[Nume de familie] 1

Nume: Bindileu Florina

“POVESTEA LUI HARAP-ALB"

de Ion Creangă(autor canonic)

*epoca marilor clasici*basm

Basmul este specia epicii populare și culte, cu largă răspândire, în care se narează

întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare pozitive (feti-frumoși, zâne, animale și

păsări năzdrăvane), aflate în luptă/conflict de forțe malefice ale naturii sau ale societății,

simbolizate prin balauri zmei, vrăjitoare, pe care le biruie în cele din urmă. Basmul are

formule specifice-inițiale, mediane și finale-metafore tipice și personaje cheie pentru

acțiunea narativă. Fantasticul este construit prin îmbinarea realului cu fabulosul, iar

narațiunea se împletește cu dialogul și descrierea.

Trăsăturile basmului:

 ilustrează o altă lume decât cea reală, personajele fiind crai, împărați și

împărătese, feți-frumoși și fiice de crai, Muma-pădurii, zmei sau balauri

înfricoșători;

 perspectiva temporală și perspectiva spațială sunt fabuloase, manifestându-se

timpul mitic (un timp al credințelor populare) și spațiul nemărginit,

imaginat peste mări și țări, la capătul lumii sau pe tărâmul celălalt;

 Basmul cultivă înalte principii morale esențiale ca adevărul, dreptatea,

cinstea, prietenia, ospitalitatea, curajul, vitejia prin personajele pozitive și

 [Nume de familie] 2

condamnă nedreptatea, răutatea, minciuna, lăcomia întruchipate de răufăcători

(zmei, balauri, Muma-Pădurilor, spâni)

Semnificația titlului “Harap-Alb" reiese din scena în care Spânul îl păcălește pe fiul

craiului să intre în fântână: “Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potrivește

Spânului și se bagă în fântână, fără să-l trăznească prin minte ce i se poate întâmpla”. Naiv,

lipsit de experiență și excesiv de credull, fiul craiului își schimbă statutul din nepot al

împăratului Verde în acela de slugă a Spânului:”D-acum înainte să sții că te cheamă

HarapAlb, aista ți-i numele, și altul nu”. Numele este oximoron, având sensul de “rob alb”,

deoarece

“harap” înseamnă “negru,rob”.

Construcția și momentele subiectului

Ca în orice basm, incipitul este reprezentat de formula inițială tipică “Amu cică a fost o

dată....”. Perspectiva narativă se definește prin naratorul omniscient și narațiunea la

persoana a-III-a, îmbinând supranaturalul cu planul real, prin armonizarea eroilor

fabuloși cu personajele tărănești din Humuleștiul natal al autorului.

Acțiunea reliefează conflictul dintre forțele binelui și ale răului, dintre adevăr și

minciună, iar deznodământul evidențiază triumful valorilor pozitive asupra celor

negative, toate aceste elemente fiind specifice basmului.

Expozițiunea reflectă fabulosul, prin plasarea acțiunii într-un ținut îndepărtat, peste

mări și țări, la capătul lumii, în timp mitic. Așadar, relațiile temporale și spațiale se definesc

prin evocarea timpului fabulos cronologic și spațiului imaginar nesfărșit: “ Amu cică era

odată într-o țară” un crai care avea trei feciori și un singur “frate mai mare, care era împărat

într-o țară mai îndepărtată”, pe nume Verde împărat.

 [Nume de familie] 3

Verde împărat îi cere fratelui său, craiul, să-i trimită “grabnic pe cel mai vrednic” și viteaz

dintre ce trei fii ai săi ca să-i urmeze la tron, întrucât el avea doar trei fete. Ca să îi pună la

încercare, pentru a vedea care dintre feciori “ se simte destoinic a împărăți peste o țară așa de

mare și bogată ca accea”, craiul se îmbracă într-o piele de urs și se bagă sub un pod. Cei doi

fii mai mari se sperie de urs și se întorc rușinați la curtea craiului, care, dezamăgit de

neputința lor, rostește moralizator:”nici tu nu ești vrednic de împărat, nici împărăția pentru

tine”.

Mezinul reușește să treacă proba cu ursul cu sprijinul unei bătrâne, pe care o miluiește cu un

ban.

