POVESTEA LUI HARAP-ALB

Basmul este specia literara a genului epic in proza, mai rar in versuri, in care se prezinta
intamplari fantastice la care participa personaje inzestrate cu puteri supranaturale, tema
fiind lupta dintre bine si rau, la final inregistrandu-se triumful valorilor morale.

Pe data de 1 august 1877, in revista "Convorbiri literare" a fost publicata pentru prima
data opera lui Ion Creanga, "Povestea lui Harap-Alb". Nascut pe 1 martie 1837, Ion Creanga
a fost un scriitor roman recunoscut pentru maiestria basmelor si povestilor sale.

Printre particularitatile basmului cult se remarca inca de la inceput semnarea unei

conventii intre autor si cititor, conform careia lectorul accepta elementele neobisnuite ca pe
ceva firesc. Personajul central nu mai este atotstiitor asemenea celor din basmul popular, ci
este invitat intr-un traseu initiatic in urma caruia se maturizeaza, se imbogateste spiritual,
mai cu seama ca mezinul are atat defecte, cat si calitati, acesta fiind umanizat. FABULOSUL
este tratat in mod realist, astfel ca personajele si intamplarile sunt aproape de ceea ce ar
putea trai cititorul, iar modurile de expunere se imbina in mod armonios. Spre deosebire de
vocea narativa din basmul popular, in specia culta naratorul intervine in unele pasaje,
transformandu-se intr-un eu autorial (naratorul se implica emotional).

Ca orice basm, "Povestea lui Harap-Alb" are ca tema lupta dintre bine si rau, iar actiunea sa
se constituie in scenariul unei aventuri initiatice in decursul careia protagonistul se
maturizeaza, pentru ca in final sa fie demn de imparatie. Viziunea autorului expusa in acest
basm este aceea ca nu trebuie sa ai puteri supranaturale pentru a reusi, ci sa ai calitati,
precum bunatate, curaj, demnitate sau puterea de a fi loial pentru a-i determina pe cei din
jur sa te ajute sa izbandesti.

Cuvantul "poveste" are sens de nascocire, istorisire si chiar minciuna, povestea lui Harap-
Alb urmand sa prezinte pataniile protagonistului a carui onomastica apare pentru prima
data in scena in care Spanul il pacaleste pe fiul craiului sa intre in fantana. "Fiul craiului,
boboc in felul sau la treburi". Naiv, lipsit de experienta si excesiv de credul, fiul craiului isi
schimba statutul din nepot al imparatului Verde in acela de sluga a Spanului "D-acum
inainte sa stii ca te cheama Harap-Alb, aista ti-i numele si altu nu." Numele lui are sensul de
"rob alb" deoarece harap inseamna "negru, rob", iar "alb" reprezinta puritate. Devenit sluga
Spanului, el isi asuma si numele de Harap-Alb, dovedind in acelasi timp loialitate si credinta
fata de Span, intrucat jurase pe palos. El devine robul-tigan, desi era alb, nedumerindu-i
astfel chiar pe unchiul sau, Imparatul Verde, precum si pe fata acestuia, care simte pentru el
o simpatie spontana. Cu toate acestea, flacaul nu-si incalca juramantul facut, rod al unei
solide educatii capatate in copilarie, de af integru si demn, capabil sa-si asume vinovatia cu
toate urmarile ce decurg din faptul ca nu-si ascultase tatal.

Basmul are structura tipica, evenimentele fiind prezente cronologic: in pozitii cheie se
intalnesc formule specifice acestei specii: "Amu cica era odata", cu rolul de a-l introduce pe
cititor in fictiune si de a-l pregati pentru ideea ca ceea ce se va nara este rodul imaginatiei
sale. "Amu" este o marca a oralitatii care face trecerea de la realitate la fictiune. "Cica" este
sinonim in context cu se zice, se spune, naratorul pare sa ne spuna ca nici el nu este convins
ca cele povestite s-au intamplat. "Odata" este un adverb specific basmelor care trimite la
ideea ca timpul in basme este unul nespecificat, un timp nedefinit, nedeterminat.

Formula de final "Si a tinut veselia ani intregi si acum mai tine inca. Cine se duce acolo bea
si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea si mananca, iar cine nu, se uita si rabda." scoate
cititorul din lumea fabulosului si neaga oarecum veridicitatea celor spuse, producand
iesirea din timpul si spatiul fabulos.

