TEST DE EVALUARE

10p.din oficiu

(10p.)1.Substantivul noroc este repetat de două ori în însemnarea de pe marginea

manuscrisului eminescian,ceea ce subliniază importanța acordată de poet.În poem
însă,termenul apare prima dată în partea a doua.Ce semnificație consideri că are?Scrie două-
trei enunțuri în care noroc să aibă alte sensuri decât acela în poem.

(10p.)2.Precizează raportul dintre Hyperion și Demiurg,având în vedere folosirea alternativă a

apelativului părinte,și a formei de plural noi.

(10p.)3.Motivează refuzul luceafărului de a-i deveni fetei de împărat stea cu noroc.

(10p.)4.Identifică trăsăturile fetei de împărat,în dubla ei ipostază:cea de ființă umană atrasă de

absolut(evidentă în relația cu Luceafărul)și cea de îndrăgostită restituită condiției pământene
prin iubirea ei pentru Cătălin.

(10p).5.Luceafărul apare și el în mai multe ipostaze.Identifică-le și enumeră caracteristicile

acestora.

(10p.)6.Interpretările Luceafărului sunt numeroase.Discutați interpretarea pe care o dă

Nicolae Manolescu într-o analiză a poemului:,,Luceafărul are în vedere,deopotrivă,condiția
omului.Suntem cu toții terești și divini,muritori și nemuritori,ne transcedem condiția și
rămânem prizonierii ei.Luceafărul este poemul dualității esențiale a omului supus unui destin
și unei naturi care-i sunt date și tinzând să le depășească.”

(30p.)7.Argumentează,într-un eseu de una-două pagini despre condiția omului de geniu în

poemul Luceafărul de Mihai Eminescu.

Poți folosi următoarea ordine a ideilor:

-încadrarea poetului în epocă și în curentul literar,locul poemului Luceafărul în creația

autorului;

-prezentarea tematicii textului și a tipului de lirism;

-ilustrarea antitezei principale a textului:om de geniu-om obișnuit,prin personajele –măști,cu

ipostazele specifice urmărite pe parcursul textului;

-concluzie privitoare la felul în care se configurează,în poezia lui Eminescu,imaginea omului

de geniu.
1.Cvantul ’’noroc’’ care apare în partea a doua are semnificatia de a-și cauta norocul.
Enunturi:
Imediat cum stranută,el îi spuse:Noroc!
Eu am dat noroc cu George.

2.Hyperion și îi cere Demiurgului sa îl dezlege de nemurire prin apelativul ’’parinte’’ dar

acesta nu întelege și nu îi accepta dorința.Demiurgul reprezinta Dumnezeu,iar Hyperion este
Luceafăru.Prin apelativul ’’noi’’ se arată că Hyperion și Demiurgul sunt genii,reprezentați de
absolut.

3. Fata il vede si il cheama sa-i lumineze norocul. Oamenii sint fiinte trecatoare. Ei au
doar stele cu noroc in timp ce Luceafarul nu cunoaste moarte. Mihnit de cele ce vede,
Luceafarul nu mai cade din nou la chemarea fetei ci se retrage in singuratatea lui
constatind cu amaraciune:"Ce-ti pasa tie chip de lut /Daco-i fi eu sau altul?/Traind in
cercul vostru strimt/ Norocul va petrece/Ci eu in lumea mea ma simt/Nemuritor si rece".

4. Dragostea pentru Luceafar semnifica aspiratia spre absolut in iubire, dorinta omului comun de a-și
depasi conditia de muritor, in timp ce refuzul de a-l urma in adancul oceanului sau in sferele inalte
reprezinta spaima de nemurire, care pentru fata de imparat inseamna moarte. Atunci cand fata de
imparat devine Catalina, ea reprezinta un exponent al lumii comune, iar, impreuna cu Catalin,
intruchipeaza perechea in plan uman. Refuzul Catalinei de a-l urma pe Luceafar semnifica o ruptura
intre ideal si real, acesta fiind momentul de rascruce in optiunea ei afectiva, care se va indrepta catre
aceleiasi lumi.

5. Prima intrupare a Luceafarului este intr-un tanar palid cu par de aur si ochii vii,
stralucitori, purtand un giulgi vanat pe umerii goi si toiag incununat cu trestii. S-a intrupat
din cele doua elemente cerul si marea ("Iar cerul este tatal meu/Si muma-mea e marea").
A doua intrupare a Luceafarului este sub forma unui tanar mandru, venind scaldat in
lumina. Tatal lui e focul, mama e noaptea (" iar soarele e tatal meu,
Iar noaptea-mi este muma.". Pentru fata de imparat , cele doua intruchipari ale
Luceafarului au aparenta celor doua elemente antinomice: ingerul si demonul.

6.