducă sălăți din
Gradina Ursului, pielea și capul cerbului cu pietre prețioase. El beneficiază de
ajutoare și rezistă oricaror tentații materiale, respectând jurământul,acesta
fiind cinstit. Spânul îi poruncește să o aducă pe fata împăratului Roș, iar
secvența călătoriei îmbină realul cu fabulosul. Pe un pod întâlnește o nuntă
de furnici și trece prin apă pentru a nu curma ,, viața atâtor gâzulițe
nevinovate’’, apoi vede un roi de albine cărora le cioplește dintr-un buștean
adăpost, în schimb primește cate-o aripioară. Acest al doilea pod marchează
trecerea spre cunoașterea sentimentului de iubire, dar și conflictul cu omul
roș. Mergând, întâlnește 5 eroi fabuloși : Gerilă, Flamanzilă, Setilă, Ochilă si
Păsări-Lați-Lungilă.

La curtea împăratului Roș, protagonistul depășește probe fabuloase,

sunt găzduiți în casa de aramă și sunt salvați de Gerilă, participă la un ospăț
supradimensionat care devine o bucurie pentru Flamânzilă și Setilă. O probă
supranaturală apare atunci când trebuie să aleagă macul de nisip și îl ajută
furnicile, apoi trebuie să păzească fata și e ajutat de Ochilă și Păsărilă, să o
aleagă va fi sprijinit de albine. Tânara îl supune și ea unei probe: își trimite
turturica după trei smicele de măr dulce, apă vie și apă moartă, iar Harap-Alb
trimite calul năzdravan, care va reuși sa se întoarcă primul cu elementele
miraculoase.

Un prim element care constiutuie construcția personajului este

caracterizare directa realizată de catre narator, de către alte personaje si prin
autocaracterizare. Caracterizarea directă de catre narator surprinde naivitatea
tânärului: „Fiul craiului, boboc infelul său la trebi de aieste'. Celelalte
personaje il caracterizeaza prin aprecierea bunitații sale: „puterea milostenici
si inima ta cea bună te ajută", ii spune Sfânta Duminica. In discutia cu
Imparatul Verde, care zice: „la, si am eu o slugi așa de vrednica si de
credincioasa ca Harap-Alb, as pune-o la masã cu mine", chiar Spânul i
recunoaste „vrednicia". Faptele dovedesc ca mezinul este „cel mai
vrednic"dintre nepoti, asa cum ceruse Verde Impärat in scrisoarea trimisa
craiului.

Un alt element care contituie constructia personajului ales este

titlul.Titlul dezvaluie parcă povestea unui humuleștean devenit personaj de
basm; el are un caracter eponim și din punct de vedere stilistic este un
oximoron deoarece sunt asociați doi termeni opuși: Harap reprezintă robul
negru, iar Albul sugerează puritatea fiului de crai. Oximoronul este generat de
simbolurile cromatice și susține evoluția spirituală de la ipostaza de neinițiat la
conducător de țară, fapt ce conferă basmului caracter de bildungsroman.

În concluzie, „Povestea lui Harap-Alb“ de Ion Creangă este o

capodopera a prozei de inspiratie folclorică. Având ca sursă de inspirație
basmul popular,Creangă surprinde prin originalitate, complexitate, umor și
erudiție paremiologică. Motivele, personajele fabuloase, ajutoarele și
donatorii, contribuie la victoria binelui. Zoe Dumitrescu Bușulenga
recunoaștea apropierea autorului de zona moldovenească, de real și afirmă,,
Hărnicia va fi virtutea cea mai de preț a eroilor în basme și povestiri. Alături de
hărnicie se înscrie generozitatea, virtute prin excelența populară’’.