Harap-Alb – Ion Creanga, 1877 - personaj

,,Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creanga este un basm cult, publicat in

revista ,,Convorbiri literare” in anul 1877.
Harap-Alb este protagonistul basmului, intruchiparea bineului, dar este un erou atipic de
basm, deoarece este lipsit de insusiri supranaturale. El este construit realist, ca o fiinta
complexa, care invata din greseli si progreseaza. Iese din stereotipia superioritatii mezinului si
este personaj ,,rotund". De asemenea, poate fi considerat personaj ,,tridimensional” pentru ca
nu respecta tiparul si surprinde, ca de exemplu, atunci cand ii da calului cu fraul in cap sau rade
impreuna cu ceilalti de Gerila, in casa de arama.
Statutul intial al eroului este cel de neinitiat. Mezinul craiului este naiv, nu stie sa
distinga adevarul de minciuna, sa vada caracterul unui om dincolo de aparente. Are nevoie de
experienta vietii spre a dobandi intelepciune. Se deosebeste de fratii sai inca de la inceput prin
bunatate, calitate raspandita de sfaturile Sfintei Duminici, dupa ce o miluieste cu un ban. Desi
are calitatile necesare unui viitor imparat, in viziunea autorului acestea nu sunt evidentiate de
la inceput, ci sunt descoperite prin intermediul probelor la care este supus, cand dovedeste
generozitate, prietenie, respectarea pamantului, curaj, responsabilitate.
Numele Harap-Alb semnifica sclav alb, rob de origine nobila, dar si conditia de invatacel,
faptul de a fi supus initierii, transformarii. Cele trei numele ale lui corespund etapelor drumului
initiatic: la inceput - ,,fiul craiului", mezinul; pe parcursul calatoriei – Harap-Alb, invatacelul; la
sfarsit – imparatul, initiatul.
Eroul este vazut in evolutie, de la naivitate la intelepciune, pe cand celelalte personaje
au o trasatura dominanta, bunatate sau viclenie. Potrivit conceptiei scriitorului, calitatile
necesare unui imparat ,,mare si tare” sunt intelepciunea, bunatatea si cinstea, calitati dovedite
de ,,omul de soi bun”pe parcursul unor probe dificile, ca si prin experienta conditiei umilitoare
de rob la dispozitia unui stapan nedrept.
Primele intalniri cu initiatorii sai, Sfanta Duminica, apoi calul nazdravan si Spanul, pun in
lumina naivitatea, incapacitatea de a distinge adevarul de aparente. Dar intamplarea care
declanseaza conflictul este intalnirea cu Spanul.
Dupa ce iese din imparatia tatalui sau, craisorul se rataceste in padurea-labirint. Incalca
sgatul dat de tata, sa se fereasca de omul span si de omul ros, si isi ia drept calauza un span
viclean. In episodul coborarii in fantana, naratorul surprinde lipsa de experienta a tanarului,
naivitatea acestuia facand posibila supunerea prin viclesug. Antagonistul, raufactorul, il inchide
pe tanar in fantana si ii cere, pentru a-l lasa in viata, sa faca schimb de identitate, sa devina
robul lui si sa jure ,,pe ascutisul palosului" sa ii dea ascultare intru toate ,,pana cand va muri si
iar va invia", conditionare paradoxala, dar care arata si calea de eliberare. De asemenea, Spanul
ii da fiului de crai numele de Harap-Alb.
Daca naivitatea de la inceput este o conditie necesara intierii fiuluide crai, bunatatea
este calitatea innascuta care ,,provoaca”transformarea personajului. Primul gest de bunatate
este proba milosteniei, cand ii da batranei un ban, spunandu-I: ,,Tine, matusa, de la mine putin
si de la Dumnezeu mult". Pe parcursul calatoriei isi va dovedi bunatatea fata de furnici si albine,
pe care le ajuta neconditionat.
Spanul ii cere sa aduca ,,salati”din Gradina Ursului, pielea cu pietrele pretioase din
Padurea Cerbului si pe fata Imparatului Ros. Harap-Alb isi demonstreaza curajul si destoinicia in
trecerea primelor doua probe cu ajutorul obiectelor magice date de Sfanta Duminica. Pentru
aducerea fetei Imparatului Ros, este sprijinit de adjuvanti si donatori. Ca si in cazul milosteniei
fata de batrana cersetoare, aceste personaje il ajuta pentru ca mai intai el si-a dovedit
generozitatea si indemanarea, bunatatea si curajul, prietenia si spiritul de tovarasie.
Pentru erou, aducerea fetei Imparatului Ros la Span este cea mai dificila incercare,
pentru ca pe drum se indragosteste de ea, dar, oneste, isi respecta juramantul facut si nu-I
marturiseste adevarata sa identitate. La intoarcerea la curtea lui Verde-Imparat are loc
recunoasterea si transfigurarea eroului, dar si demascarea si pedepsirea raufacatorului.
Spanul este demascat de fata, iar el ii taie capul lui Harap-Alb si il dezleaga astfel pe erou
de juramantul supunerii, semn ca initierea este incheiata, iar calul il omoara pe raufacator.
Eroul este inviat de fata cu ajutorul obiectelor magice. Invierea este o trecerea la o alta
identitate: aceea de imparat ,,iubit, slavit si puternic". Pentru vredinicia lui, primeste rasplata
cuvenita: nunta si imparatia.
Actiunea se desfasoara liniar, prin inlantuirea secventelor narative, respecta modelul
structural al basmului si implica prezenta fabulosului. Motivele narative specifice sunt:
superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea
raufacatorului, pedeapsa si calatoria.
Conflictul, lupta dintre bine si rau, se incheie in basm prin victoria fortelor binelui. Eroul
se confrunta cu doi antagonisti. Mai intai spanul, om viclean, ii rapeste identitatea flacaului, iar
motivele narative delimiteaza inceputul si sfarsitul intierii feciorului de crai. El il supune la trei
incercari, iar la curtea Imparatului Ros, eroul va avea de trecut mai multe serii de probe. Fata de
basmul popular, procedeul compozitional al triplicarii este amplificat.
Titlul sugereaza maturizarea mezinului de crai. Eroul parcurge o aventura imaginara, un
drum al maturizarii, in care dobandeste valori morale si etice.
In concluzie, desi este un personaj de basm, eorul nu reprezinta doar tipul voinicului, ca
Fat-Frumos din basmele populare, ci este si un ,,om de soi bun", eroul ,,vrednic" care
traverseaza o serie de probe, se maturizeaza si devine imparat.