Intriga. Fiul craiului și calul pleacă la drum, basmul continuând cu formule mediane tipice,

“și merg ei o zi, și merg două, si merg patruzeci și nouă” până când întâlnesc în codru “un om

spân” care se oferă drept “slugă la drum”. Voinicul îl refuză de două ori, dar a treia oară

spânul îi iese în cale “îmbrăcat astfel și călare pe un cal frumos” tocmai când fiul craiului se

rătăcise prin codrii întunecoși, ilustrând motivul labirindului. Ajunși la o fântână “care nu

avea nici roată, nici cumpănă, ci numai o scară de coborât până în apă”,Spânul îl ademenește

pe fiul craiului să intre înăuntru ca să se răcorească, apoi trântește capacul peste gura fântânii

și-l amenință că dacă nu-i povestește totul despre el, “cine ești, de unde vii, și încotro te duci”

acolo îi vor putrezi oasele. Sub amenințarea morții, feciorul de crai jură ” pe ascuțișul

paloșului” că va fi sluga supusă a Spânului, că va păstra taina și numele Harap-Alb ”până

când va muri și iar va învia”, anticipând astfel finalul basmului. Motivul fântânii situate în

interiorul labirindului simbolizează taina nașterii/renașterii protagonistului care capătă o nouă

identitate: înăuntul puțului a intrat feciorul de crai și a ieșit sluga spânului pe nume Harap-

Alb.
 [Nume de familie] 4

Desfăşurarea acţiunii. Ajuns la curtea împăratului Verde Spânul îl supune pe

HarapAlb la trei probe: aducerea sălăţilor din Grădina Ursului, aducerea pielii cerbului „cu

cap cu tot, aşa bătute cu pietre scumpe, cum se găsesc”, şi a fetei împăratului Roş pentru

căsătoria Spânului. Primele două probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici care îl sfătuieşte

şi îi dă obiecte magice. A treia probă este mai complicată. îl vor ajuta tovarăşii de drum:

Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări-Lăţi-Lungilă precum şi micile vietăţi pe care le-a

ajutat şi el: albinele şi furnicile. Probele la care este supus în curtea împăratului Roş sunt:

înnoptarea în casa de aramă (este ajutat de Gerilă); ospăţul cu vin şi mâncare din belşug

(ajutat de Setilă şi Flămânzilă); alegerea macului din nisip (ajutat de furnici); păzirea fetei de

împărat care era farmazoană şi s-a preschimbat în pasăre zburând „după lună” (Păsăr-Lăţi-

Lungilă, Ochilă); ghicitul fetei (cu ajutorul albinei), aducerea apei vii şi a apei morţii precum

şi a smicelelor de măr dulce (reuşeşte cu ajutorul calului năzdrăvan).

Deznodământul basmului constă în triumful valorilor pozitive asupra celor

negative, victoria adevărului asupra imposturii, așa că nunta începe “ș-apoi dă, Doamne,

bine!”. S-a strâns lumea să privească, ba chiar “ soarele și luna din ceriu râdea “.

Finalul este fericit și deschis, ilustrat prin formula tipică, deoarece veselia a ținut

“ani întregi și acum mai ține încă“. Cine se duce pe acolo bea și mănâncă. Iar la noi, cine are

bani bea și mănâncă, iar cine nu, se uită și rabdă.

Ca orice basm, Povestea lui Harap-Alb ilustrează o altă lume decât cea reală cu eroi

fabuloși alături de personaje realiste aduse de Ion Creangă din Humuleștiul natal, ceea ce-i

conferă acestei crreații originalitate inconfundabilă.

Harap-Alb personaj principal și eponim (care dă numele operei), este fecior de crai, un

Făt-Frumos din basmele populare. Destoinic și curajos el rămâne totusși în zona umanității,

fiind curajos, milos, destoinic și ascultător, ca un flăcău din Humulești. Harap-Alb este eroul,
 [Nume de familie] 5

personajul pozitiv și întruchipează înaltele principii morale cultivate de orice basm.

Trăsăturile reies indirect din întâmplări, fapte, din propiile vorbe și gânduri, din relația lui cu

alte personaje și direct din ceea ce naratorul și alți eroi spun despre el. Protagonistul este

umanizat, iar călătoria semnifică ințierea protagonistului prin evoluția de la adolescent naiv,

lipsit de experiență către tânărul chibzuit, capabil să-și întemeieze și să conducă o familie,

Valori instrutiv-educative

Odată cu progresul civilizației literatura populară nu va dispărea. Pentru că sunt prea

multe argumente care relevă că folclorul are tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.

Basmul contribuie la lărgireea orizontului copiilor, la dezvoltarea tuturor proceselor

psihice, la dezvoltarea limbajului, la educarea din punct de vedere moral și estetic al copiilor.

Prin basm copilul pătrunde în lumea imaginarului, a fantasticului, el traspunându-se în rolul

personajelor, trâind emoții și sentimente.