Povestea lui Harap-Alb.

Basm cult
Basmul Povestea lui Harap-Alb, aparut in revista convorbiri literare la 1 august 1877 a carui autor cunoscut este Ion Creanga, se incadreaza in genul epicl, iar ca specie literara este un basm cult cu larga raspandire, in care se nareaza intamplarile fantastice ale unor personaje imaginare(feti-frumosi, zane), aflate in lupta cu fortele malefice(balauri, zmei) pe care le biruie. Impletirea elementelor reale cu cele fabuloase creeaza fantasticul, ca specific ancestral al basmelor. Creanga e atat de realist, incat marcheaza creatia narativa cu acea specie de miraculos care ingaduie povestitorului sa inzestreze pe eroii sai cu insusiri sufletesti sau trupesti peste masura omeneasca. Acesta le imprumuta o viata curat omeneasca,si anume taraneasca, si-i trateaza pe un picior de perfecta egalitate, deunde reiese si originalitatea unica a acestei creatii. Tema basmului Harap-Alb este aceeasi ca a basmrlor populare, in genere: triumful binelui asupra raului. Povestea lui Harap-Alb e un chip de a dovedi ca omul de soi bun se vadeste de sub orice strai si la orice varsta (G. Calinescu). Titlul neobijnuit al basmului evdentiaza dubla personalitate a protagonistului, reprezentata printr-o identitate reala (de tanar print) si una aparenta (de sluga a Spanului); totodata, acesta reflecta, prin contrastul cromatic negru-alb, armonizarea defectelor si a calitatilor umane, dintre care primele sunt necesare pentru a le verifica pe ultimele. Expozitiunea relateaz faptele ce se petrec ntr-un inut ndeprtat, peste mri i ri, la captul lumii, n timp mitic. Aadar, relaiile temporale i spaiale se definesc prin evocarea timpului fabulos cronologic i a spaiului imaginar nesfrit, iar ca trasaturi ale basmului apar formulele initiale tipice, si cifra magica 3:amu cica era odata intr-o tara un crai care avea trei feciori si un singur frate mai mare, pe nume verde-mparat care avea 3 fiice. Imparatia fratelui mai mare era tocmai la o margine a pamantului, iar fratele mai mic traia la alta margine. Verde-mparat ii cere fratelui sau, sa-i trimita grabnic pe cel mai vrednic si viteaz dinntre fiii sai, ca sa-i urmeze la tron, caci acesta avea numai fete. Craiul ii pune la incercare pe fii care se intorc rusinati,iar craiul este dezamagit, si le rosteste moralizatornici tu nu esti de imparat, nici imparatia pentru tine. Mezinul impresionat de amaraciunea tatalui, se duce in gradina sa planga in inimia sa. Deodata o baba garbovita de batranete ii cere de pomana si il sfatuieste sa ceara tatalui sau calul, armele si hainele cu care a fost el mire. Urmand intocmai sfaturile babei, acesta trece de incercarea tatalui, care multumit il binecuvanteaza si-l sfatuieste sa se fereasca de omul ros, iara mai ales de cel span Fiul craiului si calul pleaca la drum, basmul continuand cu formule mediane tipicesi merg ei o zi, si merg doua, si merg 49 pana cand se rataceste in codrii intunecosi, si accepta a treia rugaminte a spanului deghizat de a-l lua ca sluga la drum. Ajunsi la o fantana, spanul il coninge pe fiul de imparat sa coboare sa se racoreasca. Sub amenintarea mortii, feciorul de crai jura pe ascutisul palosului ca va fi sluga supusa a spanului. Acesta il numeste pe flacau Harap-Alb. De remarcat este aici elipsa narativa, adica trecerea sub tacere a secventei calatoriei facute de erou ca sluga a spanului pana la imparatia unchiului sau, naratorul sugerand numai ca s-a intammplat. La palatatul imparatului Verde, spanul ii da lui Harap-Alb in prima faza doua misiuni:cea de ai aduce niste salati foarte minunate, si pielea cerbului cu cap cu tot, asa batute cu pietre scumpe. Acesta este ajutat de catre Sf. Duminica, si de catre calul sau credincios. Ultima misiune data de catre span, este de a i-o aduce pe fata