EXPOZITIUNEA

Autorul porneşte de la modelul popular, reactualizeaza teme de circulaţie universale, dar

le organizează conform propriei viziuni, într-un text narativ mai complex decat al basmelor
populare. Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan compozitional, unor
parti narative, etape ale drumului initiatic: etapa initiala, de pregatire pentru drum, la
curtea craiului - „fiul craiului, „mezinul (naivul), parcurgerea drumului initiatic - Harap-Alb
(novicele/ cel supus iniţierii), rasplata - impă ratul (initiatul). Caracterul de bildungsroman
al basmului presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale (concretizat in
trecerea probelor) şi modificarea statutului social al protagonistului.Eroul nu are de trecut
doar trei probe, ca in basmul popular, ci mai multe serii de probe, potrivit avertismentului
dat de tata: „să te fereşti de omul roş, iar mai ales de omul spâ n, câ t îi putea, să n-ai de-a
face cu dâ nşii că sunt foarte şugubeţi". Destoinicia fiilor este probata mai intai de crai,
deghizat în ursul de la pod. Aceasta este o proba a barbatiei, a calitatilor razboinice,
obligatorie pentru cel care aspira la tronul imparatesc. PODUL simbolizeaza trecerea la alta
etapa a vietii si se face intr-un singur sens: trecerea primejdioasă de la un mod de existentă
la altul "de la imaturitate la maturitate”(Mircea Eliade). Mezinul trece aceasta proba cu
ajutorul calului nazdravan, care „dă năvală asupra ursului".

INTRIGA

Trecerea podului urmează unei etape de pregatiri. Drept rasplata pentru milostenia
ară tată Sfintei Duminici, deghizata în cerşetoare (îi daruieşte un ban), mezinul primeste
sfaturi de la aceasta sa ia „calul, armele şi hainele" cu care tatal sau a fost mire pentru a
izbâ ndi. Se sugerează astfel că tâ nă rul va repeta iniţierea tatalui, în aceleaşi condiţii, ceea ce
motivează „nemulţumirea" lui („Craiul, auzind aceasta, parcă nu i-a prea venit la socoteală")
şi sfaturile date din dorinţa de a-l proteja de pericolele pe care şi el le-a traversat candva.
Calul, descoperit cu tava de jă ratec după trei încercari, va deveni tovară şul şi sfă tuitorul
tâ nă rului, dar are şi puteri supranaturale: vorbeşte şi poate zbura. Întâ mplă rile cu
cerşetoarea şi calul pun în evidenţă naivitatea, nepriceperea tâ nă rului în a distinge
realitatea de aparenţă .

Coborâ rea în fâ ntâ nă are, in plan simbolic, semnificatia grotei, spatiu al naşterii şi al
regeneră rii. Schimbarea numelui reprezintă începutul iniţierii spirituale, unde va fi condus
de Spâ n. Personajul intră în fâ ntâ nă naiv fecior de crai, pentru a deveni Harap-Alb, rob al
Spâ nului (iniţiatorul). „Ră utatea" Spâ nului îl va pune în situaţii dificile, a că ror traversare
implica demonstrarea unor calitati morale necesare atunci cand va fi „mare si tare".

DESFASURAREA ACTIUNII

Ajunsi la curtea imparatului Verde, Spanul il supune la trei probe: aducerea să lă ţilor din
Gradina Ursului, aducerea pielii cerbului, „cu cap cu tot, aşa bă tute cu pietre scumpe, cum
se gă sesc" şi a fetei Împă ratului Roş pentru că să toria Spâ nului. Mijloacele prin care trece
probele tin de miraculos, iar ajutoarele au puteri supranaturale.

Primele doua probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care il sfatuieşte cum sa
procedeze şi ii da obiecte magice: pentru urs o licoare cu „somnoroasă", iar pentru cerb
obră zarul şi sabia lui Statu-Palmă -Barbă -Cot. Prima proba îi solicita curajul, iar a doua, mai
complicata, pe langa curaj, mâ nuirea sabiei, stă pâ nirea de sine şi respectarea juramâ ntului,
în pofida ispitei de a se îmbogă ţi.

