Carac personajului HARAP-ALB

Carac directa: - de catre narator: ,,Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aeste - de Sfanta Duminica lipsa de responsabilitate si naivitatea - de catre tatal sau: ,,Doar tu sa fi mai viteaz, dar parca tot nu imi vine a crede - de Span : in mod negativ pt a-si exercita controlul - de Imparatul Verde: ,, de as avea eu o sluga ca aceasta, nu i-as trece pe dinainte Opera ,,Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga a fost publicata in revista ,,Convorbiri literare in anul 1877, fiind un basm cult. Personajele din basmul cult Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si rau se incheie in basm prin victoria fortelor binelui. Cu toate acestea Povestea lui Harap-Alb contrazice intr-o oarecare masura asteptarile cititorului de basme. Eroul basmului, mezinul craiului, Harap-Alb, nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale (vitejie, darzenie, istetime), asemenea lui Fat-Frumos din basmele populare. El are calitati si defecte, sugerate si de oximoronul din numele sau. Prin trecerea probelor la care il supune Spanul, pe parcursul calatoriei initiatice, fiul cel mic al craiului va dobandi calitatile necesare unui viitor imparat, unui monarh luminat. Din acest punct de vedere, basmul poate fi considerat un bildungsroman. Initial, mezinul craiului este timid, rusinos, lipsit. de curaj. Cand tatal sau ii mustra pe fratii lui mai mari pentru a se fi intors din drum de frica ursului, el nu are curajul sa dea glas dorintei de a merge sasi incerce norocul acolo unde ceilalti au dat gres. Incapabil sa distinga esenta de aparenta, tanarul o respinge de doua ori pe batrana cersetoare, fara sa banuiasca macar intelesul ascuns al cuvintelor ei. In cele din urma, el ii daruieste un banut. Milostenia ii este' imediat rasplatita, fiindca batrana femeie il invata cum sa-si induplece tatal ca sa-l lase sa plece la drum pentru a deveni succesorul la tron al unchiului sau, Verde-Imparat. Astfel, "cersetoarea" ii spune sa ceara "calul, armele si hainele" cu care tatal sau a fost mire si sa aleaga calul punand in mijlocul hergheliei o tava cu jaratic. Auzind ceea ce-i cere fiul sau, craiului "nu i-a prea venit la socotealii", ceea ce-l determina pe cititor sa creada ca, in tinerete, si tatal a trecut printr-o initiere asemanatoare. In momentul alegerii calului, fiul craiului se lasa din nou inselat de aparente. Animalul nazdravan insa reuseste sa manance jaratic si, dupa ce isi arata calitatile (zboara si vorbeste), va deveni ajutor si indrumator al fiului de crai. Cu sprijinul calului, mezinul craiului va trece de ursul de la pod. Ursul este, de fapt craiul deghizat, care vrea astfel sa probeze destoinicia fiilor. Inainte ca fiul sau cel mic sa plece la drum, craiul il sfatuieste sa dea ascultare calului, ii daruieste pielea de urs si ii spune sa se fereasca de omul span si de omul ros. Trecerea podului semnifica pentru mezinul craiului trecerea catre o alta etapa a existentei, ireversibila. Insa podul nu ofera cheia, ci doar sansa transformarii, o sansa pe care fratii mai mari (falsii eroi) o ratasera. A trece podul reprezinta totusi un act de, curaj: afundarea in necunoscut. Apoi craisorul se rataceste in padurea-labirint, dovedind astfel ca mai are multe de invatat. In plus, uita repede povetele craiului si isi ia drept calauza un span, care i se arata de trei ori sub diferite infatisari, acest fapt conducandu-l la naiva concluzie ca "aiasta-i tara spanilor". ,,Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste" (caracterizare directa realizata de catre narator) este supus de Span prin viclesug. Antagonistul (raufacatorul) ii inchide pe tanar intr-o fantana si ii cere, pentru a-l lasa in viata, sa faca schimb de identitate si sa-i dea ascultare intru toate, "panii cand va muri si iar va invia. De asemenea, Spanul ii da fiului de crai numele de Harap-Alb. Dintre procedeele de caracterizare indirecta se utilizeaza caracterizarea prin fapte, limbaj, relatii cu alte personaje, nume. Ajunsi la curtea imparatului Verde, Spanul il supune pe Harap-Alb la trei probe: aducerea ,,salatilor" din Gradina Ursului, aducerea pielii cerbului, "cu cap cu tot, asa batute cu pietre scumpe, cum