Povestea lui Harap-Alb. Basm cult

imparatului Ros. Motivul probelor este specific nu numai basmului popular, ci i basmului cult, spnul supunndu-l pe Harap-AIb la ncercri primejdioase, cu sperana c va scpa de el. Basmul continua cu formule mediane mai merge el cat merge si Harap-Alb intalneste pe rand cinci personaje fabuloase :Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasar-lati-lungile, cu care calatoreste. Intr-un tarziu ajung cu totii la imparatie, unde sunt supusi la probe fabuloase si foarte periculoase. Episodul este introdus de formula mediana dumnezeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este. Trecand probele cu bine, Harap-Alb ia fata, care si ea l-a randul ei il supune unei probe. Trimite calul fiului de crai impreuna cu turturica ei sa duca trei smicele de mar dulce si apa vie si apa moarta. Calul se intoarce primul si fata imparatului Rosu porneste cu el la drum. Insa Harap-Alb se indragosteste de aceasta si parca nu ar mai duce-o.Inapoi la palatul Verde, fata dezvaluie minciuna spanului. Acesta turbat il omoara pe Harap-Alb, dar ea il reinvie pe crai prin ritualuri stravechi cu cele 3 smicele de mar dulce si cu apa moarta si vie. Finalul basmului este fericit si deschis, deoarece veselia a tinut ani intregi si acum mai tine inca. Ca la orice nunta imparateasca din basme, contine formule specifice finale: veselia a tinut ani intregi, si acum mai tine inca. Cine se duce acolo bea si mananca. Iar la noi, cine are bani bea si mananca, sine nu, se uita si rabda. Povestea lui Harap-Alb ilustreaza o alta lume decat cea reala, personajele fiind imparati si crai, animale si gaze fermecate, eroi cu trasaturi fabuloase, alaturi de personaje realiste aduse. Basmul cultiva inalte principii morale ca adevarul, dreptatea, cinstea, prietenia, rabdarea, ospitalitatea ,generozitatea , curajul, vitejia, prinpersonajele pozitive i condamn nedreptatea, rutatea, minciuna ,ntruchipate de zmei, balauri sau spni. Personajele sunt reale i fabuloase,acestea din urm avnd puteri supranaturalei putndu-se metamorfoza n animale, plante, insecte sau obiecte ori pot s renvie, prin leacurimiraculoase, pe cei care sunt omori. Fcnd o paralel ntre lumea basmului i ranii din Humuletii lui Creang, Harap-AIb, un fel de FtFrumos din basmele populare, este viteaz, rbdtor, generos, curajos, angajat cu toat convingerea n lupta mpotriva rului i mai ales este nzestrat cu arta de a-i face prieteni. El este mereu condus, sftuit i ajutat de o multitudine de simboluri ale binelui, numai astfel reuind s treac unele probe,altele fiind depite de bunii si prieteni, personaje fabuloase de basm. Pe de alt parte, Harap-AIb este flcul supus iniierii n experiena vieii ctre maturizare, supus ncercrilor sorii, din care tnrul trebuie s devin apt a-i ntemeia o familie, s aib capacitatea de a conduce, de a pstra un secret i de a-i ine cuvntul dat, adic de a se putea integra n viaa colectivitii.Trecnd cu bine toate probele, flcul se nscrie n codul civilizaiei rneti, demonstrnd generozitate, buntate, inteligen, tact, discreie, capacitatea de a ntreine o familie, valorificnd tradiiile motenite de la strbuni (hainele, armele i calul tatlui su). Limbajul artistic al basmului "Povestea lui Harap-Alb" este presrat cu zictori, proverbe i fraze rimate, personajul vorbind limba moldoveneasc autentic, presrat cu regionalisme i cuvinte (expresii) populare: "s-i vd cnd mi-oi vedea ceafa", "Poftim, pung, Ia mas, / Dac i-ai adus de-acas..."; "Poatec acesta-i vestitul Ochil, frate cu Orbil, vr primare cu Chioril,nepot de sor lui Pndil, din sat de la Chitil, peste drum de Nimeril, ori din trg de Ia S-l-cai, megie cu Cutai i de urmnu-i mai dai".

Povestea lui Harap-Alb. Basm cult

Oralitatea stilului lui Ion Creang este dat de impresia de spunere a ntmplrilor n faa unui public, a unui auditoriu care ascult i nu pentru cititori. Aceasta se realizeaza prin Dialog ("- Parc v-a ieit un sfnt din gur, Luminate mprate, zise atunci Flmnzil. [...]- Ia lsai, mi, zise Ochil, clipocind mereu din gene.") Exclamatii , interogatii, interjectii ("i odat mi -o nfac ei, unul de o mn i altul de cealalt, i hai, hai!... hai, hai! n zori de ziu ajung la palat" "- Mi, Psril, iact-o-i, ia!" "Ei, apoi? Las-te n sama lor, dac vrei s rmi fr cap") Diminutive (i dac-i putea scoate la capt trebuoara asta, atunci oi mai vedea eu..."; "M, feioara mpratului ne-a tras butucul (...) s-a prefcut n psric, a zburat ca sgeata pe lng ceilali") Formule specifice oralitatii (toate ca toate","vorba ceea", "de voie de nevoie") Proverbe si zicatori ("Capul de-ar fi sntos, c belele curg grl"; "Cine poate oase roade; cine nu, nici carne moale") Versuri populare sau fraze ritmate ("La plcinte,/ nainte/ i la rzboi/ napoi."; "Voinic tnr, cal btrn,/ Greu se-ngduie la drum!")

Umorul n proza lui Creang este dat de starea permanent de bun dispoziie a autorului, de jovialitatea, verva i plcerea lui de a povesti pentru a strni veselia "asculttorilor". Acesta este reprezentat in opera prin diverse modalitati: Exprimarea posnasa ("i nlimei voastre gnd bun i mn slobod, ca s ne dai ct se poate mai mult mncare i buturic, zise Setil, cruia i lsa gura ap; c din mncare i butur las dac ne-a ntrece cineva; numai la treab nu ne prea punem cu toi nebunii") Ironie ("Se vede lucru, c nici tu nu eti de mprat, nici mpria pentru tine; i dect s ncurci numai aa lumea, mai bine s ezi deoparte cum zici, cci mila domnului: lac de-ar fi, broate sunt destule") Poreclele personajeloar (pasarila, buzila)

Intrunind toate aceste trasaturi specifice basmului cult, fiind o opera epica in proza, in care personaje supranaturale dar si cele reale trec prin intamplari fabuloase, cu scopul unei initieri, acesta respecta tipologia si sustine ordinea valorica a binelui in lupta.