Tipuri de comic in O scrisoare pierduta I. L.

Caragiale, mare clasic roman, cunoscut si prin comediile sale, a reusit sa realizeze, prin aceste creatii, capodopere ale genului, savuroase prin comicul lor. O astfel de opera literara este si O scrisoare pierduta, unde derularea faptelor, evolutia conflictelor si comportarea personajelor pun in evidenta trasatura esentiala a oricarei comedii: starnirea (provocarea) rasului si finalul comic prin rezolvarea neasteptata a situatiei initiale datorita unei adevarate "lovituri de teatru". Caragiale este un maestru al comicului. Si in aceasta comedie sub invelisul rasului se ascunde satira. Dramaturgul sanctionand defectele oamenilor si ale societatii. Si in comedia lui Caragiale sursa comicului este contradictia dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce vor sa para personajele si ceea ce sunt ele in realitate. Aparenta este de cinste, corectitudine, amabilitate, dar realitatea este cu totul alta: coruptie, parvenitism, demagogie. Exista mai intai un comic de situatie obtinut prin pierderea si gasirea scrisorii de amor, prin postura ridicola a lui Catavencu, de a ajunge, din stapan pe situatie, victima a unei escrocherii asemanatoare celei la care el apelase. Totodata, comica este situatia finala, cand cele doua forte potrivnice se impaca si farsa electorala se termina cu un compromis pe care toata lumea il accepta cu dezinvoltura. Tot in comicul de situatie se incadreaza existenta unor cupluri de personaje - Farfuridi si Branzovenescu - , sau a triunghiului conjugal Zoe - Tipatescu - Trahanache. In al doilea rand exista un comic de moravuri, realizat prin infatisarea relatiei dintre Tipatescu si Zoe, ori a felului in care se pregatesc si se desfasoara alegerile sau se obtine victoria. Este , asadar, vorba atat de moralitatea din viata de familie, cat si de cea politica, iar coruptia politicienilor imbraca o diversitate de forme. In al treilea rand, este prezent comicul de caracter care izvoraste din comportarea personajelor, din atitudinea lor si din ipostazele in care acestea sunt

prezentate. Personaje ca Dandanache, Catavencu, Pristanda genereaza rasul prin contrastul dintre pretentiile pe care le au si comportamentul lor. Catavencu se pretinde patriot, dar urmareste interese personale meschine; Dandanache ieste ramolit, dar siretenia sa depaseste starea de decrepitudine in care se afla. La randul sau, Pristanda se supune orbeste lui Tipatescu, ceea ce nu-l impiedica sa gandeasca despre Catavencu: "Strasnic prefect ar fi asta!" dupa ce-i marturisise ca-i citeste gazeta "ca pe Evanghelie". Tuturor acestor forme de comic li se alatura comicul de limbaj si de nume. Comicul de limbaj se realizeaza prin ticurile verbale ale personajelor ("Ai putintica rabdare", "Curat"), prin pronuntarea gresita a unor neologisme si a unor cuvinte obisnuite ("remuneratie", "famelie", "bampir", "plebicist", etc). Alteori, cuvintele sunt intelese gresit dandu-li-se alt sens ("capitalist" cu sens de locuitor al capitalei). Sau structurile contin nonsensuri datorita negarii primului enunt prin cel de-al doilea: "aclamam munca, travaliul care nu se face deloc". Comicul numelelor ocupa un loc important, fiind nu numai o sursa de ras, ci si un instrument a satirei. Astfel aluziile culinare -Farfuridi, Branzovenescu-; diminutivele ridicole -Agamita Dandanache-; radacinile semnificative -Catavencusugereaza trasaturi ale posesorilor acestora: prostia, senilitatea si demagogia . Piesa este remarcabila in primul rand prin arta compozitiei. Tehnica este aceea a amplificarii treptate a conflictului. Initial apar in scena Tipatescu, Trahanache, Zoe care sunt alarmati de un eveniment petrecut inafara si dezvaluit partial. Apoi in prim plan apare Catavencu santazistul si astfel se realizeaza conflictul fundamental a piesei. La acest conflict fundamental autorul adauga o serie de conflicte noi, secundare,astfel incat actiunea se complica progresiv, modalitate cunoscuta sub numele de tehnica bulgarului de zapada.