A treia proba presupune o alta etapa a initierii, este mai complexa si necesita mai multe
ajutoare. Drumul spre imparatul Roş, om cu „inimă haină", incepe cu trecerea altui pod.
Simbolistica este aceeaşi, trecerea intr-o alta etapa a maturizarii, probata prin faptul ca
Harap-Alb are acum initiativa actelor sale. Cum pe pod tocmai trece o nunta de furnici,
tâ nă rul" hotaraşte să protejeze viata acestora, punand-o in pericol pe a sa si pe a calului,
pentru ca alege sa treaca inot „o apă mare". Drept rasplata pentru bunatatea sa, primeste in
dar de la craiasa furnicilor o aripa. Aceeaşi ră splata o primeşte de la craiasa albinelor
pentru ca le face un stup. În plus, cel care va deveni câ ndva împă rat dovedeşte pricepere,
curaj şi înţelepciunea de a ajuta popoarele gazelor. Ceata de monştri îi insoţeşte spre a-l
ajuta, pentru ca s-a aratat prietenos şi comunicativ: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila şi
Pă să ri-Lă ţi-Lungilă .Pentru a-i da fata, împă ratul Roş îl supune pe Harap-Alb la o serie de
probe, trecute datorita puterilor supranaturale ale ajutoarelor. Fata il demasca pe Span,
care il acuza pe Harap-Alb ca a divulgat secretul şi îi taie capul. În felul acesta il dezleaga de
juramant, semn ca initierea este incheiata, iar rolul Spanului ia sfarşit.

DEZNODAMANT

Decapitarea eroului este ultima treapta şi finalul iniţierii, avâ nd semnificaţia coborâ rii în
Infern a morţii iniţiatice. Învierea este realizata de farmazoană , cu ajutorul obiectelor
magice aduse de cal. Nunta şi schimbarea statutului social, confirmă maturizarea eroului.

Harap-Alb este un personaj complex si atipic datorita faptului ca poseda atat calitati cat si
defecte spre deosebire de obisnuitul „Fat- Frumos" care are doar calitati trecand prin probe
cu usurinta si repeziciune. Acesta este de origine nobila, atat prin titlul de fiu al craiului cat
si prin actiunile si calitatile de care acesta da dovada in calatoria sa. Ca orice nobil
respectabil, acesta este sociabil prin abilitatile acestuia de a fi comunicativ, prietenos dar si
respectuos. Mai mult decat atat, este o fire vesela si buna la suflet, mereu saritor cand o
fiinta are nevoie de ajutor, fapt demonstrat in scena in care acesta ocoleste cu grija furnicile
si ajuta albinele.

Mezinul are si defecte, cum ar fi slabiciunea, demonstrata in scena in care nu poate trece
proba labirintului cu propriile puteri. O alta calitate negativa ar fi nesupunerea acestuia
care reiese din faptul ca acesta a mers impotriva cuvantului tatalui sau, moment ce
echivaleaza cu pacatul originar. Harap-Alb pe langa atipic, este si un personaj
tridimensional, in sensul ca acesta este prezentat in trei ipostaze diferite: cea de fiu al
craiului, cea de sluga a spanului si cea de imparat, in ciuda faptului ca acesta are
mentalitatea unui flacau de la tara. Este al 3-lea fiu, ceea ce inseamna ca este predestinat sa
invinga.

Limbajul este bogat in proverbe, fraze ritmate, expresivitatea fiind sustinuta de

regionalisme si arhaisme. Umorul cuprinde expresii populare hazlii, cum ar fi „sa traiasca
trei zile cu cea de alaltaieri", interjectii precum „mai! mai!" dar si starea permanenta de
buna dispozitie a vocii narative de jovialiate si placere de a povesti. Din acest punct de
vedere, prozatorul este indulgent cu pacatele oamenilor si cu defectele acestora, facand haz
de necaz si crezand intr-o indreptare a acestora.

Sintetizand, „Povestea lui Harap -Alb" este un basm cult avâ nd ca particularită ți reflectarea
concepției despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea
personajelor, umorul și arta narativă . Dar asemenea basmului popular cultivă înalte
principii morale precum adevă rul, cinstea, prietenia, curajul, vitejia, fiind o creație care
oglindește în mod fabulos viața.