04.04.

2014

In peisajul literar romanesc, noutatea absoluta a poeziei eminesciene consta in bogatia si adancimea cugetarii, in indrazneala de a cuprinde necuprinsul in versuri adeseori simple, dar atat de tulburatoare prin prezenta oniricului, prin percutanta ideatica, prin adevarul omenesc si intensitatea trairilor.

04.04.2014

Creatia eminesciana valorifica in mod original particularitatile romantismului, utilizand un timbru aparte in poemul-sinteza "Luceafarul", inceput in anul 1870, dar publicat in 1883, in a doua etapa, din punct de vedere cronologic, a creatiei eminesciene, caracterizata prin expresivitatea limbajului si prin ideile filozofice cu accente pesimiste, de ironie si de revolta.

04.04.2014

Exista la Eminescu, mai intai, un spatiu mitic. Eroul liric, personajul, intra intr-un cadru fundamental diferit de tot ceea ce cunoscuse. Pentru poet exista o lume a celor vii, precum si o lume a celor morti. Intre ele, ca un purgatoriu si ca un spatiu specific, se afla taramul celor si vii si morti, in egala masura.
04.04.2014

Compozitia romantica se realizeaza prin opozitia a doua planuri, oniric si real, de fapt confruntarea a doua moduri de existenta si ipostaze ale cunoasterii: geniul si omul comun.

04.04.2014

Spatiul oniric are rolul de realitate fictiva, fiind de asemenea si scena pe care se desfasoara dialogurile dintre fata de imparat si Hiperion. Luceafarul poate cobori din locul lui de sus doar in visul Catalinei si doar purtat de dor, la rugamintea muritoarei.

04.04.2014

Putem afirma ca opera este o poveste fantastica de iubire intre Luceafar (geniu, fiinta superioara) si fata de imparat (aflata la varsta cand poate fi tulburata de Zburator; dar si simbol al omului comun). Dragostea lor poate fi vazuta ca o atractie a contrariilor, caci Catalina aspira spre absolut in timp ce Luceafarul doreste sa cunoasca concretul.
04.04.2014

Fiinta umana este imperfecta prin nastere, prin inconsistenta si micimea ei ordinara si cauta o fiinta opusa ca principiu, cu care sa se insoteasca, intreginduse. Aceasta cautare se datoreaza dorului nemarginit, unei programari initiale incognoscibile.

04.04.2014

Nu lipseste motivul serii "in orisicare sara", motiv des intalnit in opera eminesciana, acesta fiind un semn al nocturnului, al asteptarii, marcand un moment de trecere, un timp care face posibila consonanta dintre planul teluric si cel cosmic, moment specific romantismului, un timp al abolirii limitelor dintre real si ireal, teluric si astral.
04.04.2014

Motivul visului este elementul de cod romantic ce faciliteaza intalnirea dintre Luceafar si fata de imparat, acestia fiind doi reprezentanti a doua lumi contrastante. Astfel, doar prin intermediul visului, fata de imparat poate spera la implimirea unei iubiri imposibile.

04.04.2014

10

Omul de geniu este prezentat incercand sa comunice cu lumea, incercare prezentata prin iubirea fata de o muritoare. El se intrupeaza de doua ori
1) din element primordial , din cer si din mare avand o infatisare angelica, fiind un mort cu ochii vi. Nemuritor fiind , luceafarul apartine singurii lumi vesnice si anume lumea mortii.

Prima oara, Luceafarul se intrupeaza din apa. Ca masa nediferentiata, ea reprezinta infinitatea posibilitatilor, contine tot ceea ce este virtual, ceea ce nu are forma, samanta primordiala, toate semnele unei dezvoltari ulterioare.
04.04.2014

11

2) aparitie demonica , se intrupeaza din Soare si din noapte , produce fetei o senzatie de ardere, ochii sai lucesc adanc himeric ca doua patimi fara sat si intensitatea trairii este insuportabila pentru un muritor. Atractia luminii si a caldurii din privirea geniului se dubleaza de primejdia focului care poate arde, simbol a ceea ce e interzis, fascinant si neinteles.

04.04.2014

12

https://www.google.ro https://www.scritube.com https://www.cerceteaza.eu

Bachelard, Gaston: Aerul i visele. Ed. Univers, Bucuresti, 1999 Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain: Dictionar de simboluri, 3 vol., Ed. Artemis, Bucuresti, 1995; Durand, Gilbert: Structurile antropologice ale imaginarului, Ed. Univers, Bucuresti, 2000; Eliade, Mircea: Tratat de istorie a religiilor, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1999.
04.04.2014

13