se gasesc" si a fetei Imparatului Ros pentru casatoria Spanului. Mijloacele prin care eroul trece probele tin de miraculos, iar ajutoarele au puteri supranaturale. Primele doua probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care il sfatuieste cum sa procedeze si ii da obiecte magice: pentru urs o licoare cu "somnoroasa", iar pentru cerb, o licoare, dar si obrazul si sabia lui Statu-Palma-Barba-Cot. Prima proba ii solicita curajul, iar a doua, mai dificila, pe langa curaj in manuirea sabiei, stapanirea de sine si respectarea jurarnantului, in pofida ispitei de ase imbogati. A treia proba presupune o alta etapa a initierii, este mai complexa si necesita mai multe ajutoare. Drumul spre imparatul Ros, om cu "inima haina", incepe cu trecerea altui pod. Simbolistica este aceeasi, trecerea intr-o alta etapa a maturizarii, probata prin faptul ca Harap-Alb are acum initiativa actelor sale. Cum pe pod tocmai trece o nunta de furnici, tanarul se dovedeste responsabil si hotaraste sa protejeze viata acestora, punand-o in pericol pe a sa si pe a calului, pentru ca alege sa treaca inot un rau. Drept rasplata pentru bunatatea sa, primeste in dar de la craiasa furnicilor o aripa. Aceeasi rasplata o primeste de la craiasa albinelor pentru ca face un stup roiului hoinar. In plus, cel care va deveni candva imparat dovedeste pricepere, curaj si intelepciunea de a ajuta popoarele gazelor. Ceata de monstri il insoteste spre a-l ajuta, pentru ca s-a aratat prietenos si comunicativ: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila. Pentru a-i da fata, imparatul Ros il supune pe Harap-Alb la o serie de probe, trecute datorita puterilor supranaturale ale ajutoarelor (personaje himerice si animaliere): casa de arama cu ajutorul lui Gerila (proba focului), ospatul pantagruelic cu mancare si vin din belsug: ,,12 harabale cu pane, 12 ialovile fripte si 12 buti pline cu vin" - cu ajutorul lui Flamanzila si Setila (proba pamantului si a apei), alegerea macului de nisip cu ajutorul furnicilor. Urmatoarele trei probe au legatura cu fata de imparat: straja nocturna la odaia fetei si prinderea ei, dupa ce se transforma in pasare si se ascunde dupa luna - cu ajutorul lui Ochila si al lui Pasari-Lati-Lungila, recunoasterea fetei - cu ajutorul albinei (motivul dublului). Fata insasi, ,, o armazoana cumplita" (are puteri supranaturale), impune o ultima proba: calul lui f Harap-Alb si turturica ei trebuie sa aduca "trei smicele de mar dulce si apa vie si apa moarta de unde se bat muntii in capete". Proba fiind trecuta de cal (prin inselaciune), fata il insoteste pe Harap-Alb la curtea imparatului Verde. Pentru erou, drumul acesta este cea mai dificila incercare, pentru ca se indragosteste de fata, dar, credincios juramantului facut, nu-i marturiseste adevarata sa identitate. Fata il demasca pe Span, care il acuza pe Harap-Alb ca a divulgat secretul si ii taie capul. In felul acesta il dezleaga de juramant, semn ca initierea este incheiata, iar rolul Spanului ia sfarsit. Calul este acela care distruge intruchiparea raului. Decapitarea eroului este ultima treapta si finalul initierii avand semnificatia coborarii din Infern. Invierea este realizata de farmazoana, cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal: pe fata imparatului Ros si imparatia. Nunta si schimbarea statului social confirma maturizarea eroului. Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului. Spanul nu este doar o intruchipare a raului, ci are si rolul initiatorului, este "un rau necesar". De aceea calul nazdravan nu-l ucide inainte ca initierea eroului sa se fi incheiat. Specific basmului cult este modul in care se individualizeaza personajele. eu exceptia eroului care este vazut in evolutie, celelalte personaje reprezinta tipologii umane reductibile la o trasatura sufleteasca dominanta. Prin portretele fizice ale celor cinci tovarasi ai eroului, se ironizeaza defecte umane (frigurosul, mancaciosul etc.), dar aspectul lor grotesc ascunde bunatatea si prietenia. Imparatul Ros si Spanul sunt rai si vicleni. Sfanta Duminica este inteleapta. Desi este un personaj de basm, Harap-Alb nu este acel Fat-Frumos din basmele populare, caci evolutia sa reflecta conceptia despre lume a scriitorului, prin umanizarea fantasticului. Protagonistul este un om "de soi bun", care traverseaza o serie de probe, invata din greseli si progreseaza, se maturizeaza, pentru a merita sa devina imparat, basmul putand fi astfel considerat un bildungsroman.